RODICA CULCER despre… UE la mâna lui Orban

– Consiliul European a decis, la mijlocul lunii trecute, deschiderea negocierilor de aderare cu Ucra­­­ina și Moldova și a acordat Georgiei statutul de candidat. Cât de important este acest semnal dat de Uniunea Europeană și cum s-a reușit „anihila­rea” veto-ului Ungariei în această privință? Cât de complicate vor fi etapele următoare, pentru ade­ra­rea de facto a Ucrainei, Moldovei și Georgiei la UE?

– Deschiderea negocierilor de aderare cu Ucra­i­na și Moldova inaugurează un proces care se va do­vedi dificil și complicat. Este însă un moment isto­ric, pen­tru că demonstrează angajamentul UE față de statele din vecinătatea sa estică, amenințate de ambițiile ex­pan­sioniste ale lui Putin. Cu alte cuvinte, UE trimite Kremlinului mesajul că orice agresiune împotriva Mol­dovei sau Ucrainei este o potențială agre­siune împotriva UE. Înțelegând miza imensă a acestei de­ci­zii, premierul ungar Viktor Orbán și-a negociat pre­țul abținerii, care a permis adoptarea deciziei de către restul de 26 de state membre: în schimbul deblocării a 10 miliarde de euro din fondu­rile PNRR, pe care UE le blocase pentru măsurile care subminau statul de drept, a acceptat să iasă din sală în momentul vo­tului. El mai poate, totuși, bloca aderarea efectivă a celor trei state de aproape 75 de ori, a contabilizat presa occidentală, pentru că fie­care etapă de negoci­e­re și aderarea propriu-zisă ne­ce­sită un vot unanim în Consiliul European. De altfel, am văzut că premierul Ungariei a blocat aju­to­rul de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina, aștep­tând, probabil, să primească și restul de fonduri din PNRR pentru a se răzgândi. Pre­su­punând însă că UE va plăti acești bani (prețul secu­rității sale la frontiera estică), negocierile de aderare vor fi dificile, pentru că nici Moldova, nici Ucraina, nu sunt încă pregătite economic și politic, iar Rusia le va sabota pas cu pas. De altfel, președin­te­le Franței, Emmanuel Macron, a avertizat că va trece multă vreme până la primirea efectivă a celor trei în UE. În plus, un succes al suve­raniștilor la alegerile euro­parlamentare din Iunie ar putea genera mai multe obstacole în calea nego­cie­rilor. Totuși, extinderea UE spre est a demarat, ceea ce este o veste bună la sfârșitul unui an mai puțin glorios pentru Occident.

– Averile marilor oligarhi ruși au crescut cu a­proa­­pe 40 de miliarde de dolari, arată cel mai re­cent clasament „Bloomberg Billio­­­naires”, care in­clu­de șase ruși prin­tre cei mai bogați oa­meni din lu­me. Cum e posibil ca marii afaceriști ruși să pros­­pe­re, în timp ce țara lor e supusă unui regim de sanc­țiuni de către Occident, în urma invadării Ucrainei?

– Oligarhii ruși, experți în navigarea în ape tul­buri, prosperă tocmai pentru că Rusia este supusă unui regim de sancțiuni și are nevoie de o rețea în „zo­na gri”, pentru a ocoli interdicțiile chinuite im­pu­se de UE, căci americanii sunt mult mai hotărâți la acest capitol. De altfel, analiștii recunosc că res­pec­tarea sancțiunilor nu a fost monitorizată foarte strict, ceea ce a permis Rusiei să-și exporte petrolul și ga­ze­le naturale și să importe echipamente ce pot fi con­ver­tite pentru scopuri militare folosind o rețea de firme care pretindeau că le cumpără pentru Ka­zah­stan și alte state central-asiatice, dar le treceau mai în­tâi prin Moscova, unde și rămâneau. Nu ex­clu­de ni­meni, din păcate, complicitatea unor com­pa­nii occi­dentale, fără scrupule, în acest proces. Apoi, occi­dentalii înșiși, pentru a-și proteja profitu­ri­le, au exclus multă vreme unele domenii din regi­mul de sancțiuni. Abia acum a decis, de pildă, UE să inter­zică importul de diamante din Rusia, în ciuda tristeții olandezilor specializați în prelucrarea dia­man­telor, și tot abia acum au hotărât să ia măsuri (nu știm care) pentru a demonta rețeaua de nave petroliere vechi pe care Rusia le folosește pentru a-și exporta petrolul și gazele naturale lichefiate pe sub nasul europenilor. Să nu uităm, totodată, că ceea ce nu mai vinde în UE, Rusia vinde nu doar în China și în India, ci și în Serbia, chiar dacă profitul realizat nu este la fel de mare. Dincolo de aceste complicități și superfi­cia­li­tăți, economia Rusiei nu se află totuși în cea mai bu­nă formă. Ea a pierdut 5% din valoare, spun experții guvernamentali americani, mai ales pentru că resur­se­le ei sunt înghițite de efortul de război. Econo­mia de război asigură locuri de muncă, dar nu ferește de inflație și nu asigură prosperitate pe termen mediu și lung pentru toată populația. În plus, Rusia pierde per­sonalul calificat și bine pre­gă­tit, care fuge din țară. În concluzie, sistemul mafiot are resurse, mai ales când are complici, dar are și li­mite, căci, iată, Europa s-a desprins de dependența de petrolul și gazele din Rusia.