TIA ȘERBĂNESCU: „Anul 2024 nu-ți dă motive să crezi că va fi bun”

Analiza politică a lunii decembrie

„Dacă nu ești și fudul, nu ești premier destul”

– Suntem la final de an și v-aș propune să fa­cem un exercițiu de detașare și să vedem cu ce ră­mânem din anul 2023. Prin ce va ieși în evidență, dacă ne vom uita la el peste ceva vreme?

– Pe plan politic, ar fi de remarcat tranziția la nivelul funcției de premier de la Nicolae Ciucă la Marcel Ciolacu, care s-a desfășurat, spre surpriza tu­turor, fără scandal și, mai ales, fără trădări. E prima oară când avem parte de așa ceva: un semn de maturitate sau, poate, de comoditate din partea partidelor din coaliție, care nu au vrut să-și creeze probleme în plus. PNL a considerat că mai mută din povara guvernării, să intre și PSD-ul în alegeri cu un pic de stres. Cei de la PSD, la rândul lor, au fost bucuroși că, în fine, stăpânesc pâinea și cuțitul și ne demonstrează ei cum se guvernează. De altfel, Marcel Ciolacu, după numai câteva luni, se declară singur cel mai grozav premier din toate timpurile. A făcut tot ce n-au făcut cei dinainte. Face reforme pe care nu le-a mai făcut nimeni, crește economia (care era în creștere și, dimpotrivă, chiar a scăzut un pic), face cele mai mari investiții de pe fața pământului (uitând să ne spună că se împrumută cu 50.000 de euro pe minut!). Zilele astea, iar s-a împrumutat de la bănci, că au rămas instituțiile fără bani, iar țara trăiește din fondul de rezervă, care e des­tinat pentru cu totul altceva, pentru calamități, pentru situații de urgență. Probabil, premierul consideră că instituțiile statului sunt niște cala­mi­tăți, dacă utilizează fondul de rezervă ca să le sus­ți­nă. Nici până acum – și suntem în Decembrie – nu e gata bugetul pe anul viitor! Nu că ar fi prima dată, mereu se face cu întârziere, nu sunt în stare să-l facă. Dovadă, bugetul pe 2023, pe care nici nu l-au mai rectificat, că n-aveau cu ce, a fost atât de defectuos alcătuit, încât a produs acel deficit uriaș, pe care nu reușesc nicicum să-l acopere. Au luat tot felul de măsuri, taxe pe colo, taxe pe dincolo, au tăiat câteva sporuri, dar asta nu acoperă nici un sfert din deficit. Între timp, a crescut numărul de angajați la buget cu vreo 10.000, au înființat instituții inu­tile, au mai înființat o bancă, au mărit și numărul pen­sionarilor speciali. Au tăiat    unghiile într-o parte și-au crescut trei coarne în partea cealaltă! Asta e reforma cu care se laudă Ciolacu. În România, dacă nu ești și fudul, nu ești premier destul. Cu toate astea, Ciolacu pretinde că PSD va câștiga toate alegerile cu majoritate absolută…

– O altă dezamăgire e spațiul Schengen, în care tot n-am reușit să intrăm…

– Da, anul 2023 înseamnă un an compromis în ce privește intrarea în Spațiul Schengen. Guver­nanții făcuseră din Schengen ținta principală, dar nu s-a reușit găsirea soluției diplomatice, econo­mice sau politice de a convinge Austria să renunțe la veto-ul ei. Ciolacu zice că i-a mai flexibilizat pe austrieci, că ar fi o șansă să fim integrați în Schen­gen pe partea aeriană, dar nu știi niciodată ce toane are cancelarul Karl Nehammer, el ia deciziile în funcție de interesele Moscovei, ca Viktor Orban. Pe de altă parte, nu știi dacă Nehammer nu a cedat în cazul Schengen, pentru a reveni acum cu pre­ten­ția, ca să nu fie primite Ucraina și Republica Mol­dova în Uniunea Europeană, slujind iarăși, foarte clar, interesele rusești, ca și Viktor Orban.

„A fost stabilitate politică, pe multă instabilitate emoțională”

– Cu toată harababura pe plan intern, Româ­nia a fost stabilă…

– Pe plan național, n-au fost mari convulsii politice, putem semnala doar creșterea în acest an a procentelor AUR și, în general, a tendinței națio­na­list – populist – extremiste, combinație pe care o reprezintă George Simion și Diana Șoșoacă. Au suc­ces la un public exasperat, care se simte răcorit când urlă Simion și când spurcă Șoșoacă. Dar asta nu înseamnă că omul simplu chiar crede în soluțiile AUR și Șoșoacă, pentru că ele nici nu există. Si­mion, care s-a întâlnit în Italia cu alte partide de aceeași sorginte, a zis că Uniunea Europeană este Iadul din „Divina Comedie” a lui Dante și că vrea o țară fără stăpânii și nebunii din Uniunea Europea­nă. Dacă asta vrea, fără Uniunea Europeană, se în­țelege cam pe unde bate. Poate vrea și afară din NATO. Sigur că ar fi greu de realizat așa ceva, dar simplul fapt că unii își doresc așa ceva arată că nu sunt foarte conștienți de interesele României și de situația internațională. Dacă rămâi pe afară, n-ai niciun sprijin, nici militar, pe partea NATO, nici economic, pe partea Uniunii Europene. Nu mă încălzește cu nimic că distruge țara un românaș get-beget, care mănâncă mămăligă cu brânză și cântă „Noi suntem români”…

Cum ziceam, a fost stabilitate (până și Klaus Iohannis, care înjura la PSD de dimineața până seara, în primul mandat, se înțelege bine cu Cio­lacu). A fost stabilitate politică, pe multă instabili­ta­te emoțională. Anul ăsta n-am mai avut grija pandemiei, dar asta nu înseamnă că am dus-o mai bine sau că sistemul de sănătate a funcționat mai efi­cient. Dacă te îmbolnăvești, să te ferească Dum­nezeu, e un coșmar! Și oricâți bani dau la Sănătate, tot trebuie să te duci cu medicamentele în pungă și cu bani la tine cât cuprinde. La fel și în Educație. Dă-i cu „România educată”, și România a devenit din ce în ce mai needucată! Au apărut rezultatele recentelor teste PISA, dar situația se vede cu ochiul liber. Legile educației, cu care s-au lăudat, nu pro­duc niciun efect. Acum, în bugetul pe 2024, văd că au mărit procentele pentru Educație, au ajuns la 4%, minune mare. S-au sporit și bugetele de la In­ves­tiții, și la Sănătate, domenii vitale. Nu-i rău, dar nu-i suficient. Pentru că dacă nu mergi pe criteriul performanței, dacă nu elimini corupția, poți să bagi câți bani vrei. Prin urmare, așa cum a fost, 2023 pare un an pregătitor al unor surprize neplăcute pent­ru anul viitor.

„Greu de găsit o țară care n-are probleme, unde lumea o duce mai bine ca înainte”

– Apropo de 2024, cum să ni-l imaginăm?

– Întotdeauna când se apropie sfârșitul unui an, toată lumea își pune speranțe că vine unul mai bun. Dar nu tot ce e nou e și bun. De obicei, se dove­deș­te că au fost iluzii deșarte, pentru că lucrurile se agravează peste tot în lume. Greu de găsit o țară care n-are probleme, unde lumea o duce mai bine ca înainte. Iar 2024 nu-ți dă motive să crezi că va fi bun. Războaiele vor continua și în Ucraina, și în Fâșia Gaza. Și mă tem că se vor termina prost. Exis­tă scenariul ca Vladimir Putin să aibă câștig de cauză, într-un fel sau altul, dacă Statele Unite își mic­șorează sprijinul acordat Ucrainei. Acolo ur­mea­ză an electoral, iar republicanii deja s-au opus unui ajutor, făcându-l pe Joe Biden să exclame că i-au făcut un cadou lui Putin. Putin, pe de altă parte, pregătește un nou acord cu Iranul, deci și cu Ha­mas-ul, care e al Iranului. Prin urmare, axa rău­lui, Rusia – China – Iran, plus Hamas, ca membru su­ple­ant, pare din ce în ce mai hotărâtă să nu lase în pace democrațiile occidentale. Țelul e ca lumea să se învârtă în jurul axei lor. Și nu încape îndoială că Statele Unite și Uniunea Europeană sunt princi­pa­lele ținte. Uniunea Europeană se teme de atentate, temere justificată, e plină UE de agenți de tot felul, de imigranți periculoși, strecurați pe lângă cei fugiți de foame și de război. Democrațiile occidentale sunt realmente asediate prin cele mai variate mij­loa­ce, inclusiv propagandistice. E o propagandă non-stop și pe rețele de socializare, și pe tele­vizi­uni, și în artă.

Există riscul ca aceste răbufniri de violență să continue și chiar să se multiplice, ne putem aștepta inclusiv la războaie în noi zone. Există tot acest curent ravanșard, violent, antidemocratic, dezuma­ni­zat, care e însoțit și de un dispreț față de cultură. Până și la Premiile Nobel pentru Literatură îți dai seama că, adesea, literatura e ultimul criteriu de acordare. La fel și la Premiile Oscar. Nu mai spun de mișcări care distrug tablouri, statui, muzee. Dacă ai ajuns în secolul XXI să arunci tabloul lui Shakes­peare și să vandalizezi statuia lui Cristofor Columb tu ce transmiți prin asta? Nici o speranță pentru cei care credeau că omenirea va putea fi salvată prin cultura serioasă, care a fost întot­deauna bandaj pe su­ferințele lumii. Mai vine și tehnologia ultra-sofis­ti­cată, care te scutește de orice efort de gândire. N-ai nevoie să mai me­morezi nimic, ciugulești în telefon și afli tot ce-ți trebuie…

„Mă tem că alegerile vor aduce noi compromisuri”

– În contextul acesta internațional, își putea juca România mai bine rolul în 2023? Poate aspira la un rol mai important pe viitor?

– Internațional, am fost, una peste alta, un mem­bru disciplinat și al Uniunii Europene și al NATO. Ceea ce nu-i puțin lucru, în contextul în care alte țări au zbârcit-o și au rămas corigente la anumite materii. Noi ne-am menținut pe linia noas­tră. Asta ar fi partea bună, inclusiv a acestei coaliții, că n-a cedat, a rămas în poziția corectă, și-a înde­pli­nit ro­lul cum trebuie. Dar ca să jucăm un rol mai mare, pe măsura mărimii țării, a șaptea țară din Uniunea Europeană, e greu, pentru că n-avem lideri de an­ver­gură. Prin urmare, n-aveam noi cum să ieșim în față mai mult. Dacă aveam idei mai bune, le apli­cam în primul rând în țară.

– În 2024, vom avea patru rânduri de alegeri. Multă lume se plânge că nu are cu cine să voteze. Cum vedeți tabloul electoral viitor?

– Dacă e să vorbim de o „minima moralia”, ar tre­­bui să alegem, totuși, niște partide care să nu-și pro­pună să scoată țara din Uniunea Europeană și din NATO, pentru că ne-ar face un mare rău. Mi­ni­mul lucru pe care li-l putem cere e să mențină Ro­mâ­nia în tabăra corectă, a democrațiilor, să men­țină Româ­nia pe acest trend de colaborare, cu dem­nitate, fără umilință nesănătoasă, dar și fără mândrii de tipul caprei râioase cu coada pe sus. Și care să do­ve­deas­că clar că au cât de cât ceva soluții. Și care să țină la tradiția culturală a acestui popor, să convingă că vor susține cultura și educația, pentru că fără ele suntem pierduți. Ne-am plâns de Iohannis dar te­me­rea mea e că o să ajungem să-l regretăm. Măcar Iohannis dă bine pe plan internațional, e bun la ex­port, e prezen­tabil și vorbește limbi stră­i­ne. Nu știu ce vor aduce alegerile astea, mă tem că vor adu­ce noi dezamăgiri și noi com­promisuri.