• Printre performerii anului 2023 în muzica românească, trupa 7th Sense ocupă un loc aparte. La patru ani de la înființare, formația compusă din absolvenți ai Conservatorului bucureștean a avut o vară și o toamnă de vis, cântând la cele mai mari festivaluri de jazz din țară, Gărâna, Smida, Jazz in the Park, și debutând pe scena internațională printr-un concert la Istanbul •
„O surpriză foarte plăcută să avem un public atât de tânăr interesat de jazz”
– Anul 2023 a fost foarte bun pentru voi. Ați cântat cu succes pe toate scenele importante din țară. Cum vă simțiți?
– Suntem foarte încântați. A fost un vis și un scop al nostru să ajungem acolo și, sincer, am crezut că va dura, probabil, zece ani, ca să reușim să avem acces la aceste festivaluri. Publicul a rezonat cu muzica noastră, s-a dus vorba până la organizatorii marilor festivaluri, le-a stârnit interesul, așa că n-am ratat niciunul anul ăsta. De pildă, la Cluj, la Jazz in the Park, am cântat și cu un an în urmă, în ultima zi, pe la ora 2, când am avut vreo 20 de spectatori, dintre care 10 erau colegii, prietenii noștri. Însă reacția a fost atât de bună, încât anul ăsta a fost plin la concertul nostru, cred că am avut 700 de oameni. Avem un nucleu de fani foarte activ și în mediul online, care ne ajută foarte mult. Majoritatea sunt tineri și chiar foarte tineri, de la 17-18 ani, până pe la 35-40 de ani.
– E surprinzător faptul că tineri de 17 ani ascultă jazz, merg la concerte…
– Da, însă e o surpriză foarte plăcută. Nici noi, la vârsta lor, nu eram atât de atrași de jazz, dar lucrurile s-au schimbat în țară, e o deschidere mai mare, au apărut și aceste festivaluri prietenoase și bine organizate, ce au atras public tânăr. Important este și faptul că muzica noastră se găsește pe platformele online, poate fi ascultată acolo. După concertul de la Cluj, ne-a interceptat un grup de adolescenți care ne-au spus că au așteptat concertul nostru tot anul. Foarte fain, ne-am bucurat enorm, mai ales că nu eram noi chiar cei mai faimoși din festival. Era exact cum visam noi când am început să cântăm, cum ar fi să ne aștepte fanii după concert…
– Tu cum ai descoperit jazz-ul, ce te-a făcut să te îndrepți către el?
– Acum zece ani, pe când eram în clasa a zecea, făceam parte, în Brașovul natal, dintr-un ansamblu vocal instrumental ce se numea Canzonetta. Cântam cu de toate, la flaut din lemn – blöckflute, la xilofon, instrumente de percuție, abia apoi am ajuns la chitara bas. Fiul dirijoarei este Michael Acker, unul dintre cei mai buni basiști din România, el m-a încurajat să dau la Conservator, la secția de compoziție jazz. Cred că grupul din Brașov și gusturile muzicale de-atunci și-au pus amprenta pe mine și m-au îndreptat spre jazz. Știam din studenție că vreau să cânt live, pe scenă.
„Lumină în haos”
– Trupa voastră, înființată în Conservator, aduce un suflu nou, modern în jazz-ul românesc. Cum s-a format stilul, amprenta voastră?
– Am pornit această trupă în urmă cu patru ani, pe când eram colegi la secția de jazz a Conservatorului bucureștean. Unii au plecat în străinătate, dar nucleul a rămas intact, adică trioul format din Lucas, la chitară, Sergiu, la trompetă și eu, la bas. La început, cântam coveruri, piese compuse de alții, dar nu la standarde clasice de jazz, așa cum se obișnuiește. Asta, pentru că noi nu am trăit în anii în care au fost compuse, nu cunoaștem acele vremuri, așa că am vrut să cântăm despre timpurile moderne, în care trăim. Sursa noastră de inspirație a fost scena londoneză și britanică, în general, de jazz. Am vrut să aflu ce-i inspiră pe acești tineri muzicieni, care-i viața, istoria lor, așa că scena britanică a fost subiectul lucrării mele de licență. Inițial, încercam să-i copiem, apoi, având în vedere că Lucas vine din Columbia și aduce un aer sud-american, iar Sergiu este atras de muzica rock, fiecare are alte surse de inspirație, am început să ne conturăm propriul stil. Nu știu dacă suntem 100% originali, dar mă bucur când vin la noi oameni după concerte prin țară, ne spun că ne recunosc muzica și ne felicită.
– Muzica voastră este instrumentală. Cum se nasc piesele? De la ce porniți?
– Am descoperit diverse metode ce ni se potrivesc, dar întotdeauna compunem împreună, Sergiu, Lucas și eu. Unul dintre noi spune „aș vrea să compunem o piesă despre asta”. De pildă, avem o piesă ce se numește „After Leipzig”. Eu am fost plecată la Leipzig, timp de șase luni, într-un schimb de experiență, în cadrul programului Erasmus. O experiență incredibilă, ce mi-a schimbat perspectiva și m-a convins să-mi fac o trupă. Însă când m-am întors la facultate, am avut parte de reacții foarte negative, comentarii, o atmosferă toxică. Le-am spus băieților că vreau să compunem o piesă legată de acea perioadă, de furia, frustrarea, de felul în care m-am simțit atunci.
„Am avut un an 2023 grozav”
– Ai vreun regret legat de faptul că nu ai rămas să studiezi și să-ți construiești o carieră în Occident?
– Dacă mă întrebai atunci, chiar și un an după, ți-aș fi spus clar că mi-aș fi dorit, am fost tristă că nu s-a întâmplat. Acolo am evoluat foarte mult și mi-aș fi dorit să fac un master în Olanda. Însă energia aia bună trăită în Germania mi-a dat o motivație foarte mare, m-am simțit puternică, capabilă de lucruri bune. Am investit multă muncă și energie în trupă, și am înțeles că dacă aș pleca, aș pierde șansa de a vedea unde ar putea ajunge trupa. Oriunde aș merge, aș lua-o de la capăt, și toată munca, toată iubirea depusă în trupă s-ar risipi. Apoi am scos albumul, trupa a început să meargă foarte bine și am avut un an 2023 grozav. Vrem să ne extindem în afară, iar concertul din Septembrie, de la Istanbul, a spart gheața. A fost un festival cu trupe din mai multe țări, am avut parte de un public entuziast, totul a mers foarte fain.
– Ați spart gheața și în zona discografică, cu primul vostru album, „Light in Chaos” (Lumină în haos)…
– Ne dorim foarte mult să îl scoatem și în format fizic, mai ales vinil, deocamdată el se găsește în mediul online. Albumul cumulează experiența noastră împreună, cei patru ani de facultate, dar și experiențele personale. Vorbește despre cele două lumi cu care ne confruntăm, cea cu vibrații bune, în care încercăm să ne îndeplinim visele, și cea cu energii negative, cu oameni ce ne pun bețe-n roate, cu obstacole de tot felul. Am avut mulți colaboratori și oameni ce ne-au fost alături la conturarea discului. Luiza Zan ne-a ajutat enorm. Le-am scris pe instagram unor instrumentiști britanici, cărora le-a plăcut proiectul nostru, și au acceptat să ni se alăture. Pe ultima piesă a discului, i-am strâns laolaltă pe toți 15 muzicieni, în ideea că împreună putem alunga gândurile negre, piedicile, putem găsi lumina.
Foto: Cătălin Nae (1), Andrei Moșloc (2)
