După toate semnele, 2024 se anunță un an complicat pentru români. Pe plan intern, stabilitatea politică propusă de coaliția PSD – PNL nu a reușit să ajute să performeze economia, 2023 sfârșind cu un deficit ce amenință să declanșeze o gravă criză socială. Semne există deja: greva agricultorilor și a transportatorilor, cu care a început noul an, este tocmai o consecință a politicilor de tergiversare a guvernului. Problema pensiilor a fost, și ea, rezolvată doar parțial, ele fiind mărite cu 13,5%, adică exact cu rata inflației. De sistemul pensiilor speciale însă guvernanții nu s-au atins, atât social-democrații, cât și liberalii, având nenumărați clienți care beneficiază de ele. Nici alte „obiective”, stabilite prin PNRR, programul prin care UE deblochează fonduri de dezvoltare pentru statele membre, nu au fost atinse decât parțial. Corupția „de sistem” și-a dat și ea arama pe față, destui demnitari ai puterii fiind prinși cu mâța în sac. Nu mai vorbesc de planurile restructurării administrativ-teritoriale, care vizau reducerea birocrației, mare consumatoare de fonduri distribuite arbitrar. Gestiunea problemelor interne ale țării a mers, deci, târâș-grăpiș, prin cârpeli ici și colo, confirmând ideea unei guvernări indecise, fără orizont. Situația externă, cu războaiele din proximitate, a complicat și mai mult lucrurile, manipulările propagandistice ale unor grupuri politice interesate inducând o stare de nesiguranță cu consecințe greu de prevăzut în viitorul imediat. Iar faptul că 2024 este, cu prisosință, un an electoral, face ca toate aceste probleme să capete o notă acută, greu de ignorat, ca să nu spun greu de rezolvat.
Anul 2023 s-a terminat cu un deficit bugetar uriaș. Noul buget, bazat în mare măsură pe „intrările” pe care ANAF urmează să le asigure, se vrea mai echilibrat, apt să sprijine traversarea crizei, care amenință cu scăderea calității vieții cetățenilor, afectată de creșterile de taxe și impozite, de creșterile „în cascadă” ale prețurilor la produsele de bază. De aceea, partidele aflate la putere (PSD-ul și PNL-ul) intrate deja în campania electorală, încearcă din răsputeri să demonstreze că au situația sub control și că programul lor de cheltuieli pentru anul în curs este echilibrat și capabil să facă față provocărilor mediului intern și extern. Greva transportatorilor și a agricultorilor a arătat însă că lucrurile nu stau deloc așa. Greviștii au cereri îndreptățite, legate de răspunderile civile auto (RCA), accizele la carburanți (prețul combustibilului crescând de la 1 Ianuarie, cu efecte „în lanț”), subvențiile din agricultură și consecințele comerțului ilegal cu cerealele ucrainene, care trebuiau doar să tranziteze România și nu să concureze cerealele românești. Satisfacerea cererilor transportatorilor și agricultorilor (care au arătat că pot bloca țara) va declanșa și reacțiile altor categorii profesionale, care au observat „că se poate”, ducând astfel în derizoriu programul guvernamental, structurat pe actualul buget. Aflate însă în focul bătăliilor pentru creșterea impactului lor electoral, PSD-ul și PNL-ul vor promite și vor accepta orice pentru a-și menține pozițiile dobândite la trecutele alegeri.
De uzura guvernării și de bătăliile pentru întâietate în partidele puterii încearcă să profite grupările politice de opoziție, dar și pescuitori (politici) în ape tulburi, care vor să speculeze momentul de neîncredere al cetățenilor în actualii actori de pe scenă. De greva transportatorilor și agricultorilor au vrut să se folosească atât liderul AUR, George Simion, cât și cel al SOS, Diana Șoșoacă. Oportunismul lor în căutare de voturi nu a reușit însă, chiar dacă și-au îmbrăcat demersul în „pachete de propagandă justițialiste”. Pe lângă ei, la „festivalul alegerilor” încearcă să-și facă loc „lideri spontani”, ca Dănuț Andruș, autoproclamatul reprezentant al agricultorilor, care vrea să ajungă la putere, pentru că „banii se dau de la guvern și cine îi împarte își face parte”.
Alegerile de anul acesta pun în lumină, mai limpede ca altădată, manipulările propagandistice ale partidelor. Vremurile nesigure în care trăim, nu doar noi, ci întreg mapamondul, ar trebui să îl facă pe cetățeanul român să judece „la rece” promisiunile diverșilor lideri politici pentru că, după vot, opțiunile lor vor conta mai puțin. Inflamările emoționale, reacțiile „la cald”, s-au vădit întotdeauna perdante. România are nevoie de o schimbare reală de „sistem”, ce nu poate fi făcută decât de profesioniști detașați de clientelismul politic. Puține sunt însă grupările partinice capabile să propună această schimbare și puține dintre ele reușesc să-și facă auzită vocea în zgomotul provocat de vuvuzelele mediatice. Prin alegerile din 2024, România și-ar putea grăbi avansul economic și social, sau, dimpotrivă, va rămâne înțepenită într-un imobilism falimentar.
Romanian