Protestul fermierilor ne-a arătat, încă o dată, ce știam deja: apetitul pentru speculație al politicianului român. Și, infinit mai grav, ceea ce se ascunde în spatele speculației – totala lipsă de proiect și de asumare, și, prin urmare, zero viziune. Putem discuta la infinit ce anume i-a scos, taman acum, în stradă, pe fermieri și pe transportatori. Suspiciunile sunt legitime, câtă vreme printre liderii celei mai importante mișcări de protest post-pandemice se găsesc foști parlamentari, care au schimbat sacoul pe suman și și-au tras o cușmă țuguiată în cap, ca să dea bine la știrile TV. Dar oamenii au venit la negocieri cu câteva probleme cât se poate de clare, care, dacă n-au putut fi anticipate – că nu putem cere asta guvernanților noștri, pe care încă îi surprinde venirea iernii – puteau fi tratate cu niște răspunsuri la fel de clare, fie ele pozitive sau negative. Dar nu, până la soluții, politicienii noștri fac ce știu ei mai bine, stau cu ochii pe TV și pe sondajele de opinie și încearcă să capitalizeze fiecare cât mai multă imagine în detrimentul celorlalți. În vreme ce unii se înțeapă la talk-show-uri, alții se agită cu telefonul în „live”-uri pe rețelele de socializare. Evident, nici unii, nici alții nu oferă decât slogane, în locul unor proiecte. În locul dezbaterilor sterile, orice partid serios ar fi trântit pe masă proiecte clare, reprezentând viziunea despre viitorul agriculturii românești. Problemele și provocările de acum trebuiau anticipate de niște experți serioși, căci nici războiul din Ucraina nu a început în Decembrie trecut, nici prețul motorinei nu a explodat deodată cu artificiile de Revelion, nici Uniunea Europeană nu și-a schimbat politicile agricole peste noapte, nici problemele din sectorul asigurărilor nu sunt de ieri, de azi. Toate aceste potențiale focare de criză au fost ignorate, conform strategiei din timpul pandemiei: capul în nisip, că poate dispar. Dacă politicienii își permit să aștepte, fermierii s-au săturat, la fel ca profesorii, acum câteva luni, care au fost duși cu zăhărelul, până n-au mai suportat și au ieșit în stradă, chiar cu riscul de a-și pune în dificultate elevii la final de an. E mai roză acum situația în învățământ? Deloc! Așa e când stingi incendii, la modul populist, în loc construiești scenarii pe termen lung!
Am intrat deja în anul electoral și, din nou, ca și în cazul fermierilor, politicienii ne vor vorbi despre orice – dictatura UE și făina de insecte – alții ne vor flutura sub nas pancarte cu pericolul naționalismului și cu valorile euroatlantice –, și mai puțin spre deloc despre temele reale, care ne afectează viața de zi cu zi. Din lene, din oportunism, din lipsă de onestitate, politicienii nu ne spun niciodată franc care e direcția în care vor să ne ghideze și, mai ales, prin ce mijloace vor să o facă. Dacă am ști asta, am alege în cunoștință de cauză. Idealul într-o democrație e să avem o dezbatere pe proiecte raționale. Somnul rațiunii politicienilor noștri naște monștri, din 4 în 4 ani. Iar nouă nu ne rămâne decât să ne consolăm cu „monstrul” cel mai mic…
