Când sacoul se transformă în suman…

Protestul fermierilor ne-a arătat, încă o dată, ce știam deja: apetitul pentru specu­lație al politicianului ro­mân. Și, infinit mai grav, ceea ce se ascunde în spa­te­le speculației – totala lip­să de proiect și de asu­mare, și, prin urmare, zero vizi­u­ne. Putem dis­cuta la infinit ce anume i-a scos, taman acum, în stradă, pe fermieri și pe transportatori. Suspiciunile sunt legi­ti­­me, câtă vreme printre liderii celei mai im­portante mișcări de protest post-pande­mice se găsesc foști parlamentari, care au schim­bat sacoul pe suman și și-au tras o cușmă țuguiată în cap, ca să dea bine la știrile TV. Dar oamenii au venit la nego­cieri cu câteva probleme cât se poate de clare, care, dacă n-au putut fi anticipate – că nu putem cere asta guvernanților noștri, pe care încă îi sur­prin­de venirea iernii – puteau fi tratate cu niște răspunsuri la fel de clare, fie ele pozi­tive sau negative. Dar nu, până la soluții, politicienii noștri fac ce știu ei mai bine, stau cu ochii pe TV și pe sondajele de opinie și încearcă să capitali­zeze fiecare cât mai mul­tă imagine în detrimentul celorlalți. În vre­me ce unii se înțeapă la talk-show-uri, alții se agită cu tele­fonul în „live”-uri pe re­țelele de so­cia­lizare. Evident, nici unii, nici alții nu oferă decât slogane, în locul unor proiecte. În locul dezbaterilor sterile, orice partid serios ar fi trântit pe masă proiecte clare, repre­zentând viziunea despre viitorul agricul­turii românești. Problemele și provo­cările de acum trebuiau anticipate de niște experți serioși, căci nici războiul din Ucra­ina nu a început în Decembrie trecut, nici prețul motorinei nu a explodat deodată cu artifi­ciile de Revelion, nici Uniunea Euro­pea­nă nu și-a schimbat politicile agricole peste noapte, nici problemele din sectorul asigu­ră­rilor nu sunt de ieri, de azi. Toate aceste potențiale focare de criză au fost ig­no­rate, conform strategiei din timpul pan­demiei: capul în nisip, că poate dispar. Dacă politicienii își permit să aștepte, fermierii s-au săturat, la fel ca profesorii, acum câ­teva luni, care au fost duși cu zăhărelul, până n-au mai suportat și au ieșit în stradă, chiar cu riscul de a-și pune în dificultate elevii la final de an. E mai roză acum situ­ația în învățământ? Deloc! Așa e când stingi incen­dii, la modul populist, în loc construiești scenarii pe termen lung!

Am intrat deja în anul electoral și, din nou, ca și în cazul fermierilor, politicienii ne vor vorbi despre orice – dictatura UE și făi­na de insecte – alții ne vor flutura sub nas pancarte cu pericolul naționalismului și cu valorile euroatlantice –, și mai puțin spre deloc despre temele reale, care ne afectează viața de zi cu zi. Din lene, din oportunism, din lipsă de onestitate, politicienii nu ne spun niciodată franc care e direcția în care vor să ne ghideze și, mai ales, prin ce mij­loace vor să o facă. Dacă am ști asta, am alege în cunoștință de cauză. Idealul într-o democrație e să avem o dezbatere pe proiec­te raționale. Somnul rațiunii politicienilor noștri naște monștri, din 4 în 4 ani. Iar nouă nu ne rămâne decât să ne consolăm cu „mon­strul” cel mai mic…