Criză de zăpadă în Alpi
Încălzirea globală afectează Alpii într-o mai mare măsură decât alte regiuni ale lumii, iar temperaturile cresc mai repede. Locuitorii din regiunea Pfronten se pregătesc de scenariul unor ierni care nu vor mai fi albe. În multe locuri, mai ales la altitudini mai mici, schiatul nu va mai fi posibil în viitor decât cu zăpadă artificială. O mare amenințare pentru localnicii care trăiesc din turism. La începutul anului 2024, au fost zile întregi în care temperaturile nu au coborât sub pragul de îngheț.
Sport extrem, la 12 ani
La cei doar doisprezece ani ai săi, skaterul japonez Ginwoo Onodera se poate deja măsura cu adulții. Onodera a câștigat bronzul la Campionatele Mondiale de la Sharjah, Emiratele Arabe Unite, intrând în linie dreaptă pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024. El face să pară ușoare unele figuri care, pentru profanii în ale skatebordingului, ar fi fenomenal de greu nu doar de executat, ci chiar și de imaginat. Următorul obiectiv al lui Onodera: „Vreau să devin mai bun și să câștig titluri în lumea întreagă. Vreau să fiu o vedetă a skateboardingului”.
Canada exportă fum
Flăcările pârjolesc pădurile din Canada, aflate la sute de kilometri depărtare, dar consecințele incendiilor sunt resimțite de milioane de oameni, până și la New York. Fumul gălbui a cuprins orașul și mari părți ale Coastei de Est a SUA, învăluindu-le zile întregi într-o lumină apocaliptică. Locuitorii se plâng din cauza ochilor iritați și a mirosului asfixiant de fum. Din cauza poluării cu particule de praf ultrafine, experții au avertizat populația să nu facă exerciții fizice în aer liber și să nu stea pe afară. Nu este neobișnuit ca fumul provenit de la incendiile forestiere să se deplaseze din centrul Canadei către coasta Atlanticului. Dar anul acesta, valorile poluării au fost atât de mari, încât i-au făcut pe cercetători să înceapă să pună la îndoială precizia instrumentelor folosite la măsurători. Pentru o scurtă perioadă de timp, New York-ul a detronat până și orașul indian New Delhi din topul metropolelor care înregistrează cea mai mare poluare a aerului.
Călătorie prin cimitirul copacilor
Nu vreun incendiu, și nici vreo furtună au provocat devastarea acestei păduri din Germania. Moartea pentru mii de copaci a venit sub forma unor mici vietăți maro: cărăbușii de scoarță, care se cuibăresc în coaja molidului și ale căror larve își fac drum prin straturile purtătoare de sevă ale copacului, distrugând astfel păduri întregi. Infestarea cu dăunători nu reprezintă o noutate. Însă furtunile, valurile de căldură și perioadele de secetă tot mai îndelungate pun din ce în ce mai multă presiune asupra pădurilor, care devin, astfel, mai vulnerabile în fața atacurilor dăunătorilor. Temperaturile blânde permit, de asemenea, ca dăunătorii să ajungă la altitudini mai mari. 80 la sută dintre molizii din munții de înălțime din Germania au fost deja distruși, iar peisajul s-a umplut de suprafețe pustii. Milioane de arbori tineri sunt plantați în fiecare an, dar efortul este uriaș, și ratele de eșec sunt mari. O parte a zonelor afectate ar trebui să se recupereze după plaga adusă de insecte, fără ajutorul oamenilor. Probabil că vor trece decenii până când versanții vor fi din nou dens împăduriți.
Mai tare ca Elvis Presley
Cântecele ei sunt redate de miliarde de ori pe platformele de streaming, iar albumele îi ajung, rând pe rând, în fruntea topurilor. Deși Taylor Swift are abia 33 de ani, a ajuns de mult în vârful industriei muzicale. Tânăra americană, care a fost la începuturile carierei cântăreață de muzică country, este în prezent cea mai de succes vedetă pop din lume. Dând dovadă de o iscusință ieșită din comun, Swift se folosește de melodii captivante pentru a aborda teme dintre cele mai actuale, înțesându-și versurile cu mesaje despre emanciparea femeilor. În afara scenei, ea abordează și alte subiecte de actualitate, criticându-l, de pildă, pe Donald Trump. Iar fenomenul care a ajuns să fie cunoscut sub numele „Swiftmania” dă semne că va fi unul de durată: în cadrul turneului „Eras Tour”, organizat pe parcursul a 21 de luni, cântăreața a reușit performanța de a umple până la refuz arene gigantice de pe întregul mapamond. Ultimul ei record: l-a bătut pe regele rockului, Elvis Presley, prin durata prezenței pe locul unu în US Bilboard Album, cu discul „1989”.
Sănătate în apă înghețată
În capitala provinciei chineze Liaoning, care se învecinează cu Coreea de Nord, temperaturile ajung, încă de la jumătatea lunii Noiembrie, cu mult sub pragul înghețului. Orașul Shenyang, cu o populație de aproximativ nouă milioane de locuitori, deci cam la fel de numeroasă ca cea a Londrei, a dezvoltat în trecut o adevărată cultură a băilor în apa rece ca gheața. Iar astăzi, scăldatul în apă rece continuă să fie în acele locuri o practică extrem de populară – și cât se poate de sănătoasă. Studiile științifice sugerează că șocul termic de scurtă durată în regim controlat, provocat de băile în apă rece ca gheața, poate avea efecte pozitive asupra inimii, sistemului cardiovascular și sistemului imunitar. Băile în apă rece ar putea ajuta inclusiv la slăbit și la reducerea stresului. Această modă se potrivește bine și cu filosofia chineză dedicată principiilor Yin și Yang, o doctrină care vorbește despre complementaritatea contrariilor. Din câte se spune, scurtului episod de frig îi urmează o căldură de durată, plăcută.
Barajul ucigaș
Afluenții râului Aare au fost stăviliți vreme de aproximativ 90 de ani de barajul Spitallamm de pe lacul Grimsel, din Elveția. Însă această construcție, care joacă un rol important pentru generarea de energie electrică în regiune, a avut de la bun început un defect: o fisură apărută între partea interioară și cea exterioară a barajului, care nu a fost niciodată sigilată corespunzător. În cazul unui cutremur puternic, e posibil ca zidul barajului să nu mai reziste.
În loc de o simplă renovare, inginerii au preferat să construiască de la zero un nou zid, pe care au început să-l ridice la doar câțiva metri distanță. Se preconizează că noul zid de beton, care se află exact în fața construcției istorice și care urmează să atingă o înălțime de 113 metri, va fi gata până în 2025. Construirea sa este dificilă. Noul zid trebuie să-și facă loc între doi munți, iar stâncile aflate de o parte și de alta să fie în permanență detonate, pe măsură ce progresează lucrările. După finalizarea construcției, vechiul zid va fi acoperit de ape, astfel încât doar vârful acestuia va mai putea fi zărit. Până atunci, operatorii au transformat impresionantul șantier într-o atracție turistică, oferind tururi ghidate.
Presa a relatat recent că multe alte baraje din Europa, în loc să fie refăcute, ar putea fi eliminate complet. Prin proiectul „Înlăturarea barierelor de pe râuri: plan de implementare pentru Europa de sud-est” (Scaling up dam removal: implementation plan for Southeastern Europe), organisme locale și internaționale încearcă să facă posibilă eliminarea unor baraje de pe râuri din Grecia, Croația, România și Slovacia. Potrivit autorilor proiectului, râurile Europei sunt fragmentate de peste 1,2 milioane de baraje, dintre care peste 156.000 sunt fără utilizare. Iar efectele barajelor asupra naturii sunt grave, printre ele numărându-se, de pildă, pierderea biodiversităţii, în condițiile în care populaţiile de peşti migratori de apă dulce din Europa au scăzut cu 93%. Și nu este vorba numai despre anumiți pești, ci despre ecosisteme întregi care s-au pierdut. Cei care au copilărit pe malurile Dâmboviței povestesc, de exemplu, cu nostalgie, că în urmă cu numai câteva decenii, râul era încă plin de o mare varietate de pești de apă dulce, dar și de raci, pe care cei curajoși îi puteau scoate, pur și simplu, cu mâna, de prin numeroasele ascunzișuri din apa curgătoare. Iar pentru că hrana se găsea din abundență, și păsările veneau în număr mai mare. Printre înaripatele care erau odinioară prezențe obișnuite pe malul râului, se numărau spectaculoșii pescărași albaștri, stârcii cenușii și egretele.
Scufundați în gunoi
Aceste femei care muncesc într-o fabrică de reciclare din capitala Bangladeshului, Dhaka, nu se vor putea plânge prea curând că n-au destul de lucru: orașul cu zece milioane de locuitori generează zilnic aproximativ 650 de tone de deșeuri din plastic, inclusiv nenumărate sticle de unică folosință. Mai puțin de jumătate din această cantitate este reciclată. O mare parte nu este sortată corect, și orașul duce de asemenea lipsă de instalații moderne de procesare. Deși în 2002 Bangladeshul a devenit prima țară din lume care a interzis pungile subțiri de plastic, măsura nu a reușit să încetinească creșterea cantității de deșeuri. Între timp, locuitorii orașului au ajuns să producă, în medie, 170 de kilograme de deșeuri de persoană pe an. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că, în ciuda măsurilor luate, nici Uniunea Europeană nu o duce grozav la acest capitol. Statisticile arată că în 2021, fiecare cetățean UE a generat, în medie, 189 de kilograme de deșeuri din ambalaje, cantitatea acestora crescând într-un singur deceniu cu peste 20%. În ceea ce privește țara noastră, potrivit datelor Eurostat de la nivelul anului 2020, fiecare român a generat, în medie, 116 kilograme de deșeuri din ambalaje.
Barcelona se joacă cu focul
Spectatorii sunt sfătuiți să poarte îmbrăcăminte ignifugă, pe durata paradei „Correfoc”, când hoardele de diavoli înveșmântați în costume cu coarne defilează, noaptea, prin Barcelona, la fiecare sfârșit de an. Alaiul, însoțit de alte creaturi fantastice și de o ceată de percuționiști, se deplasează prin centrul orașului. Uneori se întâmplă ca și privitorii să cadă pradă spectacolului pirotehnic dezlănțuit de demoni, care împrăștie în stânga și-n dreapta artificii. Alergarea prin foc – cum se traduce ad litteram „Correfoc” – este un obicei străvechi. Din punct de vedere istoric, lupta cu răul își are probabil originea în așa-numitele dansuri ale diavolului, care se desfășoară în Catalunia încă din Evul Mediu. Ele au luat forma spectacolului pe care îl cunoaștem astăzi abia la sfârșitul anilor 1970, când s-a încheiat dictatura lui Franco. Paradele sunt acum răspândite în diferite regiuni ale Spaniei și au particularități locale. În Barcelona, parada se încheie în mod tradițional în port. Odată ajunși acolo, diavolii de foc sunt expediați, înapoi în tărâmul iadului.
Cu peruca, la micul dejun
O procesiune ciudată se deplasează o dată pe an, de la Westminster Abbey din Londra, până la clădirea Parlamentului britanic, care se află vizavi. După slujba de la biserică, aproximativ 600 de judecători și alți funcționari din domeniul justiției se duc împreună la așa-numitul mic dejun al Lordului Cancelar – iar unii sunt îmbrăcați în costumul tradițional, purtând robă și perucă. Reuniunea marchează începutul anului juridic pentru instanțele din Anglia și Țara Galilor.
Evenimentul încărcat de tradiție este, însă, controversat. Criticii săi afirmă că participarea judecătorilor la o ceremonie religioasă pune sub semnul întrebării neutralitatea acestora. Iar în unele tribunale s-a renunțat deja de mult la perucile făcute din păr de coadă de cal.
Artă în mișcare
Nu este deloc de mirare că turiștii care admiră această instalație din Tokyo, privind la miile de globuri luminoase care atârnă din tavan și sunt reflectate de pereți și de podele dublate cu oglinzi, își pierd simțul orientării: exact asta a fost intenția creatorilor ei. Opera de artă interactivă realizată de echipa TeamLab și-a propus să le ofere spectatorilor ocazia de a se cufunda complet într-o „lume fără granițe”. Globurile sunt coordonate între ele, își pot schimba culoarea și pot reacționa la mișcările oamenilor aflați în încăpere.
Și locația aleasă pentru această expoziție ar putea uimi vizitatorii: din luna Februarie, ea va fi relocată în complexul de zgârie-nori Azabudai Hills din centrul capitalei Japoniei, care a fost deschis cu puțin timp în urmă. Printre clădirile complexului se numără și cea care a devenit cel mai înalt zgârie-nori din Japonia.
Romanian