Un prieten neașteptat

Dragi prieteni ai revistei „Formula AS”,

Aș dori să vă spun o poveste care se vrea un sfat pen­tru cei care, din păcate, nu au milă pentru ani­ma­le. Sunt o tânără oarecum mo­dernă, cu prin­cipii, mai mult sau mai puțin fixe, cu idei și concepții oa­recum influențate de stilul de viață nonconformist, apărut după anii 2000.

Nu pot spune că am iubit în mod deosebit ani­malele, însă nici nu le-am făcut vreodată rău, pur și simplu îmi erau indiferente, mă amuzau une­ori conflictele ce se dădeau între iubitorii de animale și cei care le voiau răul. Asta până într-o zi… când l-am cunoscut pe Gypsy. Era o mo­gâldeață albă, un pu­fulete cu ochi ageri și jucăuși. Era „copilul” ve­ci­nei mele. Ne întâlneam prin fața blocului, însă nu-i dădeam prea mare atenție cățelușului. Până într-o zi când, din cauza vân­tului, mi-a scăpat din mână re­vista „Formula AS”. Atunci, Gypsy, care era prin preaj­mă, a aler­gat și mi-a adus, într-un suflet, zia­rul. Cu mâna tremurândă, l-am mângâiat pe spate. Era prima dată când făceam acest lucru. Am simțit atâta căldură și dragoste în ochii acelei făpturi, în­cât am rămas mută. Nu puteam crede că un cățel poa­­te avea o asemenea privire. L-am luat în bra­țe, iar el s-a cuibărit la pieptul meu, asemeni unui be­be­luș. Am început să plâng de emoție. Doam­ne, aveam un prieten. Am rugat-o pe d-na Ani­șoa­ra să-mi dea mie cățelul. Am convins-o cu greu să ac­cep­te. De fapt, Gypsy a convins-o. Când veneam de la școală, el era la ușa mea. Seara, îi auzeam lă­bu­țe­le pe tocul ușii. Nu mai putea să doarmă fără mi­ne. Atunci am în­țeles ce înseamnă dragostea unui ani­mal. M-am do­cu­mentat suficient pentru a-i oferi lui Gypsy tot ce i se cuvine. El este azi cel mai bun prieten al meu. Ba și mai mult, este un iubitor și un mare fan al re­vistei „Formula AS”. În fiecare vineri, Gypsy merge cu mine la chioșcul de ziare, de unde cumpărăm re­vis­ta noastră preferată, apoi mergem în parc, unde o răs­foim împreună. Este un bun ascultător al po­veștilor cu animale.

Prin Gypsy și dragostea lui am ajuns să înțeleg și să cunosc multe lucruri fundamentale și care, cu si­guranță, îmi vor fi utile în viață. Prin dragoste și cunoaștere omul se înalță, se reali­zea­ză, într-un cuvânt – trăiește.

Voi, cei care chinuiți animalele, dedicați cinci mi­nute din timpul vostru liber cunoașterii acestor vie­tăți. Mângâiați-le și veți înțelege multe lucruri, as­cultați-le „glasurile” și veți fi mai buni, mai fru­moși, mai oameni.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Cu prietenie,

GYPSY și MARILENA