IULIA STĂNILĂ (primarul (PNL) al comunei Șpring, județul Alba): „Partea cea mai frumoasă e mulțumirea din ochii oamenilor”

PRIMARII NOȘTRI

Pe dealurile molcome care însoțesc șoseaua ce urcă de la Sibiu spre Sebeș, unduită pe sub cerul nehotărât între iarnă și primăvară, se află comuna Șpring, din județul Alba, cu cele patru sate aparținătoare: Șpring, Drașov, Cunța și Vingard. O zonă populată cândva de sași, care au plecat, părăsindu-și gospodăriile și vecinii români. Mai greu, mai ușor, în vremurile tulburi de după ’89, viața localnicilor a mers mai departe, iar în ultima vreme, răbdarea le-a fost răsplătită din plin. În fruntea comunei se află o femeie-primar, care la data alegerii avea doar 29 de ani. Cel mai tânăr primar din țară! O cheamă Iulia Stănilă, e născută în Șpring, și a părăsit Bucureștiul crezând în destinul satului ei.

„Când ești tânăr, riști”

– Ca să ajungeți primar în comuna dvs. natală, ați părăsit Bucureștiul. Greu de imaginat. Ce v-a adus înapoi, în Ardeal?

– Sunt originară din satul Șpring și, pe lângă dorul de casă, cred că a fost și dorința de a lăsa ceva frumos în urmă. Nu știu cum să vă explic, m-a ajutat tinerețea, pentru că atunci când ești tânăr, riști, încerci și nu ți-e teamă de nimic. În cei patru-cinci ani petrecuți în București, am învățat lucruri bune și am crescut din punct de vedere social, profesional și financiar. Lucram la București, pe partea de consultanță, la proiecte pe fonduri europene și guvernamentale, ajutând astfel la dezvoltarea comunităților. Dar tocmai în comuna mea natală viața oamenilor nu mergea în direcția potrivită. M-am gândit că toate lucrurile bune pe care le-am învățat ar trebui să le folosesc pentru a schimba un pic situația la mine acasă, de aceea am decis să mă implic. Le-am promis oamenilor că o să ne dezvoltăm împreună comuna și, parțial, zic eu, am reușit. Nu singură, ci cu echipa din primărie. Nici nu-mi dau seama cât de repede au trecut trei ani. Îmi place să spun că suntem ca un lanț, și fiecare za este importantă. Din momentul în care una dintre zale se desprinde, lucrurile nu mai merg bine. Dumnezeu ne-a ajutat, suntem ca într-o familie, lucrăm extraordinar de bine.

– A fost grea readaptarea la sat? A existat vreo diferență între ceea ce v-ați imaginat că veți face și ceea ce ați izbutit?

– La țară, ca femeie, e greu cumva să fii într-o funcție de conducere, iar eu sunt prima femeie primar din istoria comunei. Am trăit o ușoară dezamăgire când am realizat că nu pot să schimb lucrurile atât de repede cum aș fi vrut. Mi-am dorit să pot să mă implic mai mult, să se schimbe mai vizibil cumva fața comunei, să o umplu de flori, să amenajez spații verzi și zone de recreere. Dar cum să fac asta, când în comună nu era rețea de apă, oamenii umblau prin noroaie, încălțați în cizme de cauciuc? Avem peisaje superbe, oamenii sunt calzi, primitori, gospodari. Sunt mândră de comuna mea și sunt norocoasă că m-au ales și și-au pus încrederea în mine, o tânără de doar 29 de ani, la vremea aceea.

– În timpul care a trecut, ați izbutit să învingeți noroaiele? Care vă sunt izbânzile de până acum?

– Da, slavă Domnului, am reușit să asfaltăm toate drumurile din comună, 97 la sută din ele nu erau asfaltate când am ajuns eu primar. Avem deja rețea de apă în toate cele patru sate ale comunei și am reușit să deblocăm și situația rețelei de canalizare, un proiect demarat încă din 2007, dar abandonat. Avem aprobările pentru introducerea rețelei de gaz, iar pentru satele Drașov și Vingard am obținut finanțare pentru introducerea rețelei de canalizare, prin programul „Anghel Saligny”, sperăm ca spre sfârșitul acestui an să începem lucrarea.

„Fonduri să fie! Nu contează de unde vin!”

– Din ce fonduri ați făcut toate investițiile? V-a folosit experiența dvs. din București, unde ați lucrat exact în zona aceasta?

– Abilitatea de a obține fonduri e, într-adevăr, importantă. Fără ele nu se poate concepe dezvoltarea satelor românești. Sunt la fel de importante și fondurile europene, și fondurile guvernamentale. Pe fonduri europene, noi am dotat actuala școală cu o centrală termică pe peleți, cu calorifere, astfel încât acum elevii au condiții normale pentru studiu. Avem proiecte în lucru și pe PNRR: eficientizare energetică la Școala Gimnazială Drașov – acolo este școala-mamă, cu personalitate juridică, ce deservește toate cele patru sate, la nivel de gimnaziu. Vor fi amplasate panouri solare, se va anvelopa clădirea, se vor schimba geamurile și ușile etc. La fel, și sediul primăriei și căminele culturale din Șpring și Vingard. Am renovat, cu fonduri proprii, cabinetul medical din satul Șpring, iar ceea ce m-a impresionat e că, la început, oamenii aveau tendința să se descalțe la intrare, ceea ce înseamnă că le place cum arată acum.

– O școală construită de la zero înseamnă că sunt elevi. Care e populația comunei Șpring?

– După ultimul recensământ, suntem puțin peste 2300 de locuitori în toate cele patru sate, iar elevi avem 240. Dacă se dezvoltă lucrurile, poate vin mai mulți tineri din oraș la țară și avem încredere că poate crește și natalitatea.

„Din tată-n fiu, oamenii cresc animale”

– Din ce anume trăiesc oamenii din comună, se mai ocupă de creșterea animalelor, de agricultură?

– Da, desigur! Majoritatea concetățenilor mei se ocupă de creșterea animalelor, mă refer la băștinași, la oameni care din tată în fiu s-au ocupat cu creșterea animalelor, în special a ovinelor. Cei mai tineri fac naveta la Sebeș, orașul cel mai apropiat de noi.

– Aveți investitori pe raza comunei? De unde vă vin banii la buget?

– Cel mai important investitor este firma „Transavia” din Alba Iulia. Dumnealor se ocupă cu cultivarea terenurilor agricole din zonă, sunt pilonul principal și la plata impozitelor și taxelor locale. Mai avem un alt investitor mare, tot pe partea de terenuri agricole, dar și o sală mare de nunți, care aduce și ea sume destul de mari la bugetul local. Cei care se ocupă cu creșterea animalelor au închiriat pajiștile comunale, cu o taxă anuală de 1.000 lei pe hectar, și avem destule hectare închiriate astfel.

Din primăvara lui 2021, Șpring a fost comună-pilot, prima din România cu un centru de colectare și returnare a ambalajelor de unică folosință, iar aparatul de reciclat PET-uri a rămas în comuna noastră și ne folosim de el în continuare. Ca să-i motivăm în primul rând pe copii, organizăm periodic tombole cu premii pentru cei mai harnici dintre ei. Așa s-au reciclat peste 20.000 de PET-uri.

Tot prin sponsorizări, am împădurit zeci de hectare de pădure, am dotat cu mobilier urban două parcuri de joacă pentru copii și reușim să le oferim cadouri de Crăciun, fără să cheltuim nici un leu din bugetul local.

„Îi sfătuiesc pe toți tinerii să se implice în administrație”

– E mai greu ca primar decât a fost cât ați lucrat în mediul privat?

– La nivel salarial, în domeniul privat, lucrurile stau cu totul altfel, domeniul public este de sute de ori mai greu, iar salariile sunt incomparabil mai mici. În ce privește funcția de primar, mi-a luat mult timp ca să studiez administrație, să știu câte ceva despre urbanism, registru agricol, fond funciar, compartimente și domenii cu care în viața mea nu am avut de-a face. Din exterior, pare foarte simplu să fii primar, dar să știți că nu este deloc așa. Cu toate acestea, i-aș sfătui pe toți tinerii care își doresc să-și lase amprenta într-un loc și consideră că pot să facă o schimbare, să se implice în administrație fără ezitare.

– Mai candidați și anul acesta la scaunul de primar?

– Dacă ești un om care vrea să aibă rezultate, trebuie să te implici, iar asta necesită timp, concentrare, energie. Ești primar chiar și când ajungi acasă, nu ești ca la un job obișnuit, de opt ore. Oamenii au mereu probleme ce trebuie rezolvate. Mi-am asumat asta, iar partea cea mai frumoasă e mulțumirea din ochii oamenilor, care compensează toată munca și tot prețul plătit. Da, mi-am propus să mai candidez, doar pentru încă un mandat. Mai mult, cred că ar fi prea mult. Dar nu se știe niciodată, nu?