TIA ȘERBĂNESCU: „Am ajuns să ne împrumutăm cu 50.000 de euro pe minut: asta e guvernare?”

Analiza politică a lunii februarie

„S-ar putea ca electoratul să facă economie totală la vot”

– E abia început de Martie, dar România a in­trat de-a binelea în anul electoral. Partidele de gu­vernământ și-au stabilit o strategie de abordare a alegerilor, anunțând atât calendarul acestora, cât și comasarea scrutinului pentru europar­la­men­tare cu cel pentru locale. Ce vizează acest plan? Se susțin acuzațiile opoziției că avem de-a face cu un atac la democrație?

– Motivația a fost economia de bani, cam 2 mi­liar­de de lei, și grija pentru electorat, să nu oboseas­că ieșind de cinci ori la vot. Așa, trebuie să iasă de pa­tru ori… Oricum, electoratul e plictisit, s-ar putea să fie atât de plictisit încât să facă economie com­ple­tă și să nu iasă deloc la vot. Evident, motivația pu­blică e falsă și demagogică, iar această comasare a localelor cu europarlamentarele nu se potrivește sub nicio formă. Nu mai zic că la europarlamentare, poți vota teoretic de oriunde, pe liste suplimentare, în schimb, la locale, poți vota doar în localitatea de reședință. Comasarea e un atac la democrație, câtă vreme ignoră recomandările Comisiei Europene, care spune clar că alegerile europarlamentare, care au un anume profil, nu se pot cupla cu alte alegeri. Există și o decizie anterioară a Curții Constituțio­na­le (CCR), care considera neconstituțională o ast­fel de încercare de comasare. Nu spun că CCR o va res­pinge, deși, așa ar fi logic. Cum, însă, Curtea joa­că politic în multe cazuri, orice e posibil. Unde mai pui că PSD și PNL au hotărât să aibă liste co­mu­ne la europar­la­men­tare, deși sunt din familii po­litice diferite. Candidează împreună, iar când ajung în Parlamentul European se duce fiecare la casa lui, PSD la socialiști, PNL la popu­lari și votează unii îm­potriva celorlalți. O idee atât de smucită rar s-a vă­zut! Singura ei logică, dar care e alarmantă, e că s-a ținut seama de agendele per­sonale ale unor li­deri. Au mutat și alegerile pre­zidențiale în Septem­brie, cu trei luni înainte de înche­ierea mandatului, în timp ce parlamentarele se țin în Decembrie. În Decembrie, de ce? Pentru că vine re­cal­cularea pen­sii­lor la 1 Septembrie, și cine candi­dea­ză la pre­zi­den­țiale, Ciolacu sau cine o fi, să intre cu pensiile mă­rite, călare pe Ducipal, direct la Cotro­ceni. Ăsta e calculul.

„Iohannis zici că-i vedetă de cinema de la Hollywood”

– Se speculează că mutarea prezidențialelor în Septembrie i-ar servi și lui Klaus Iohannis, care vi­­sează să-i succeadă în funcția de secretar gene­ral al NATO lui Jens Stoltenberg, care eliberează postul la începutul toamnei.

– Evident, și domnul Iohannis e interesat de această mișcare, pentru că tot speră la un post la Bru­xelles. Vrea să lucreze în străinătate, că în Ro­mâ­nia lefuri cam mici, condiții cam proaste. Deși el are con­diții bune: am văzut că i se pregătește o vi­lă ab­so­lut somptuoasă la final de mandat, ceea ce nu s-a mai întâmplat pentru niciun președinte. Ion Iliescu a rămas în apartamentul lui, Emil Constanti­nes­cu a primit o viluță, Băsescu la fel. Așa ceva, chiar nu s-a mai pomenit: o vilă de 1.200 de metri pătrați, la care doar reamenajarea costă peste 7 mi­li­oane de euro! Administrația prezidențială neagă că președin­te­le ar fi solicitat acea vilă de protocol, dar apetența pentru lux, vizibilă și la Vila Lac, unde locuiește în prezent, îl indică pe Iohannis drept viitor locatar. Dacă e să caracterizăm prin ceva cele două mandate ale dom­nu­lui Iohannis, dincolo de par­tea pozitivă, că a men­ținut țara pe direcția co­rec­tă, a Uniunii Europene și NATO, e că a fost de o comoditate și de o grijă față de propria persoană rar întâlnite. Zici că-i vedetă de cinema de la Holly­wood, care își ia vile de sute de milioane de euro, cu piscine, cu terenuri de tenis, se răsfață în vacan­țe, joacă golf, mai schiază. Iohannis s-a comportat ca un actor hollywoodian între filmări, înconjurat de un lux exorbitant, absolut deplasat. Nu se poate ca într-o țară ca România, în care chiar tu ai spus că statul a eșuat, în care mai mereu explodează câte un spital, nu mai vorbesc de școli, care au ajuns focare de nenorociri și de violență, o țară în care ne pasc pericole de război la granițe, iar armata e pre­gă­tită nevoie mare, în care avem un deficit uriaș, să îți permiți asemenea risipă! Ești șeic? Te crezi la Dubai? Asta dovedește un obraz cam gros, ca să nu zic mai mult… Chiar și acum se avântă din nou spre înălțimi: crede că e suficient să anunțe că vrea la NATO, și Europa face drepți și de-abia-l așteaptă. Ghinion! Statele Unite, Germania, Marea Britanie, țările cu greutate, au anunțat că îl susțin pe Mark Rutte, premierul olandez. Iohannis se pune într-o si­tuație penibilă, face postură de milogeală de lux. Ad­mițând că, deodată, toate țările îl votează, între­ba­rea e: ce bază poți avea în Iohannis la NATO? Cu Iohannis șef la NATO, pot să înceapă trei războaie până își dă și el seama și anunță că urmărește cu profundă îngrijorare ce se întâmplă, așa, după do­uă-trei zile. Ăsta e om să-l pui la NATO, unde e trea­bă și e răspundere serioasă, iar războaiele pân­desc la tot pasul?! Iohannis e statuia pasivității și a comodității. În toți acești ani, partenerii NATO știu bine cu cine au de-a face, știu până unde se pot baza pe el. Dar uite că pentru un astfel de moft s-au mutat în Sep­tem­brie alegerile prezidențiale. Cred că președintele Iohannis suferă de un narcisism exa­gerat. O fi ținând la România, nu zic nu, dar ține infinit mai mult la pro­pria persoană, și pentru asta e în stare de orice. Ideea de a avea o funcție bănoa­să, de prestigiu, îl preocupă mai tare decât ce se întâmplă cu România după mandatul său.

– PSD și PNL merg pe liste comune la euro­par­lamentare. Există o variantă să meargă îm­preună și la celelalte scrutinuri?

– PSD și PNL spun că se găsesc în singura ali­an­ță posibilă și de-aia au făcut un minim sacrificiu de orgoliu, cum a zis Nicolae Ciucă, pentru stabili­tatea țării și împotriva valului de extremism, cum a completat Ciolacu. Au făcut-o, în primul rând, pen­tru stabilitatea lor la putere și pentru împărțirea funcțiilor. Necazul e că PSD și PNL, partide cu ex­pe­riență, care tot se perindă pe la putere de 30 de ani, când împreună, când separat, nu sunt în stare să guverneze eficient. Am ajuns să ne împrumutăm cu 50.000 de euro pe minut: asta e guvernare?    La con­ferința de presă pe care au ținut-o, într-un trium­fător limbaj de lemn, plin de clișee și poticneli, Ciolacu și Ciucă au evitat să răspundă dacă vor mer­ge împreună și la alte alegeri. În funcție de re­zul­tatul din Iunie, vor decide dacă reușesc să aleagă candidat comun la prezidențiale, dacă merg mai departe cu propria lor comasare, ceea ce i-ar face comeseni de guvernare mulți ani de aici încolo. Sun­tem încă în așteptare. Deja sunt nemulțumiri în teritoriu: primarii PNL și USR au început transhu­man­ța spre PSD, unde sunt pășuni mai grase și tur­me mai mari. Ceea ce e penibil, dar s-a întâmplat la fiecare rând de alegeri, e un obicei străvechi.

– Ideea cu un independent la prezidențiale mai e pe rol?

– Ideea cu independentul a dispărut, de când cu Mircea Geoană. Cum nu aveau chef de Geoană, nu mai au chef nici de independent. Ce-i drept, nu e nici Geoană o mare descoperire. E un oportunist de calibru mediu, sunt alții mai mari și alții mai proști, dar e un politician crescut în serele sistemului, fără aderență la realitate. Fără susținerea unui partid, cred că va renunța, pentru că s-ar face de râs. Mihai Tudose, de la PSD, zice că „umblă Geoană cu topo­rul în mână și zice că vrea să facă tăiței!”. Tudose, alt rateu de lux al PSD-ului, care s-a descalificat ca premier la locul de muncă, când și-a lăsat omologul japonez să umble pe la muzeul satului, fiindcă n-avea el chef să-l primească. Acum e mare deonto­log, șeful campaniei electorale a PSD. Lasă că dă sfaturi, că cine nu poate să dea exemple dă sfaturi, dar o face pe ironicul, pe stilul Adrian Năstase. Numai că nu-i prea iese, că n-are talent. Zice că umblă Geoană cu toporul: cred că Geoană nici nu știe să țină un topor în mână! Geoană umblă cu altele: a umblat cu Sorin Ovidiu Vântu, a umblat pe la Moscova, a umblat pe la Washington, a um­blat cu Iliescu, a umblat și cu Constantinescu…

„Îți vine să crezi că partidelor noastre le e frică să meargă singure în alegeri”

– Combinațiile făcute de PSD și PNL în pre­gă­tirea alegerilor au enervat opoziția. E vreo șan­să ca pactizarea celor două partide de guvernă­mânt să avantajeze opoziția? Cum se prezintă al­ter­nativele la actuala putere?

– Între timp, valul de extremism împotriva că­ruia s-au aliat PSD și PNL s-a spart în două. O dată când s-au certat George Simion cu Diana Șoșoacă, a doua oară acum, când partidul lui Șoșoacă riscă să se scindeze în urma divorțului dintre aceasta și soțul ei, care amenință să o lase fără numele pe care și l-a transformat în renume. Și valul de extremism e cuprins de aceleași trădări, frământări, orgolii, îm­părțeli… Mai nou, se anunță la candidatură tot felul de actori și cântăreți: Dan Puric, Dan Bittman, Ramona Bădescu, Mugur Mihăescu. Majoritatea fug la AUR, li se pare mai ușor acolo, că n-ai ne­voie de soluții politice: îi dai zor cu patria, cu suve­ra­nismul, și nu te mai întreabă nimeni ce faci cu economia, ce faci cu educația. S-ar putea să păcă­leas­că lumea, că a păcălit-o și Dan Diaconescu, cu toate minciunile lui gogonate.

Pe de altă parte, avem cealaltă forță de opoziție, Alianța Dreapta Unită (ADU). Îți vine să crezi că partidelor noastre le e frică să meargă singure în alegeri. Așa că și USR și-a luat două escorte, PMP și Forța Dreptei, și se chinuie să se constituie într-un fel de alternativă. Destul de puțin credibilă, pen­tru că nu prea e de dreapta, cum se pretinde, apoi, pentru că inițiativele lor au ceva tocit. Au și niște probleme de imagine, de când au guvernat, inclusiv pe perioada cu pandemia. Când le-au fost chemați la DNA foștii miniștri ai Sănătății, cei din USR s-au dus în fața parchetului să protesteze, exact cum făcea PSD când își susținea penalii. Asta știu ei să facă, ce făcea PSD acum 15 ani!? Oferta e slabă, rămâne să vedem ce se mai întâmplă până se apro­pie alegerile. Trăim într-o lume imprevi­zi­bilă, incontro­la­bilă, com­plet ilogică, rațiu­nea umană pare pur și simplu asediată din toate părțile.