În tot scandalul legat de ancheta despre pa-latul care – după toate aparențele – i se pregătește președintelui Klaus Iohannis, drept reședință pe viață după terminarea celui de-al doilea mandat, ce deranjează cel mai mult e secretomania din jurul unui proiect evaluat la peste 7 milioane de euro (cât costă numai reamenajarea!). Totul e ascuns de ochii presei și ai publicului, de la contractele de sute de mii de euro, la numele furnizorilor serviciilor de lux cerute de planul de modernizare și la adevăratul coordonator al lucrărilor. Într-un cartier de lux, la doi pași de Guvern, o regie finanțată din banul public, Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” (RAPPS), își dă cea mai mare parte din buget pe reamenajarea unei clădiri, și nici un oficial politic sau guvernamental nu e în stare să vină cu o explicație pertinentă, în 48 de ore. Toată lumea zâmbește tâmp și ridică din umeri. Greu de ales ce e mai grav: că mint cu nerușinare, sau că nu știu ce se întâmplă cu milioane de euro, chiar sub nasul lor!
Anul acesta, alegerea președintelui cade în seama unei noi generații de tineri, aflați la 18-20 de ani, care n-a prins scrutinurile anterioare, o generație care nu l-a auzit niciodată vorbind liber pe Klaus Iohannis, și răspunzând deschis unor întrebări legitime. În aproape un deceniu, Klaus Iohannis n-a dat niciun interviu serios presei, iar în precedenta campanie electorală, a refuzat până și confruntarea cu Viorica Dăncilă. Dar marea secretomanie avea să se instaleze odată cu al doilea mandat, moment din care președintele nu s-a mai simțit dator să dea socoteală nimănui. Și, în vreme ce luxul de care s-a înconjurat, în deplasări care mai de care mai exotice, a ajuns la un nivel exorbitant, transparența față de public a Administrației Prezidențiale a ajuns la… zero.
Cum rolul președintelui este, întâi de toate, acela de a fi un model, toată ierarhia de sub el i-a copiat exemplul. De ce ar răspunde solicitărilor presei un președinte de consiliu județean, când șeful suprem de la Cotroceni ignoră de ani de zile întrebările privitoare la costul călătoriilor sale în străinătate, cu avioane private de lux? Sau de ce s-ar simți rușinat un primar de comună, că face vizite particulare cu mașina de serviciu, când Klaus Iohannis ia la rând paradisurile turistice, fără cea mai mică justificare profesională? De ce ar mai organiza conferințe de presă sau de ce ar mai acorda interviuri presei „nealiniate” un șef de mare instituție, când „modelul” de la Cotroceni practică secretomania totală?
Impozant, palatul de 1.200 de metri pătrați, care i-a aparținut cândva lui Gheorghe Gheorghiu Dej, era greu de ascuns la infinit. Tot s-ar fi aflat, la un moment dat, cine s-a mutat acolo. Cu siguranță că e doar începutul. Palatul din Herăstrău este doar vârful aisbergului. În adâncuri se ascund lucruri mult mai revoltătoare. Și mult mai costisitoare.
