Leurda și frații ei

• Cine ajunge primăvara într-o piață și vede explozia de ver­de­țuri de pe tarabe se gândește, în primul rând, la stomac. În sfârșit, au apărut trufandalele! Poftă bună! Dar țineți minte că tot ce puneți verde în farfurie are și valoare de medicament •

1. LEURDA

– pentru inimă și vasele de sânge

Modul de preparare

Pentru a obține o porție de sa­lată, se ia o mână de frunze proas­­pete, se spală cu apă rece și apoi se taie, nu foarte mărunt (în fâșii de 3-4 centimetri). Se com­bină într-un vas cu o linguriță de ulei de măsline extravirgin (are un puternic efect anti-coles­terol), cu 1-2 lingurițe de oțet de mere și puțin mărar tocat. De obicei, nu se pune sare, excepție fă­când doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic.

Cura

De regulă, se consumă două asemenea salate pe zi, ca ape­ritiv la începutul mesei de prânz și la începutul mesei de seară. O cură durează minimum 3 săptămâni. Frunzele de leurdă se pot păstra în frigider, puse în pungă de plastic, până la 5 sau chiar 7 zile, dacă sunt proaspete și dacă nu au fost spălate înainte de a fi puse la rece.

Cele mai importante efecte terapeutice

Este un puternic reglator al ten­siu­nii, fiind indicată în mod special în cazul hipertensiunii arte­riale. Are efecte fluidifiante sanguine și antitrom­botice, motiv pentru care este folosită cu mult succes contra tromboflebitei și a trom­bozelor, contra arterioscle­ro­zei, hemoroi­zilor, varicelor. Are, de asemenea, efecte de scădere a coles­te­ro­lului din sânge, fiind ex­ce­len­tă ca mijloc de pre­ven­ție și tratament în is­chemia car­dia­că ce apare pe fondul va­lorilor crescute ale co­les­terolului, dar și în cea asociată trom­bozelor.

2. SALATA VERDE

– pentru tubul digestiv

Modul de preparare

O salată de mărime medie se spa­lă bine în apă călduță, după care se ta­ie, se pune în­tr-un vas în care se adaugă oțet de mere după gust, ulei, sare și mărar tocat. Se con­sumă în mari cantități la fie­care masă, fie ca aperitiv, fie ca garnitură la diverse mâncă­ruri. Secretul acestui remediu este chiar doza – cu cât mai mare, cu atât mai bine, în con­dițiile în care reacțiile adverse la con­sumul salatei verzi sunt practic nule.

Cele mai importante efecte terapeutice

Datorită fibrelor alimentare nedigerabile pe care le conține, salata verde este o adevărată mătură pen­tru tubul digestiv, fiind utilă în cazurile de constipație, colită de pu­trefacție, intoxicare cronică a organismului. Apoi, con­ține principii active amare, care stimulează secreția de sucuri gastrice, precum și peris­taltismul tubului digestiv, fiind recomandată în dispepsie, gas­trită hipoacidă, digestie dificilă (oțetul natural din salată este și el un excelent tonic digestiv), atonie gastrică sau intestinală.

3. RIDICHILE DE LUNĂ

– pentru rinichi și căile urinare

Modul de preparare

Opt ridichi de mărime medie, împreună cu frun­zele verzi și proaspete de la două dintre ele, se spală foarte bine și apoi se taie cât mai mărunt. Imediat se amestecă într-un vas cu zeama de la o jumătate de lămâie, cu un vârf de cuțit de sare și cu o lin­gu­riță de ulei virgin de măsline. Se con­sumă pe sto­macul gol, de trei ori pe zi, adică la micul dejun, la prânz și la cină. Dacă există probleme reno-urinare grave se lasă un interval de 15 minute între consumarea salatei și masa propriu-zisă. Dacă vrem doar să prevenim o afecțiune, atunci putem con­suma salata normal, ca aliment.

Cura

O cură de ri­dichi durează între 12 și 40 de zile, perioada ma­ximă de cură fiind reco­mandată în cazul bolilor cronicizate, iar pe­rioada minimă, în cazul în care este folosită ca mijloc de prevenire.

Cele mai importante efecte terapeutice

Salata de ridichi este, în primul rând, un exce­lent diuretic și stimulent al activității rinichilor, fiind indicată în cazurile de re­tenție de apă în țesu­turi, edeme, oligurie, cis­ti­tă cronică, nefrită și pielo-nefrită cronică. Nu în ulti­mul rând, salata de ridichi ajută la elimi­na­rea nisi­pu­lui și a pie­trelor la rinichi, stimu­lând eli­minarea și chiar mărun­ți­rea acestora. Cea mai efi­cientă este sa­lata de ri­dichi în cazu­rile de litiază reno-uri­nară cu urați și fosfați.

4. FRUNZELE DE PĂPĂDIE

– pentru ficat și vezica biliară

Modul de preparare

Se culeg de la păpădie frunzele tinere și cât mai fragede din rozeta bazală a plan­tei. Culesul și cura cu această salată este cel mai bine să se facă în aprilie și la în­ce­putul lui mai, când frunzele păpădiei sunt foarte bogate în colină, un principiu activ foarte eficient în bolile hepato-biliare. Pentru o porție de salată ne trebuie 15-25 de frunze, care se spală în jet de apă rece, apoi se taie și se amestecă bine cu oțet de mere și sare, după care se consumă pe sto­macul gol, cu 15-20 minute înainte de masa principală.

Cura

O cură, în cazul bolilor cronice de fi­cat, durează 40 de zile minimum, iar pen­tru între­ți­nerea organis­mu­lui, se ține de la 12 zile în sus, în func­ție de cum simțiți că aveți nevoie.

Cele mai importante efecte terapeutice

Principala recomandare a acestei salate sunt he­patitele virale de toate tipurile: A, B, C. Este important ca această cură cu salată de păpădie să se facă într-o fază cât mai puțin avansată a bolii, studii me­dicale arătând că păpădia proaspătă încetinește sau în unele cazuri chiar stopează evoluția bo­lii, dar nu poate face minuni în sta­diile avansate. Salata de pă­pădie mai este recomandată în ca­zu­rile de dis­chi­nezie biliară și este un excelent profilac­tic pen­tru li­tiaza bi­liară. Per­soanele ca­re su­feră de migrene pe fond biliar ar tre­bui să încerce nea­părat această cură, care le va lua su­ferința „cu mâna”. Este, de ase­menea, reco­mandată pentru per­soa­nele care „forțează” ficatul prin consu­mul de carne și de pră­jeli, pentru per­soa­nele care con­­sumă regulat alcool (chiar și în cantități mici), care au suferit de di­verse tipuri de into­xicații sau otrăviri.