Apa de față

• Se aplică după spălat •

Pielea obrazului are o compo­nen­tă acidă care dispare după ce ne spălăm sau ne demachiem. În princi­piu, când epiderma e sănă­toa­să, ea se reface, dar procesul poate fi sprijinit simțitor cu ajutorul unor loțiuni tonice. Cine refuză folosirea cosmeticelor in­dus­triale poate să re­curgă cu mult suc­ces la oțet de mere sau suc de lămâie di­luate cu apă. Prin­tre cele mai răspân­dite ape natu­rale de față se află sucul de cas­tra­veți sau de struguri. Într-o rețetă din se­colul 15, este descris pe larg pro­ce­deul preparării apei de față cu cas­tra­veți, un „leac” pe care-l recoman­dă și unii medici dermatologi de as­tăzi. Mul­te sucuri proaspete de le­gume și fructe au, și ele, valori acide. Foarte active în sen­sul acesta sunt lămâile, strugurii, căp­șu­nile, anana­sul, gutui­le, grepfruitul și mă­rul. Puteți prepa­ra oricând un suc proas­păt din aceste fructe sau puteți să le folosiți chiar pulpa, frecându-vă cu ea pe obrazul bine curățat înainte. După câ­te­va minute, fața se spală cu apă cal­dă.

Pe termen redus, infuziile, decoc­tul și tinc­turile de plante pot fi și ele în­trebuințate. Substanțele active pe care le conțin își activează efectul atunci când vin în contact cu apa sau cu al­coolul. Asupra diverselor plante ce se pre­tează la o aseme­nea folosire vom re­veni într-un articol viitor, nu însă îna­in­te de a lansa un avertisment: Atenție! Pro­dusele cosmetice indus­triale, lo­țiuni și ape de față, conțin al­cool pur (ne­di­­lua­t cu apă, așa cum cer rețetele pre­­parate acasă). Feriți-vă de ele, în­de­păr­tează grăsimea obrazului prea radical. Nu­mai într-o formă mai blân­dă, cu al­cool diluat, apa de față își îndeplinește misiunea de împros­pătare a obrazului, de dezinfectare și astrin­gență.

Și mai există o problemă: nouă din zece femei nu se șterg cu pro­sopul după ce aplică apa de față, ci o lasă să se zvânte la aer. Greșeală! Acest procedeu are o acțiune catas­trofală asupra feței, mai ales în cazul tenului uscat. Pielea umedă trebuie totdeauna ștearsă cu un prosop ab­sor­­bant. Și încă un sfat: nu băgați mâ­na până la cot în borcanul cu cremă după ce ați folosit apa tonică. Da­că rămâneți acasă și nu trebuie să vă protejați obrazul de căldură sau frig, o piele sănătoasă, care func­țio­nează nor­­mal, este în stare să producă sin­gură grăsimea de care are nevoie.

COSMETICA NATURII

Apă de față cu gălbenele

Ingrediente: o lin­gu­riță tinc­tură de găl­be­nele, 100 ml apă de trandafiri, 3 picături de ulei aromat de ge­ra­nium (toate se găsesc la ma­gazi­nele naturiste).

Mod de preparare: se com­bină tinctura cu apa de tran­dafiri și uleiul aromat, se pun într-o sticlă de culoare închisă și se scutură ener­gic (uleiul de geranium poate fi în­locuit cu orice altă esență – tran­dafir, lă­mâie etc.).

Mod de folosire: pe un tampon de vată ușor umezit se pun picături din to­ni­cul cu gălbenele, apoi se șterg fața și gâtul cu mișcări ușoare. Lichidul are o ac­țiune imediată. Înviorează fața, strân­ge porii, activează circulația sân­gelui. Se recomandă cu precădere pentru persoanele cu ten gras, cu pori dilatați, piele obo­sită și palidă. (Unul din marii sus­ținători ai flo­ri­lor de gălbe­nele a fost preotul Kneipp. La ini­ția­tiva lui, planta a fost stu­diată și recunoscută oficial ca remediu medical.)