POVEȘTI DIN GRĂDINA CU FLORI

• Basmele românești sunt pline de întâmplări minunate în care oa­me­nii se transformă în flori. Bătrânii noștri credeau ne­clintit că plantele au viață și sentimente și își legau de ele toa­te ritu­a­lurile vieții. Și ce să vezi? Știința de azi demon­strea­ză că tot ce scrie în basme este ade­vă­rat. Plantele au felul lor spe­cial de a ve­dea, auzi, gusta, mirosi și simți, comunicând per­ma­nent, și între ele, și cu mediul în care trăiesc. Un mo­tiv te­mei­nic ca să ne regândim relația cu ele și felul în care le îngrijim •

Telefonie pe sub pământ

Plantele au fost considerate multă vreme cre­a­turi vii lipsite de percepție senzorială. Nu se credea că ar face altceva în afară de a absorbi lumina pen­tru fo­to­sinteză. Marele savant Charles Darwin era convins că plantele au un fel de inteligență, dar era ridiculizat de cei din jur. Astăzi, s-a dovedit însă că avea drep­tate: plantele pot, în felul lor, să vadă, să audă, să gus­te și să miroasă. În plus, ele percep și gra­vitația, câmpurile electromagnetice și umidita­tea. Plantele reacționează în moduri specifice la sti­muli, fac schimb de substanțe cu mediul în­con­­ju­rător, ba chiar se folosesc de rețele subterane de fungi, pentru a co­munica între ele. Telefonie pe sub pământ. În plus, ele comunică și în­tre ele și pot trans­mite avertis­men­te cu privire la prădători. Cer­cetătorii suedezi au reușit să înregistreze ți­pe­tele pădurilor care urmează să fie tă­iate. Iar când e vor­ba de insecte, plan­­tele recunosc exact ce dăunător le amenință și iau contramăsuri a­dec­­­­vate, precum creșterea produc­ției de toxine sau atragerea țintită a ina­mi­cilor naturali ai dăunătorilor lor.

Școala plantelor

Diverse experimente demon­strea­ză că plantele își adaptează reacțiile la stimuli și informații care provin din mediul înconjurător. Dacă un stimul apare în mod re­petat pe o perioadă mai lungă de timp, plantele se pot obișnui cu el și chiar și-l pot „aminti”. Aceasta reprezintă o formă de învățare – în ciuda fap­tu­lui că plantele nu au celule ner­voa­se, spre deosebire de oameni și animale.

După ce plantele fac rădăcini în pământ, ele tre­buie să se adap­teze la condițiile predominante de tem­peratură, lumină, vânt și apă, pentru a supravie­țui. Acesta este motivul pentru care sunt capabile să învețe cât mai multe despre mediul în care tră­iesc. Dacă locul în care se află este prea umbrit, tul­pinile vor deveni mai subțiri și mai lungi, pentru că planta se va strădui să ajungă cât mai repede la lu­mină. Când o plantă de aparta­ment încearcă să se dezvolte astfel încât să se afle cât mai aproape de fereastră, ea va crește strâmb. În schimb, dacă exis­tă suficientă lumină, plantele cresc drept, iar tulpi­nile rămân mai scurte.

Miliarde de ochi

Plantele nu numai că pot folosi cu ușurință lu­mi­na, ci știu totodată exact câte ore pe zi strălucește soarele sau cât timp rămâne lumina aprinsă. În ca­zul anumitor plante, depinde de lungimea zilei, da­că și când înfloresc. Într-un mod similar, germina­rea semințelor are loc fie prin intermediul luminii, fie în absența acesteia.   

Desigur, plantele nu au ochi, dar pot per­ce­pe lu­mi­na slujindu-se de întreaga lor ființă. Nu numai frun­zele, ci și florile, semințele, fructele, sâmburii, ba chiar și rădăcinile lor pot detecta lu­mina și pot distinge între diferite lungimi de undă.

Dacă faptul că sunt capabile să perceapă lumina sună destul de plauzibil, situația diferă când vine vorba de sunete. Și totuși, plantele per­cep de la gălăgia orașelor, la fâlfâitul ari­pilor de fluturi. Și în vreme ce sune­te­le puternice le inhibă creșterea, anu­mi­te unde sonore, muzica blândă și melodioasă, le stimulează metabolismul frunzelor și fructelor și le accelerează creșterea. Mai mult, un studiu a arătat că rădăcinile pot detecta su­netul apei curgă­toare și cresc în direcția acesteia.

Cântece pentru flori

Cine-și dorește plante de apar­ta­ment sănătoase, ar trebui să-și orien­teze gusturile muzicale, în func­­ție de preferințele lor. Studii recente au dovedit că su­netele sua­ve au un efect mai puternic asupra creș­terii lor. Nici să vorbim cu flo­rile de pe fereas­tră sau din grădină nu este chiar așa de ciudat cum pare. Ba și mai mult: plantele nu doar că pot „auzi”, dar pot și emite, la rândul lor, sunete de înaltă frec­vență. Când sunt amenințate, plan­tele țipă. Studiile au arătat că în verile cu secetă mare, sau atunci când sunt infestate de dăunători, sunetele pe care le emit au inten­sitatea țipetelor de durere. Ele sunt în afara intervalului nostru de auz, dar există unele animale capabile să recunoască zgomotele emise de plan­­­te. Pe această cale ar putea să exis­­te și un fel de comunicare și chiar un sistem de avertizare, atât în­tre plante, cât și între plante și viețuitoarele alături de care trăiesc.

În plus, plantele percep gravi­tația. Dacă așezați un răsad încli­nat pe o parte, rădăcina se curbea­ză în jos și lăstarul încearcă să se redre­seze, crescând în sus. Acest simț al gravitației permite ca ră­dăcina să crească în pământ, iar partea verde a plantei să se dez­volte în aer.   

Pe lângă lumină și apă, un alt factor crucial pen­tru creșterea plan­telor este temperatura. Dacă e cald, plantele se dezvoltă mai bi­ne, dar ele pot avea cerințe diferite în funcție de originea lor. Dacă provin de la tropice, au nevoie de temperaturi constant ridicate și nu pot tolera în­ghețul. La noi în țară, astfel de plante pot fi scoase afară doar vara sau pot fi ținute în casă tot anul.

Foc și gheață

Plantele autohtone, pe de altă parte, au nevoie de frig. Ele s-au adaptat la schimbarea anotim­pu­ri­lor și depind adesea chiar și de îngheț. Unele plante încolțesc doar dacă au fost expuse la frig o perioadă lungă de timp. În mod similar, perioada de repaus a mugurilor se încheie în cazul multor copaci și ar­buști, doar după o anumită perioadă în care a fost frig. La temperaturi mai ridicate, majoritatea pro­ce­selor din natură se accelerează. Când este cald, plan­ta prezintă o creștere longitudinală sporită a lăstarilor și a frunzelor. În schimb, dacă este prea re­ce, frunzele rămân mici și încep să se ofilească. Pe măsură ce se dezvoltă, plantele se adaptează me­diu­lui și devin mai rezistente. Acesta este unul din­tre motivele pentru care plantele de seră scoase în aer liber se pot ofili rapid. Le lipsește vigoarea și ajung să fie copleșite de stimulii din mediul încon­ju­rător, între care se numără, de pildă, soarele și vântul.

Moarte după mângâieri

Plantele percep, de asemenea, vântul sau atinge­rea frunzelor. Le putem mângâia frunzele, pentru a le face să se dezvolte mai repede și pentru a le întări sănătatea. Plantelor de apartament chiar le priesc mângâierile zilnice. Faceți experiență cu două plan­te: pe una atingeți-o zilnic, pe alta, nu. Veți vedea emo­ționați ce se întâmplă. Și plantele au nevoie de dragoste.

Formarea mugurilor

În cazul pomilor fructiferi, formarea mugurilor și a florilor este reglată de hormoni. Dacă un măr are, de exemplu, o mulțime de flori, ele reduc for­ma­rea mugurilor pentru anul următor. În schimb, dacă numărul florilor este mic, se vor forma mai mulți muguri pentru anul următor. Un an bogat în mere este de obicei urmat de un an cu o recoltă mai modestă. Acest proces se numește alternanță de ro­dire. Îndepărtarea florilor în exces poate face ca recolta să nu varieze prea mult de la an la an.

Fructele se coc și după ce sunt culese

Maturarea multor fructe este reglată de un hor­mon vegetal sub formă de gaz, care se numește etilenă. Chiar și atunci când fructele nu se mai află în pom, ele continuă să se coacă și să elibereze acest hormon. Procesul le permite să se coacă mai re­pede și fructelor învecinate, aflate în zona de depozitare.

­­Cum putem profita în mod practic

În special merele eliberează cantități mari ale hormonului de coacere. Puteți profita de acest lucru, pentru a coace roșiile, care sunt încă verzi. Dacă le așezați într-o încăpere caldă, alături de merele coapte, ele devin rapid roșii și dulci.

Recapitulare:

Nu uitați!

* Dacă plantele sunt mângâiate, ele devin mai bogate și mai sănătoase. Și cuvintele drăgăstoase au un efect pozitiv asupra creșterii lor.

* Zgomotele aripilor albinelor sau fluturilor stimulează florile să producă nectar mai dulce. Ele răspândesc, în schimb, substanțe toxice la zgomotele pe care le produc omizile, atunci când mestecă.

* Sunetele influențează creșterea plantelor. Plan­tele expuse muzicii clasice se dezvoltă mai bine.

* Udați corect – plantele care sunt udate câte puțin în fiecare zi dezvoltă doar rădăcini care se mențin aproape de suprafață. Prin urmare, chiar și pe vreme caldă, este mai bine să udați mai rar, dar din abundență, decât să stropiți plantele doar câte puțin în fiecare zi.