• Statul excesiv pe scaun, mișcarea redusă și stresul sunt însoțitori permanenți ai vieții noastre de citadini. Înțepeneala pe care o produc este și dureroasă, și drum deschis pentru bolile oaselor. Dar nu trebuie să ajungem până acolo. Exercițiile care urmează sunt un ajutor cu eficiență dovedită prin timp •
Executați întinderi – stimulați musculatura care controlează respirația
Stând în picioare sau așezați pe un scaun, întindeți-vă cât puteți de mult. Depărtați degetele și mișcați brațele în toate direcțiile: lateral, în sus și în jos. Deschideți larg gura – căscatul e binevenit.
Două-trei repetări.
Bolborosiți din buze – puneți în mișcare mușchii abdominali
Stând în picioare sau culcați pe spate, sprijiniți mâinile pe abdomen. Apropiați buzele și „bolborosiți” vreme de câteva minute, așa cum forfotește apa care a dat în clocot, făcând să salte capacul pe oală. În timpul expirației, simțiți cum peretele abdominal se retrage ușor.
Cinci repetări.
Tapotați fața – simțiți respirația prin nări
Cu vârfurile degetelor de la ambele mâini, bateți ușor toată fața: întâi fruntea, după aceea obrajii, gura și bărbia. În încheiere, ciocăniți nasul cu arătătorul și degetul mijlociu. Apoi percepeți respirația, urmărind intrarea și ieșirea aerului prin nări.
Minimum un minut.
Călătoriți cu locomotiva – antrenați-vă diafragma
În poziție șezând sau în picioare, puneți-vă mâinile pe părțile laterale ale toracelui. Apoi, pe toată durata expirației, pufăiți ca o locomotivă, scoțând repetat sunetul „ș-ș-ș”. În tot acest timp, simțiți cu mâinile lipite de coșul pieptului mișcarea diafragmei.
Cinci repetări.
Scoateți limba – relaxați mușchii gâtului
Scoateți limba cât mai mult în afară, provocând totodată o ușoară deschidere a zonei faringiene. Sesizați cum laringele se deplasează puțin în sus. În final, lăsați limba să se odihnească în poziția ei obișnuită, pe planșeul bucal.
Patru până la cinci repetări.
Suflați în lumânare – prelungiți expirația
Țuguiați puțin buzele și suflați, ca și cum ați vrea să stingeți o lumânare imaginară. Evacuați aerul fără grabă, astfel încât expirația să dureze cât mai mult. Peretele abdominal se deplasează de la sine spre interior. Apoi, lăsați inspirația să se producă spontan – abdomenul revine către exterior.
Cinci repetări.
Aer la subsuori – detensionați umerii
Stați pe un scaun sau în picioare, cu brațele atârnând lejer pe lângă corp, în lateral. Pe urmă, în timp ce inspirați, începeți să le ridicați ușor din coate, desfăcând puțin subsuorile. Pe expirație, coborâți din nou brațele.
Cinci până la zece repetări.
Căscați după pofta inimii – dilatați faringele
Deschideți gura și lărgiți zona faringelui, ca și cum ați încerca să mușcați dintr-un măr mare. Mențineți câteva momente această tensiune a întinderii. Adesea, ea este urmată de un căscat eliberator și de o inspirație profundă. După aceea, relaxați din nou maxilarul inferior.
Cinci repetări.
Trageți-vă de urechi – destindeți regiunea învecinată cu faringele
Folosind degetele mari și pe cele arătătoare, trageți cu mare grijă de marginile externe ale pavilioanelor auriculare – mai întâi sus, pe urmă lateral. La sfârșit, ciupiți energic lobii urechilor.
În total un minut.
Rotiți bazinul – activați respirația în regiunea inferioară a spatelui
Așezați-vă pe un scaun – și anume, doar pe treimea anterioară a suprafeței lui – ținând coloana dreaptă și simțind ischionurile (acestea sunt oasele de formă ascuțită de la fund). Depărtați picioarele la distanța șoldurilor și lipiți tălpile cu totul de podea. Apoi lăsați-vă bazinul să efectueze mișcări ritmice de rotație, fără a aluneca de pe locul pe care stați. Partea inferioară a spatelui se va rotunji și întinde.
Zece repetări într-un sens și zece în celălalt.
Diana Roua
Romanian