TIA ȘERBĂNESCU: „Dacă se pricep la ceva liderii noștri politici, e la bătaia de joc!”

Analiza politică a lunii APRILIE

„Cele mai mari partide din România n-au fost capabile să aleagă un candidat”

– Cel mai important eveniment politic intern al ultimelor zile îl reprezintă renunțarea de către coa­li­ția PSD-PNL la propunerea comună pentru Primăria Generală a Capitalei, a doctorului Cătălin Cîrstoiu. PSD și PNL vor merge cu candidați separați, Gabriela Firea, respectiv Sebastian Burduja. Este această decizie, venită cu doar câteva zile îna­inte de debutul oficial al campaniei electorale, un eșec al coaliției de guvernământ?

– Sigur că e un eșec. Mai mult, e un exemplu de incompetență, de incapacitate politică de a gestiona o situație atât de importantă, precum alegerile pentru Primăria Bucureștiului. Cele mai mari partide din România, care mai sunt și unite, n-au fost capabile, să aleagă un candidat competitiv, care să prezinte perspective de performanță, în condițiile în care urma să îl înfrunte pe Nicușor Dan, primarul ­”en-titre”. O fi Cîrstoiu medic bun, dar era limpede că omul n-are anvergură, n-are instinct politic. Pe de altă parte, să cauți un candidat fără prihană de la vârful sistemului nostru public, că e din Sănătate, că e din Învățământ sau din altă parte, e imposibil! Mai apoi, le-a trebuit celor din coaliție o ședință de vreo 16 ore, la capătul căreia nici n-au avut curaj să iasă și să spună ce au hotărât. S-au întors, până la urmă, la Firea și Burduja, pierzând startul competiției și, în bună măsură, și șansele de victorie. Felul în care și-a bătut joc Marcel Ciolacu și de Firea, și de Burduja, pe care întâi i-a numit, apoi i-a scos și iar i-a pus să candideze, dar și de doctorul Cîrstoiu, pe care l-a scos din mediul lui luxos, opulent chiar, e absolut remarcabil. Dacă se pricep la ceva liderii noștri politici, e la bătaia de joc! Până și Nicolae Ciucă s-a trezit făcând glumițe. E atât de penibil, că-ți e și milă de el! Nu-i înțelegea nimeni glumele, râdea singur de ce zicea. Dacă ar avea umor, liderii noștri ar vedea și unde greșesc, și unde întind coarda. Politicienii noștri n-au decât umor involuntar.

– Renunțarea la Cîrstoiu și apariția în prim-plan a Gabrielei Firea indică o fra­gi­li­zare a poziției lui Marcel Ciolacu în PSD, sau acceptarea candidaturii lui Firea e o capcană pen­tru aceasta?

– Sunt mai multe teorii. Unii zic că Firea e împinsă într-o capcană și că Piedone e ținut special acolo, printr-o înțelegere, ca să îi scadă procentele lui Firea. E posibil și ca acest joc să nu iasă așa și să-i fragilizeze poziția lui Ciolacu. În funcție de rezultatele de la București, cu sau fără Firea, și din alte mari orașe, respectiv cele la europarlamentare, vom vedea care va fi soarta lui Ciolacu. Se joacă și soarta lui Ciucă. S-ar putea să-și piardă amândoi funcțiile, sunt destui care vor să le ia locul. Nici nu mai contează dacă au anvergură sau nu: de când mai contează la noi anvergura, prestigiul, cultura sau discursul?

„La noi, înțelegerile politice sunt călcate cu prima ocazie”

– Dacă experimentul cu un candidat comun la Primăria Capitalei a eșuat, vor mai merge PSD și PNL împreună la prezidențiale?

– Vin localele, vin europarlamentarele, dar lumea tot la prezindențiale se gândește. Sunt și aici mai mul­te scenarii, iar când sunt mai multe scenarii, ai noștri îl aleg pe cel mai prost. Ciolacu zice că e un scenariu cu el candidat la președinție, cu Ciucă premier. Liberalii spun că liberalii vor da candidatul la președinție și Ciolacu va fi premier, dacă rezistă până atunci. Ambele vor să dea președintele, PNL pentru că are o tradiție, PSD pentru că nu a mai avut de mult timp un președinte. Ideea unui candidat comun vine la pachet cu această împărțeală. S-a mai practicat formula asta, cu Traian Băsescu și cu Călin Popescu Tăriceanu, și am văzut ce a ieșit. La noi se ajunge greu la o înțelegere politică, se negociază mult, după care înțelegerea e încălcată cu prima ocazie. Ne așteptăm la o soluție proastă. Ideea cu Mircea Geoană, susținut de PSD, cade. Ciolacu nici nu vrea să audă de el. E greu pentru Geoană să meargă ca independent. Deși, cât de independent poate fi Geoană și față de cine?! Nimeni nu știe cum a ajuns el numărul doi la NATO. „Pe persoană fizică”, a zis el. Probabil că tot pe persoană fizică vrea și la președinție, numai că aici nu mai merge cu numirea, trebuie să fie ales de oameni.

„Nicușor Dan are avantajul luptei dintre Firea și Piedone”

– Cum se prezintă șansele candidaților la Primăria Capitalei, după retragerea lui Cîrstoiu?

– Sondajele au început să măsoare noua configurație politică. Pe primul loc e Nicușor Dan, cu 31%, urmează Firea, cu 26%, Piedone cu 20% și Burduja cu vreo 15%. Nicușor Dan are avantajul luptei dintre Firea și Piedone și al păcatelor fiecăruia dintre ei. Campania propriu-zisă nu a început, Diana Șoșoacă a vrut și ea să candideze, dar a fost respinsă, pentru că venise cu semnături false. Candidatul AUR e zero barat! A zis la început George Simion că îl susține pe Piedone, dar nu a mers, s-a prins că Piedone nu se ține de cuvânt. Apoi îl susțineau pe Cozmin Gușă. Practic, nu au candidat în București și s-ar putea ca și în alte părți să stea la fel de prost, au început să curgă demisiile. Candidatul de la Sectorul 6 a plecat cu acuzații serioase, și tot din interior sunt relatări, că președintele George Simion a transformat partidul într-o fabrică de bani. Nu că alte partide n-ar lua bani, dar o fac mai discret, pe bază de contribuție, de donație, de cotizație. AUR a devenit o afacere, dar pe lângă asta, are și un substrat politic discutabil: George Simion a fost declarat „persona non grata” și în Ucraina, și în Republica Moldova, din cauza relațiilor sale cu ofițeri de informații ruși, din FSB.

Mai nou, sub eufemismul „suveranismu­lui”, un grup de intelectuali, denumit „Grupul pentru România”, a trimis scrisori în Rusia și în China, cerându-le să ne salveze din „ghearele” Uniunii Europene și ale NATO. Mă mir că nu au apelat și la Iran! Să ceri unor dictaturi să salveze România mi se pare culmea lipsei de patriotism. Își zic ei „Grupul pentru România”, dar să-i dorești țării tale să devină dictatură și să fie lipsită de sprijin occidental, e opusul patriotismului. Am uitat atât de repede cum era în dictatură? Am uitat ce ne-a luat Rusia și nu ne va mai da înapoi veci de veci? Rusia, care terorizează Republica Moldova, cu tot felul de diversiuni? Și la Moscova, s-a făcut un grup, Grupul „Pobeda”, din forțele anti-europene, care va acționa ca nu cumva să reușească referendumul pentru UE al președintei Maia Sandu. E adevărat, sunt acțiuni singulare, dar nu le putem ignora. Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a semnalat că au intrat spioni ruși și la noi, printre refugiații ucraineni, ceea ce era de așteptat.

Și la noi, printre politicieni s-au infiltrat impostori. Dacă te uiți la listele pentru locale și europarlamentare, sunt pline de penali. La cum se prezintă până acum, oferta electorală e mai slabă ca oricând, dar cum la noi lucrurile se degradează constant și ireversibil, s-ar putea ca peste 4 ani să fie și mai rău, și să ne uităm la Piedone ca la o lumină. Și nu e vorba doar despre calitatea politicienilor, ci și despre metodele lor. George Simion a introdus în politică detectorul de minciuni, prin care vrea să dovedească credibilitatea candidaților AUR și să-și testeze liderii, ca nu cumva să-l trădeze, acum că tot au început să plece. Primul care și-a făcut testul poligraf a fost chiar Simion, fără ca testul respectiv să respecte vreo regulă științifică. Un gest pur propagandistic: mai mult naști îndoieli astfel, decât să elimini suspiciuni. Din păcate, judecata morală a publicului a fost atât de bombardată cu false valori, cu false principii, încât s-a creat o confuzie extrem de periculoasă, granița dintre cinste și corupție, dintre adevăr și minciună s-a fragilizat în asemenea hal încât e posibil să minți orice. Toate civilizațiile democratice sunt asaltate de ani de zile. Și președintele Joe Biden spunea că acum, în America, lupta se dă pentru apărarea democrației și a libertății. De unde libertatea părea un dat pentru totdeauna în SUA, uite că nu e! Dacă nu aperi zi de zi libertatea și drepturile omului, nici nu știi când le-ai pierdut! Ditamai America e în acest pericol. Și acolo a devenit greu de trăit și de răzbit…

„Toate țările se înarmează! După atâta progres, am ajuns cu toții cu arma la picior”

– Recent, la Paris, președintele francez Emmanuel Macron a susținut un discurs fulminant, în care spunea că „Europa poate muri dacă nu luăm acum deciziile înțelepte”. Cancelarul german Olaf Scholz a susținut ideile lui Macron. Cum ar trebui interpretate aceste afirmații alarmiste: trebuie citite în cheie electorală, sau aceste cuvinte mari trebuie luate în serios?

– Discursul lui Macron sună alarmist, pentru că e în campanie electorală, dar e mai degrabă realist. Europa e asaltată din toate părțile, atacurile s-au diversificat, s-au sofisticat, sunt insidioase, inteligența artificială a intervenit periculos în joc, accentuând acea confuzie dintre adevăr și minciună. Ni se prezintă lucruri pe care 90% dintre oameni le cred. Nu poți să stai să îi explici fiecăruia ce e fals și de ce. Din păcate, democrațiile au stat prea mult în pasivitate, nu și-au apărat valorile cum trebuie, au făcut greșeli și excese prin care s-au compromis și au dat apă la moară dușmanilor. S-ar putea ca viitorul să arate cum nici nu ni-l imaginăm. N-ai vrea să fii tânăr acum, s-ar putea ca peste 50 de ani să nu mai ai cu cine schimba o vorbă omenească. Toate țările se înarmează! După atâta progres, am ajuns cu toții cu arma la picior. Nu ni se mai promit pace, bunăstare, cultură, avem la orizont război, crize, maladii, viruși, calamități. Suntem într-un punct critic și pe plan național, și pe plan internațional. Ne așteaptă o viață artificială, mecanică, în care bucuria de a trăi se va împleti aproape total cu spaima de a nu păți ceva.

– Una dintre „veștile bune” ale ultimelor zile a fost acceptarea sprijinului militar pentru Ucraina de către Congresul SUA. Vorbim despre zeci de miliarde care intră direct în război…

– Nu a fost deloc ușor să se ajungă la acest acord, ajutorul vine târziu, e și în SUA un curent, în frunte cu Donald Trump, care spune să facă Putin ce vrea el în Europa, fără să se gândească că amenințarea asta vizează pe toată lumea. Între timp, Rusia a avansat pe front, să vedem ce mai poate redresa Ucraina. Depind multe de soarta acestui război, inclusiv soarta Europei, cum spunea Macron. Următoarea țintă va fi Republica Moldova… Sunt țări din blocul Rusiei care abia așteaptă să obțină și ele o ciozvârtă, Ungaria speră să ia și ea Transilvania, deja poftește la bucăți din Ucraina. Se scot din dulap vechile hărți. Trăim nostalgia unei epoci vechi, dar controlată conform metodelor de azi. Un anacronism combinat cu vârful tehnicii, o combinație amarnică. Democrațiile încă nu au pierdut partida, dar sunt într-un real pericol!