– Polonia va investi peste 2 miliarde de euro în securizarea şi întărirea frontierei sale estice, care este, de asemenea, frontiera Uniunii Europene, în faţa unor potenţiali duşmani, a anunțat recent prim-ministrul Donald Tusk. Există, în cadrul strategiilor comune din cadrul NATO și UE, preocupări sau discuții pentru un proiect similar în România? Ar fi el oportun, și în ce măsură ni-l putem permite?
– Polonia are la est o frontieră terestră comună cu Belarus, satelitul Kremlinului, iar la nord se învecinează cu enclava rusă Kaliningrad. Este, deci, imperativ necesar pentru Varșovia să securizeze această frontieră, care este mai vulnerabilă decât una fluvială sau maritimă. De altfel, în 2021, autoritățile din Belarus au transportat masiv migranți din Asia și Africa, la frontiera cu Polonia, îndemnându-i să o treacă cu forța, ceea ce i-a determinat pe polonezi să ridice un zid de oțel și sârmă ghimpată. România are însă șansa să fie protejată la nord și la est de Ucraina și de Republica Moldova, frontiera terestră nordică fiind continuată la est de Prut și de Dunăre. Nefiind direct amenințați de forțele rusești, dispozitivele noastre de apărare sunt de altă natură, ceea ce se poate vedea și din strategia NATO de staționare a unor importante contingente de forțe militare de aviație în apropierea gurilor Dunării și a Mării Negre. Am putea avea nevoie de fortificații pe frontiera terestră doar dacă Ucraina și Republica Moldova ar fi cucerite de ruși. Deocamdată însă, datorită sacrificiului ucrainenilor, care luptă împotriva Rusiei în condiții tot mai grele, nu s-a pus problema unor fortificații. Dacă ea s-ar pune, totuși, probabil că România nu ar fi pregătită pentru un asemenea efort și ar cere ajutor logistic și financiar din partea NATO. Problema mai largă este că România se bazează exclusiv pe forțele NATO și nici măcar după invadarea Ucrainei de către armata rusă nu și-a definit o strategie de apărare, în caz de pericol: nu avem nici destui militari, nici suficiente dotări terestre, aeriene sau maritime, nici măcar o legislație adecvată, căci până acum câteva luni, nu aveam cadru legal necesar doborârii dronelor, deși ele cădeau deja pe teritoriul nostru. Din păcate, nu se întrezărește nici o perspectivă menită să asigure corectarea situației, căci guvernanții noștri refuză să admită ceea ce toată Europa știe, și anume că războiul Rusiei cu Occidentul a început deja.
– Premierul Slovaciei, Robert Fico, a fost ținta unei tentative de asasinat. În ce măsură ar putea afecta acest atentat situația politică din Slovacia? Dar din Europa? Există motive să ne temem că „modelul” ar putea fi replicat și în alte părți?
– Izbucniri izolate de violență la adresa oamenilor politici din statele UE au mai existat, dar ceea ce face din Slovacia un caz aparte este climatul său politic, mult mai violent și mai dur decât în restul UE. Din păcate, în loc să calmeze spiritele, politicienii aflați la putere în Slovacia și-au intensificat discursul agresiv, imediat după tentativa de asasinat asupra premierului Fico, învinuind opoziția liberală și presa, că ar fi creat o atmosferă de ostilitate la adresa guvernului, prin criticile lor. Ei au promis, chiar, că vor lua măsuri dure pentru a controla presa, pe lângă proiectul lui Fico de trecere a televiziunii și radioului public sub control politic și de desființare a instituțiilor de luptă anticorupție. De fapt, politicienii actualei puteri de la Bratislava sunt cei care au instituit un climat de violență verbală și fizică; în campania electorală de anul trecut, de pildă, s-a ajuns la o bătaie în toată regula, între actualul ministru al apărării și un fost premier. Să nu uităm, de asemenea, că în 2018, alt guvern condus de Fico a căzut din cauza tulburărilor sociale generate de asasinarea unui tânăr jurnalist de investigații, care făcuse descoperiri spectaculoase, într-o anchetă privind un caz de corupție la nivel înalt. Nivelul de violență verbală și fizică în Slovacia nu va scădea, așadar, iar politicile tot mai represive și anti-democratice ale guvernului vor accentua tensiunile și clivajul din societate. Deși în restul UE nu s-a ajuns la nivele similare de violență verbală și fizică, toată lumea recunoaște că atmosfera a devenit tot mai dură și mai tensionată, din cauza campaniei agresive a unor partide suveraniste și xenofobe. Deci, riscurile unor acțiuni violente au crescut, pentru că acolo unde discursul agresiv și politicile anti-democratice se asociază cu corupția patronată de guvern, cum ar fi Slovacia sau Malta, exasperarea unor cetățeni poate lua forme violente, pe care adepții violenței le vor specula în interesul lor. Important este deci ca acest context nefericit să nu se repete și în alte state europene.
Romanian