O inimă de primăvară

– Mai multă sănătate cu ajutorul naturii –

• Prin rolul ei de mamă grijulie a corpului nostru, inima este și un simbol al iubirii. Un model de iubire pe care ar trebui să-l prac­ticăm și noi, față de noi înșine, pentru că oamenii care se îngri­jesc rămân sănătoși și se pot bucura din plin de viață. Sănătatea cere iubire •

Inima este o capodoperă a creației. Cu mii de ani în urmă, filosofii și oamenii de știință, precum Aristotel, Galen și Platon, se întrebau dacă sufletul nostru sălășluiește în inimă sau în creier. Medicina clasică din ultimul secol consi­de­ră că funcția ini­mii este mai degrabă anato­mi­că și fi­ziologică, o pri­veș­te, pur și sim­plu, ca pe o pompă me­canică. O pom­pă care dă greș. Din pă­cate, bolile cardiovas­cu­lare continuă să reprezinte prin­cipala cauză de deces în lumea occidentală. Pe această temă se întreprind o mulțime de cerce­tări, care duc la noi desco­periri. Printre ele se numără și-un adevăr pe care mulți dintre noi îl știm de mult: și durerea su­fletească afectează inima!

Studii recente efectuate în marile centre de cercetare americane au demonstrat că legătura dintre centrii emoționali din creier și modifi­cările patologice ale inimii este certă. Tristețea, singurătatea, depresia, dar mai ales stresul vieții de azi sunt dușmani de temut ai inimii. Din punct de vedere medical vorbim despre cardio­miopatia de stres și sindromul inimii frânte. Durerea emoțională îmbolnăvește literalmente inima, fizic, la nivel celular.

FACTORI DE RISC

1. Stresul

Stresul este cauza principală a multor boli. Orice stres mental și fizic determină organismul să producă prin intermediul sistemului nostru hor­­monal mai mulți radicali liberi, care gene­rează așa-numitul stres oxidativ. Dacă nu dis­punem de suficienți antioxidanți, moleculele re­active de oxigen încearcă să formeze noi com­puși și să ne deterioreze celulele. Afectate sunt în special mitocondriile, aceste centrale celulare care ne furnizează energie. În urma acestui pro­ces, au de suferit și celulele ca atare. El duce la îm­bă­trânirea lor prematură, la deteriorarea ADN-ului, la declanșarea unor procese inflamatorii și degenerative, la demență, burnout și, înainte de toate, la apariția bolilor cardiovasculare.

Cauzele

Stresul celular se declanșează în urma stre­sului psihic, care apare într-un mediu lipsit de afectivitate și agitat, dar și din cauza toxi­nelor pe care le generează fumatul, alcoolul sau medi­camentele. Printre factorii declan­șatori pu­tem aminti și sporturile de perfor­manță, de­oarece acestea ne obligă să consu­măm can­tități excesive de energie. Ardem mult oxi­gen, ceea ce duce la formarea de radicali li­beri.

Ce ne ajută

Organismul poate neutraliza stresul celular, atâta timp cât dispune de o cantitate îndestu­lă­toare de antioxidanți, vitamine și minerale, și dacă avem întotdeauna grijă să păstrăm un echilibru armonios între mișcarea fizică și perioadele de somn și odihnă.

2. Inflamațiile cronice

Sunt periculoase, deoarece sporesc stresul oxidativ și reprezintă unul dintre principalii factori care duc la apariția aterosclerozei. Termenul se referă la îngustarea vaselor de sânge, cauzată de depozitele de grăsimi și de așa-numi­tele plăci de ate­rom, care se depun pe pereții lor. În aceste condiții, arterele se înfundă și organismul nu mai primește suficient oxigen și substanțe nutritive. Dacă acest proces afectează arterele coro­nare, se poate produce un atac de cord. Până acum, se credea că artero­scleroza apare în special când valorile lipidelor sau zahărului din sânge sunt cres­cute, așa cum se întâmplă de exemplu în cazul diabeticilor. Noile studii sugerează însă că și procesele inflamatorii cro­nice și acute sunt responsabile pentru dezvoltarea aterosclerozei.

Cauzele

Oricât de ciudat ar părea, problemele car­diace pot fi cauzate chiar și de inflamațiile den­tare netratate, de gripă sau de artrita reumatoidă. Mediatorii inflamatori care favori­zea­ză apariția aterosclerozei pot fi de asemenea produși de excesul de gră­sime abdominală.

3. Valorile homocisteinei și colesterolului

În vreme ce medicul de familie verifică în mod regulat nivelul de colesterolului și lipidelor din sânge, valorilor homocisteinei li se acordă mai puțină atenție. Homocisteina se formează în organism în urma pro­cesului de metabolizare a metioninei, un ami­noacid esențial care se găsește mai ales în carne, ouă și nuci. Homo­cisteina este o toxină celulară pe care metabolismul o descompune cu aju­torul vitaminelor B6 și B12 și al aci­dului folic. Ea este un oxidant puter­nic, care oxidează colesterolul LDL, astfel încât acesta nu mai pă­trunde în ce­lule, ci rămâne în sânge. Homo­cis­teina    crește toto­dată vâscozitatea trombocitelor din sânge, iar acesta își pierde din fluiditate. Am­bii factori cresc riscul apariției bolilor cardio­vasculare, pentru că astfel se pot forma cu ușu­rință depu­neri pe pereții vaselor de sânge. Valoa­rea homo­cis­teinei în sânge ar trebui să fie sub 15 μmol/l.

Ce ne ajută

Dacă dispunem de cantități suficiente de vita­mine B6, B12 și acid folic, homocisteina poate fi descompusă cu ușurință și nu dăunează vase­lor de sânge. Analizele de laborator ne pot lămuri cu stăm în această privință. Și poate n-ar strica să le facem, dat fiind că un nivel crescut de homocisteină poate contribui la dezvoltarea aterosclerozei în aceeași măsură ca un nivel crescut de colesterol. Colesterolul este folosit de organism ca material de construcție și pre­cur­sor important pentru producția noastră de hormoni. Din acest motiv, ar fi in­dicat să chibzuim bine înainte să ape­lăm la statine, adică la medica­mentele pentru scăderea colesterolului, deoa­rece acestea pot avea efecte secundare consi­de­rabile și pot provoca inclusiv proble­me car­diace semnificative, ca urmare a deficitu­lui de testosteron.

4. Predispoziția genetică

Incidența bolilor cardiovas­culare și a nivelu­lui ridicat de lipide din sânge este crescută în unele familii în care există o predispoziție ere­ditară. Însă asta nu înseamnă, de exemplu, că vom suferi neapărat un infarct miocardic doar pentru că și tatăl nostru a făcut-o. În schimb, ar trebui să ți­nem to­tuși seama de parti­­cularitățile noastre și să ne îngrijim sănătatea în mod cores­pun­zător.

5. Riscurile mici și mari ale vieții cotidiene

Specialiștii americani consideră că printre cei mai importanți factori de risc pentru bolile cardiovasculare, care pot fi in­flu­en­țați, se nu­mă­ră: hiperten­siu­nea arterială, se­dentarismul, obe­zitatea, diabetul, alimentația gre­șită, fuma­tul și tul­bu­rările vi­zând me­tabolis­mul lipidelor. De­sigur, doar pentru că sun­tem suprapon­derali și con­sumăm multe produse de fast-food nu înseamnă nea­părat că ne vom confrunta cu probleme cardiace, iar fumătorii pot trăi și ei, ca alți oameni, până la adânci bătrâneți. Ceea ce duce la apariția bo­lilor cardio­vasculare este suma tuturor facto­rilor mai sus menționați.

Ce ne ajută

Dintr-o perspectivă naturistă, ritmul vieții este deosebit de important pentru sănătatea inimii. Organismul nostru are nevoie ca acesta să fie unul armonios, deoarece metabolismul este mereu conectat la ceasul nostru intern. Pentru ca mecanismele de reglare hormonală să se poată desfășura în condiții bune, e necesar ca fazele noastre de somn și trezie, orele de masă, perioadele de muncă și de odihnă să fie regulate. Aritmiile cardiace pot fi un indiciu că ritmul nostru de viață este ne­potrivit. Printre factorii de risc pen­tru bolile de inimă pe care ar trebui să-i luăm în considerare se numără, de aseme­nea, temerile, tris­tețea și lipsa de bucurie.

Ce putem fa­ce

Când se pune problema pre­venirii și tratamentului bolilor car­dio­vasculare, medicina tradițională modernă se concentrează, cu pre­ponderență, asupra simp­tomelor fizice. Medicii ne analizează valorile sanguine, ne măsoară tensiunea arterială și ne recomandă tehnicile imagistice pe care le consi­deră adecvate pentru stabilirea diagnos­ticului. Dacă acestea nu scot nimic neobișnuit la iveală, totul pare să fie în regulă. Dar cum se simte inima noastră din punct de vedere sufletesc și cât de mare este durerea care o apasă, nu se mă­soară în niciun cabinet medical. Dacă medicina con­vențională nu poate verifica și acest aspect, din cauza lipsei de timp și de personal, pentru a purta o discuție cu pacientul, nu vom putea obține nicio îmbunătățire reală a îngrijirii pre­ventive. În aceste condiții, e așadar recoman­dabil să încercăm să ne asumăm mai multă res­ponsabilitate pentru noi înșine, învățând ce înseamnă un stil de viață sănătos și dezvoltându-ne intuiția necesară pentru a înțelege ce se petrece cu propriul nostru corp. Aceasta se do­vedește adesea o busolă foarte bună pentru sănă­tatea noastră, mai ales atunci când o coroborăm cu rezultatele anumitor expertize medicale și na­turiste.