Uniunea Europeană este, în mare parte, înconjurată de ape marine. Chiar și România deține aproape 250 de km de litoral. Mările europene sunt vaste și adăpostesc numeroase specii de pești, moluște și alge. Forurile de la Bruxelles au o politică de protecție a mediului marin și de utilizare durabilă a resurselor marine. Pe de altă parte, oamenii de știință și factorii de decizie (politicieni, administratori, consilii locale) au recunoscut că, prin extracția resurselor și prin deteriorarea fundului mării, pescuitul reprezintă una dintre principalele surse de presiune asupra mărilor. Cât de sănătoase sunt aceste ape, inclusiv cele ale Mării Negre?
Viața subacvatică
Organizația Națiunilor Unite a adoptat, cu aproape zece ani în urmă (în 2015), mai multe obiective de dezvoltare durabilă, unul dintre acestea vizând „viața subacvatică”. Forul internațional a cerut să fie luate măsuri pentru conservarea și utilizarea durabilă a mărilor și a resurselor acestora: 10% din apele marine trebuie să fie acoperite de zone protejate sau de alte măsuri eficace de conservare; eliminarea pescuitului excesiv, a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, precum și a practicilor de pescuit distructive; interzicerea anumitor forme de subvenții pentru pescuit; permiterea accesului pescarilor care practică pescuitul la scară mică, artizanal, la resurse marine și la piețe. Uniunea Europeană s-a angajat să atingă aceste obiective în mările sale. Curtea de Conturi Europeană (C.C.E.) a efectuat recent o evaluare a îndeplinirii acestor sarcini la nivelul blocului comunitar. 22 de state membre, printre care și România, au linii de țărm. Valoarea adăugată brută generată de mările europene este de aproximativ 500 de miliarde de euro anual. Numărul locurilor de muncă legate de mare se ridică la peste 6.100.000, la nivelul întregii Uniuni Europene. Totodată, oceanele acționează ca un sistem de control al climei la nivel global și reglează concentrația de CO2 (cel mai răspândit gaz cu efect de seră). Acestea sunt trei argumente majore, care relevă importanța economică și ecologică a apelor marine și oceanice, pentru statele europene. O serie de documente legislative fundamentale, începând chiar cu Tratatul de funcționare a Uniunii Europene și continuând cu directive-cadru și regulamente conferă Comisiei Europene și statelor membre responsabilitatea pentru politicile de mediu, dintre care cele mai relevante pentru mări sunt stabilite în „Strategia pentru mediul marin”, precum și de Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele.
Pierderea biodiversității – pescuitul a devenit o amenințare
Starea mediului înconjurător este monitorizată de Agenția Europeană de Mediu (AEM). Aceasta a raportat cu privire la starea precară a multor specii și habitate marine și a concluzionat că nu poate considera mările Europei ca fiind „sănătoase” sau „curate”. AEM a raportat că pierderea biodiversității marine în mările Europei nu este stopată, o mare parte a evaluărilor privind speciile și habitatele marine indicând o stare de conservare nefavorabilă sau o stare necunoscută. Pe țărmul românesc și cel bulgăresc, verdictul dat de AEM nu este unul favorabil: starea biodiversității este mediocră. Situația este asemănătoare în apele marine ale majorității statelor europene, cu excepția Ciprului, unde starea biodiversității este foarte bună. Prin extracția resurselor și prin deteriorarea fundului mării, pescuitul reprezintă una dintre principalele surse de presiune asupra mediului marin. Agenția Europeană de Mediu a raportat în 2020 că activitățile de pescuit sunt responsabile de unele dintre principalele presiuni asupra ecosistemelor din mările Europei, iar Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice a raportat că pescuitul are cel mai mare impact asupra ecosistemelor marine. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) observă că „traulerele (nave mari de pescuit, n.m.) au efecte dramatice asupra ecosistemului, inclusiv prin deteriorarea fizică a fundului mării […], prin pescuitul excesiv al resurselor demersale (pești și alte specii marine care trăiesc pe fundul mării), […] prin cantitatea enormă de capturi accidentale și de capturi conexe aruncate înapoi în mare”. Pescuitul poate implica unele capturi accidentale de specii vulnerabile (cum ar fi rechinii) sau de mamifere marine, de păsări marine și de broaște țestoase. Schimbările climatice, poluarea, dezvoltarea zonelor costiere, perturbarea fundului mării și răspândirea speciilor neindigene au, de asemenea, un impact asupra biodiversității marine. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a raportat că 7,5% din speciile de pești marini din Europa sunt pe cale de dispariție și că informațiile științifice disponibile nu sunt suficiente pentru a evalua riscul de dispariție pentru încă 20,6% din speciile de pești. Curtea de Conturi Europeană a menționat în raport că stocurile de pește sunt, pe suprafețe mari, supraexploatate. Ne place peștele, este drept, dar aceste stocuri de pește, dacă sunt valorificate iresponsabil, pot fi epuizate. Există legi europene, în baza cărora sunt stabilite cote de pescuit, dar și statele membre au responsabilitatea să urmărească respectarea acestor cote, atunci când agenții economici nu sunt dispuși să o facă.
Cea mai poluată mare
Pentru a însănătoși mările europene, C.C.E. cere Comisiei de la Bruxelles să ia o serie de măsuri pe mai multe planuri. În primul rând, pentru a consolida legăturile dintre politica în domeniul mediului și politica în domeniul pescuitului, Comisia, împreună cu statele membre, ar trebui să facă anumite modificări legislative pentru protejarea speciilor și a habitatelor sensibile. Totodată, ar trebui stabilite noi zone de pescuit cu acces restricționat în bazinul Mării Mediterane. În același timp, finanțările de la bugetul european pentru Pescuit și Afaceri Maritime ar trebui să fie direcționate către proiecte care respectă regulile de protejare a mediului marin. Războiul din Ucraina a complicat situația ecologică în Marea Neagră. Ca să folosesc expresia din raportul C.C.E., marea noastră devine și mai bolnavă, apele și vietățile marine fiind și mai afectate de poluare și stres. Distrugerea barajului de la Nova Kahovka, pe Nipru, în iunie 2023, a condus la o poluare fără precedent a Mării Negre, prin deversarea unor cantități uriașe de ape menajere și substanțe toxice industriale. O știre recentă arată că probele din apa mării prelevate în apropierea orașului ucrainean Sevastopol au arătat valori ridicate de poluare care au depășit normele și de 60 de ori. „Din fericire, în zona românească, apele mării sunt în limite normale. Nu există urme de hidrocarburi și nici poluanți biologici care să afecteze calitatea apei de îmbăiere”, ne asigura PRO TV, prin luna Mai, anul acesta. După mai bine de două săptămâni, altă televiziune de știri transmitea că este „alertă pe Litoral”, din cauza poluării apelor. Turiștii care se aflau pe plajă au observat în apă o substanță suspectă. Specialiștii de la Autoritatea Navală au constatat, după verificări, că ar fi fost vorba despre reziduuri de la cereale. Alți experți au susținut însă că navele care au trecut prin zonă și-ar fi spălat tancurile pline cu reziduuri în largul mării. Marea Neagră ar fi ajuns, de-a lungul anilor, cea mai poluată mare din Uniunea Europeană. Un superlativ îngrijorător. Activitatea de exploatare a gazelor din perimetrul Neptun Deep, care ar putea începe în curând, va avea efecte negative și asupra ecosistemului marin. Este prețul plătit în plan ecologic, pentru a avea siguranța unei noi surse de energie pentru economie și pentru cetățeni. Măcar să reducem poluarea generată de alte activități! Altfel, perspectiva este una teribilă: ape tot mai murdare și poluate, specii marine în pericol, ecosisteme distruse. Raportul Curții de Conturi Europene este un semnal de alarmă pentru sănătatea mărilor care înconjoară continentul. Statele membre trebuie să acționeze urgent, până nu va fi prea târziu!
