Recipiente sănătoase, pentru alimente și lichide

Ecologie alimentară

Oalele, tigăile şi alte recipiente în care gătim sau păstrăm ali­mente și băuturi sunt făcute dintr-o mare varietate de materiale. Nu toate ne vor binele. Multe dintre ele fac combinații chimice periculoase și otră­vesc alimentele.

Materialele plastice

Le întâlnim la tot pasul, sub formă de căni, pahare, castroane, cutii și folii de păstrat alimentele. Le pre­ferăm pen­tru că sunt ușoare, adesea incasabile și ieftine. Însă plasticul prezintă pericole nebănuite. El dezvoltă două substanţe cu potenţial de de­clanşare a unor boli, printre care şi cancerul: bis­fenolul A (BPA) şi ftalaţii. Fe­nomenul se întâm­plă la căl­dură, când reci­pientele din plas­tic sunt lăsate la soare sau lângă calorifer. Prin­tre efectele nedo­rite ale substanţelor sus-amintite se nu­mără scăderea imunităţii, per­turbarea echi­librului hormonal, creşterea riscu­lui de apariţie a cancerelor hormono­depen­dente (la femei şi la băr­baţi), ste­rilitate, boli cardiovasculare.

Aluminiul

Este uşor, ieftin şi bun conducător de căldură, de aceea întâlnim multe oale, tigăi sau fo­lii de păstrare a ali­men­­telor din alumi­niu. Cu cât mân­carea este mai mult timp gătită sau păs­trată în re­cipiente din alu­miniu, cu atât mai mult metalul se absoarbe în ali­mente. Legumele cu frunze verzi, ro­şiile şi citricele sunt cele care ab­sorb cel mai mult alu­miniul. Când este în exces, el poate creşte riscul apa­riţiei can­cerului, precum şi a unor afecţiuni neu­ro­logice (Alzhei­mer, Parkinson). Anodizarea alu­mi­niului, adică un strat de oxid de aluminiu aplicat pe supra­faţa re­cipientelor din acest material, reduce „scurgerea” aluminiului din vase în ali­mente.

Teflonul

E preferat, adesea, de gospodine, pentru că previne lipirea alimen­telor de fundul vaselor de gătit. Dar teflonul conține o substanţă „cri­minală”, care se degajă la tem­pe­raturi ridicate: acidul perfluoroocta­noic (PFOA) – care nu se degradează nici în mediu, nici în cor­pul uman. Conform cerce­tărilor, el este responsabil de scăderea imunităţii, de dereglarea tiroidei, de apariţia cance­rului tes­ticular, de ficat, renal și de pancreas. Când cumpă­rați vase din te­flon, observați ca pe ele să existe spe­cifi­carea: „PFOA free” (din compoziţia te­flonului s-a eliminat PFOA).

Ceramică, sticlă, vase emailate

Vasele de sticlă, ceramică și cele acoperite cu email se curăţă uşor, rezistă uzurii şi coroziunii, şi unele pot fi încălzite până la temperaturi ridicate. Ele nu prezintă niciun pericol pentru sănătate. • Vasele din ceramică sunt făcute integral din argilă, căp­tuşite cu un strat de smalţ. • Recipientele din sticlă sunt cele mai potrivite pentru a stoca ali­mentele și băuturile pe timp îndelungat. Atenție doar la recipientele de sticlă sau ceramică gla­zu­rate, care sunt decorate cu vopsele speciale, ce conţin plumb şi cadmiu. Acestea ar tre­bui să fie semnalate pe o etichetă ata­şată produsului, pre­cum şi faptul că ele nu tre­buie fo­losite pentru uz ali­men­tar. • Vasele emailate – un ma­terial sticlos, cu care se acoperă metalul, trebuie a­runcate la cele mai mici semne de de­te­riorare, atunci când „sare” emailul.

Inoxul (oţelul inoxidabil)

Rezistă la uzură, este ieftin, de lungă durată, şi unul dintre cele mai fo­losite materiale în industria alimentară. Nu prezintă niciun pericol pentru sănă­tate, cu condiţia ca vasul să nu aibă în interior elemente din plastic sau alumi­niu pentru susţinerea toar­tei.

Lutul

Vase tradiționale ale românilor, oalele, ul­cioarele și castroa­nele din lut rezistă la temperaturi mari şi nu pre­zintă niciun pericol pentru alimentele gătite sau depozitate în ele. Cele mai bune sunt vasele din lut ne­smălţuite, însă dacă sunt spălate cu de­tergent „modern”, se recomandă să fie foarte bine clătite şi chiar ţinute o vre­me în apă rece, înainte de a le refolosi, pentru că lutul nesmălţuit absoarbe detergentul.