„Patrie fără granițe”
– Zilele acestea a avut loc la Sibiu a doua întâlnire internațională a sașilor, care a crescut ca Făt-Frumos din poveste – în 7 zile, cât alții în 7 ani. Cum se explică această mare anvergură?
– Această manifestație de amploare este ecoul succesului primei întâlniri de acest gen, care a avut loc în 2017. Atunci au participat peste 12.000 de sași din toată lumea, care au dus vestea, la reîntoarcerea acasă, așa încât în 2021, urma să se organizeze o a doua întâlnire. Din cauza pandemiei acest lucru nu a mai fost posibil și organizatorii au hotărât să o amâne, astfel că s-a decis ca întâlnirea să aibă loc tot la Sibiu, în 2024, deci șapte ani mai târziu. Anul acesta au fost 16.000 de participanți.
– Cui îi este dedicată întâlnirea sașilor din Ardeal în mod special? Ei au emigrat masiv, în epoca comunistă. Vin din Germania pentru a participa la evenimente? Există și alți invitați din străinătate?
– Întâlnirea este dedicată sașilor din toată lumea și tuturor prietenilor lor. Cei mai mulți au emigrat după revoluție. Unii vin din Germania în vizită, în mod regulat, alții au revenit în țară, de tot. La evenimente de acest gen organizatorii invită reprezentanți la nivel înalt din România, din Germania, Austria și Luxemburg. În acest an, întâlnirea a stat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, Klaus Johannis. Motto-ul a fost: „Heimat ohne Grenzen”, ceea ce în traducere ar suna cam așa – patrie fără granițe.
– Care este sumarul sărbătorii care a avut loc la Sibiu? Unde au mai avut loc evenimente?
– Sărbătoarea a debutat cu manifestări încă din 26 Iulie și, după întâlnirea de la Sibiu, mai au loc întâlniri de genul „Fiii și fiicele satului” în multe din așezările locuite pe vremuri și de sași, cum ar fi pe Valea Hârtibaciului: Hosman, Roșia, Alțâna, Agnita, iar în zona Rupea, va avea loc „Săptămâna Haferland”. Perioada aceasta este un răstimp de concedii în Germania, și astfel oamenii vin cu mic cu mare în Ardeal. La Sibiu, toiul evenimentelor s-a centrat pe Piața Mare, unde în deschidere a ținut un discurs Președintele României, și în ultima seară, a concertat pentru prima oară în România cel mai vândut artist german, Peter Maffay, originar din Brașov, care a plecat din țară cu părinții, ca adolescent, în 1963. Programul celor trei zile a cuprins concerte, expoziții, spectacole de teatru, prezentări de filme documentare, de carte, workshop-uri de dansuri, respectiv de cântece populare săsești, petreceri cu muzică live. Ceea ce m-a impresionat a fost că la fiecare secțiune din program au fost participanți din greu. Cel mai mult m-a surprins interesul pentru vizite-ghidaje prin Sibiul vechi. Toți vor să afle, să vadă cât mai multe.
– Sașii care au plecat sunt acum oameni în vârstă. Se transmite dorul acesta de „Vaterland” (acasă – n. red.) și generației tinere? Participă și tinerii la evenimente?
– Tinerii nu știu așa de mult despre Ardeal, despre România, despre rădăcinile părinților, ale bunicilor și străbunicilor lor. Pentru a-i aduce în Ardeal, Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania, împreună cu Asociațiile sașilor ardeleni din Germania, Austria, Canada, SUA, Elveția, Biserica Evanghelică C. A. din România, Organizațiile de tineret ale sașilor ardeleni din Germania și din România, au organizat, în 2017, în colaborare și cu sprijinul Fundației Saxonia și al Departamentului pentru relații interetnice și a multor sponsori, prima întâlnire la Sibiu. Și în acest an organizatorii au fost aceiași.
– Cultura germană a lăsat urme puternice în Transilvania. Bisericile și arhitectura tradițională a satelor reprezintă un patrimoniu universal. Au fost integrate ele în rânduiala evenimentelor?
– Bineînțeles. Duminică, de exemplu, la Sibiu, catedrala evanghelică a fost neîncăpătoare, la slujba festivă. Toate sărbătorile tradiționale ale sașilor începeau cu o slujbă religioasă, așa îmcât tradiția a fost respectată. Așa se va întâmpla și duminică, la Rupea, unde se sărbătoresc 700 de ani de la prima atestare documentară a așezării.
„Vin sașii noștri…”
– În calitatea dvs. de redactor-șef al săptămânalului de limbă germană „Hermannstädter Zeitung”, sunteți implicată direct în evenimente, le luați temperatura de aproape. Dincolo de organizarea „nemțească” a manifestărilor, există și o emoție vizibilă, bucuria întâlnirii cu locurile copilăriei, și a sașilor între ei? Se mai poate vorbi despre un spirit al comunității germane din România?
– Emoția a fost nu numai vizibilă, ci și palpabilă, și nu numai din partea sașilor, ci și din partea foștilor lor vecini români. De exemplu, o vecină a mea din blocul de vizavi mi-a spus că trebuie să cumpere apă, fiindcă VIN SAȘII EI!!! Această frază mi-a amintit de o scenă din 2017 când, în Piața Mare din Sibiu, stătea o pereche de români, la o bere, cu fețe triste… Când i-am întrebat de ce sunt triști, mi-au răspuns: „Sașii noștri nu au venit…” Cuvintele nu pot cuprinde în totalitate atmosfera nemaipomenită care a stăruit în cele trei zile ale întâlnirii. Sper că, de data asta, toți și-au încărcat bateriile pentru a putea duce mai departe dorul de țară, fără de care nu ar fi venit desigur nimeni…
– În ultima vreme, românii plecați la muncă în străinătate se întorc. În toată lumea se manifestă un spor al sentimentului de identitate, dorința de a aparține unui „acasă”. Sunt semne că sașii plecați în Germania s-ar întoarce și ei în satele lor frumoase ca-n povești?
– Nu se poate vorbi de un trend, dar pot spune că din 2007, de când România este membră UE, sașii s-au relaxat și vin în concediu. Unii s-au întors după ce au ieșit la pensie, alții, pensionari fiind, își petrec vara aici, în satele unde s-au născut și au copilărit. Cunosc o pereche care abia aștepta să dea firul ierbii, că veneau în casa lor, pe care o păstraseră, pentru a trebălui prin ogradă, prin grădină, pentru a sta la povești pe băncuța din fața casei, cu vecinii.
– Cum vedeți viitorul comunității săsești din Ardeal?
– Viitorul depinde de conștientizarea trecutului de secole, din partea generațiilor tinere. Anul acesta, s-au sărbătorit 800 de ani de la stabilirea prin diploma andreană (carta de aur a sașilor transilvăneni, emisă în 1224 de către regele Ungariei Andrei al II-lea) – un document prin care erau recunoscute drepturile și îndatoririle coloniștilor germani din provincia Sibiului. Acest document a pus bazele unei comunități pe care sașii ardeleni au reușit să o păstreze și să o dezvolte de-a lungul secolelor. Citez, spre ilustrare, din alocuțiunea președintelui României, Klaus Iohannis: „Amintirea acestui trecut – cinstirea valorilor sale, onorarea suferinţelor și a sacrificiilor din care el a fost ridicat – este în ADN-ul sașilor transilvăneni și face ca ei, oriunde s-ar afla, să nu-și uite pământul natal și să nu-și abandoneze tradițiile unei identități respectate și admirate pe toate meridianele”.
Foto: Agerpres (1), www.presidency.ro (1)
Romanian