Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „Marea provocare pentru UE va fi menținerea coeziunii, într-un context internațional foarte complicat”

– Uniunea Europeană și-a ales noua conducere. Care sunt provocările viitorilor ani pentru liderii UE, și care e linia pe care putem anticipa că va merge Europa? În ce măsură ascensiunea extremei drepte la ultimele alegeri europarlamentare va determina anumite nuanțări din partea actualei majorități politice?

– Aplicarea în practică a programului prezentat de Ursula von der Leyen cu prilejul alegerii ei în funcția de președinte a CE – sporirea competitivității economice a UE, dezvoltarea agriculturii în conformitate cu prevederile Acordului Verde de protejare a mediului, integrare sporită în interiorul UE, o politică de apărare comună cu accent pe susținerea Ucrainei – presupune adoptarea unui mare număr de reglementări la nivelul UE, ceea ce ar putea să nu convină tuturor statelor membre și sigur îi va irita pe suveraniștii aleși de curând în PE. Președinta CE a obținut o majoritate importantă cu prilejul învestirii, datorită temerilor partidelor europene tradiționale – populari, socialiști, liberali și verzi – generate de ascensiunea formațiunilor de extremă dreapta, dar nu toate partidele europene au aceeași agendă. De pildă, PPE, partidul Ursulei von der Leyen, s-ar putea alia cu conservatorii conduși de Giorgia Meloni, premierul Italiei, pentru a atenua politicile „verzi” considerate dăunătoare economiei, și nu putem exclude un pact de centru-dreapta și pentru a stopa imi­grația ilegală în UE. Totodată, state ca Franța, de pildă, ar putea cere un rol mai mare în coordonarea politicii de apărare, iar în ceea ce o privește pe Ucraina, știm deja ce obstrucție face Ungaria premierului Orban. Situația se poate complica și mai mult dacă alegerile programate în anii următori în unele state membre vor aduce la putere partide suveraniste, anti-europene. Urmează, deci, negocieri dificile cu statele membre, pe de o parte, și cu partidele din PE, pe de altă parte. Dar marea provocare pentru UE va fi menținerea coeziunii într-un context internațional foarte complicat: o eventuală victorie la alegerile prezidențiale din SUA, din Noiembrie, a lui Donald Trump, care nu agreează nici NATO, nici Europa, va potența campania de dezbinare a UE, dusă cu tenacitate de Vladimir Putin, de Xi Jinping și de suveraniștii din UE. Mandatul viitoarei Comisii dobândește astfel o importanță existențială pentru ­Europa.       

– Principalii candidați la alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, Donald Trump și Ka­mala Harris, și-au ales „coechipierii”, propuși pentru funcția de vicepreședinte. Donald Trump l-a ales pe tânărul senator republican J. D. Vance, în vreme ce Kamala Harris a optat pentru experimentatul guvernator de Minnesota, Tim Waltz. Ce șanse le aduc, fiecare dintre ei, celor doi candidați la președinție, și ce spune alegerea lor despre planu­rile de viitor ale prezumtivilor președinți ai SUA?

– În principiu, candidații la funcția de vice-președinte al SUA nu definesc politicile viitorului președinte, ci trebuie doar să garanteze victoria în statul din care provin.    Important este însă în campanie mesajul pe care îl transmite alegerea unor anume personalități. Tim Walz, de pildă, echilibrează echipa democrată din punct de vedere etnic și cultural: american get-beget, alb, cu origini modeste și o carieră politică începută după acumularea unei experiențe de viață printre americanii obișnuiți din zona centrală a SUA – ca profesor și antrenor de fotbal – el devine o contrapondere a candidatei la președinție – femeie de culoare, dintr-o familie de imigranți, intelectuală și înstărită, cu o carieră construită în marile centre urbane de pe Coasta de Vest. Tim Walz îi poate aduce Kamalei Harris simpatia clasei muncitoare din America, a zonei tradiționaliste a clasei de mijloc, și a stângii moderate din Partidul Democrat. Discursul său direct și neaoș s-a dovedit eficient în contracararea lui Donald Trump, pe care l-a numit „un ciudat”, spre deliciul multor americani. Un discurs direct are și Republicanul JD Vance, dar este    misogin și generator de dezbinare. Atacul la adresa femeilor fără copii a fost prost primit de public. Deși se pretinde exponent al unei clase de mijloc dezavantajate, Vance este de fapt un om de afaceri extrem de bogat, care și-a exagerat puțin dificultățile vieții din copilărie: este, de fapt, o versiune mai tânără a lui Trump, nicidecum o contrapondere la personalitatea controversată a acestuia. Alegerile americane nu sunt însă câștigate de candidatul care obține majoritatea votului popular, ci de cel care obține numărul cel mai mare de electori aleși în fiecare stat în parte. Republicanii au jucat până acum acest joc mai bine decât Democrații. În consecință, lupta pentru Casa Albă se anunță extrem de strânsă.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian