Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „Conflictul din Orientul Mijlociu poate deveni internațional”

– Situația din Orientul Mijlociu s-a complicat și mai tare, după ce serviciile secrete israeliene au reușit să decapiteze conducerea grupării teroriste Hezbollah din Liban. Suntem în pragul unui război mondial? Cât de departe e dispus să meargă Israelul, după ce, la începutul săptămânii, a dat și startul unei invazii terestre în Liban?

– După atacul cu rachete lansat de Iran asupra Israelului, pe 2 Octombrie, situația a devenit    extrem de riscantă, mai ales pentru că Israelul este dispus să meargă până în pânzele albe, pentru a neutraliza amenințarea iraniană reală și constantă la adresa existenței sale. Deși barajul de rachete balistice lansat miercuri de Iran nu și-a atins scopul, nereușind să distrugă instalațiile militare israeliene pe care le viza, Israelul a transmis deja că reacția sa nu va fi simbolică,    ci distrugătoare. De altfel, premierul Netanyahu a avertizat deja că „dacă ne atacați, vă atacăm și noi” și nu există loc în Iran în care „mâna Israelului să nu poată ajunge”. Într-adevăr, Israelul dispune de o tehnologie militară mult superioară celei iraniene, iar starea precară a apărării antiaeriene face toate regiunile Iranului să fie vulnerabile în fața unui atac israelian. În plus, conflictul s-ar putea internaționaliza, dacă forțele americane desfășurate în regiune pentru a susține Israelul vor fi nevoite să intervină, în ciuda reticenței Casei Albe, care nu dorește o astfel de escaladare. Israelul însă nu mai pare dispus să asculte de americani, pentru că Iranul, care se află foarte aproape de finalizarea armei nucleare, nu recunoaște dreptul la existență al Israelului    și a dezvoltat, finanțat și înarmat o rețea de grupuri armate – Hezbollah, rebelii Houthi – care atacă constant. Poate că și premierul Netanyahu are nevoie de un război prelungit pentru a scăpa de procesul de corupție care i-a fost deschis, dar dincolo de acest aspect, Iranul s-a dovedit o amenințare la adresa păcii și civilizației, un factor destabilizator, atât regional, cât și internațional, iar combinația de negocieri și sancțiuni ale Occidentului au fost la fel de ineficiente în cazul Iranului, ca și în cazul lui Putin. Se va limita, așadar, actualul război din Orientul Mijlociu la planul regional, sau va deveni un conflict mondial? Doar guvernul iranian și cel israelian știu răspunsul la această întrebare.     

– La începutul lunii trecute, Mario Draghi, fostul premier al Italiei şi fost preşedinte al Băncii Centrale Europene, a prezentat un raport pentru salvarea economiei europene şi creşterea competi­ti­vi­tăţii acesteia, în raport cu economiile care au prins viteză mai mare în ultimii 20 de ani, în special SUA şi China. Ce concluzii evidențiază Raportul „Draghi”? În ce fel ne afectează pe noi, în România, direcțiile prezentate?

– „Tehnocratul șef neoficial al UE”, cum l-a numit ziarul „The Economist”, a prezentat soluții concrete pentru recuperarea rămânerii în urmă a Europei, în domeniile tehnologiei de vârf, mai ales al digitalizării, inovării și capacității defensive, unde Europa a pierdut clar startul față de SUA și China. Dacă Europa nu recuperează întârzierile și nu reduce prețul energiei, care presează negativ asupra industriei, ea va eșua economic și politic și nu va mai putea nici să-și finanțeze modelul social, nici să rămână independentă – cu alte cuvinte, va trebui să accepte dominația Rusiei, a Chinei și a SUA. Războiul din Ucraina a demonstrat deja că Europa depinde de SUA pentru a se apăra. Simplificând mult un program complex, ideea principală a planului Draghi este centralizarea deciziei și resurselor financiare la nivelul UE, în scopul finanțării unor proiecte de dezvoltare la scară continentală, imposibil de realizat de către statele individuale, mai ales de către cele mici, cu capacități financiare limitate. În acest scop, fostul președinte al BCE propune reluarea modelului de finanțare al PNRR, adică un împrumut contractat de Comisia Europeană, pentru finanțarea proiectelor comune vitale. Statele nordice, „frugale”, sunt deocamdată reticente și nu vor să plătească pentru slabele performanțe ale statelor din sud și din est, care nu-și stăpânesc deficitele. Deși România se încadrează în această ultimă categorie, cu un deficit scăpat grav de sub control, ea susține, totuși, planul Draghi, alături de alte 19 state din UE, conștiente de beneficiile finanțării comune a proiectelor menite să sporească competitivitatea economiei UE. Ar mai fi însă nevoie și ca statele bogate ale UE să-și depășească egoismele și miopia politică și să vrea, cu adevărat, să salveze proiectul european. Pentru moment, turbulențele politice și ascensiunea extremei drepte suveraniste împiedică realizarea unui consens.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian