Români care au reușit
La fiecare început de Septembrie, în piețele românești se declanșează marele cros al zacuștii. Gospodinele aleargă de la o tarabă la alta, căutând cele mai bune legume pentru conservele cu care-și vor umple cămările și pivnițele. Că e simplă, clasică, de vinete, că e cu fasole, ciuperci, morcovi, dovlecei sau cine știe ce alte variante năstrușnice, zacusca e nelipsită nu doar din săptămânile de post ale anului, ci și de la mesele de peste an. Rafinament românesc tradițional. Tot căutând-o pe cea mai gustoasă, am aflat că undeva, în nord de țară, cam pe unde se-agață harta-n cui, se produce nici mai mult, nici mai puțin decât zacuscă… de păstrăv. Ușor neîncrezătoare, i-am luat urma și am ajuns tocmai la Brodina de Sus, în județul Suceava. Tulai, Doamne!, dar ce de bunătăți am găsit aici! „Cu ceea ce producem, putem acoperi un meniu întreg, de la aperitive până la desert”, spune Nicolai Marocico, administratorul firmei „Bunelu Bucovina”. Iar eu, doar înșirând cele peste 80 de produse de la „Bunelu Bucovina”, mai că aș umple întreg spațiul alocat acestui articol. Am să mă rezum la poveste, ca să vă incit curiozitatea și, desigur, să vă fac poftă de bunătăți care mai de care.
„Pune bani deoparte și hai acasă!”
Nicolai Marocico are 50 de ani și, împreună cu fratele său mai mic, Petrică, au lucrat o vreme în Italia, apoi în Anglia. Sunt, cu totul, zece frați: cinci fete și cinci băieți. Neam vrednic de huțuli – huțani, cum li se spune în zonă – cei doi frați și-au dorit să-și deschidă o afacere în satul în care s-au născut și au crescut, deși nu s-au descurcat rău nici prin cele străinătățuri. Petrică a mai rămas în Londra, unde are o firmă de construcții, iar Nicolai s-a întors acasă, să administreze afacerea de familie. Au început în 2015 cu o brutărie și o păstrăvărie, apoi, încet-încet, s-au extins. Întâi au diversificat produsele din brutărie, făcând mai multe feluri de pâine, dar și alte produse de patiserie, de la cozonaci, sărățele, până la biscuiți, covrigei sau chec. Au urmat zacusca și dulcețurile, dintre cele mai diverse, apoi, în 2023, au deschis un abator și o carmangerie, iar în 2024, o brânzărie.
– Cum de v-ați întors în țară, când tot mai mulți români vor să plece?
– N-a fost zi în străinătate să nu mă gândesc să mă întorc. Nu era greu, totul era în regulă, dar nu eram acasă. Cred că mulți români dintre cei plecați vor să se întoarcă și trăiesc cu gândul ăsta, important e s-o facă fără să amâne momentul, pentru că vremurile se schimbă, problemele se înmulțesc și te trezești că e prea târziu să te întorci. Fă-ți un plan, pune niște bani deoparte și vino acasă! Orice fac străinii putem face și noi aici, ba chiar mai bine. Iar un meseriaș bun poate câștiga și în România la fel de bine ca în străinătate.
– Ați început cu o brutărie. A fost greu să vă convingeți consătenii să cumpere pâine de la dumneavoastră?
– Inițial, da, pentru că li se părea mult să dea 10-12 lei pe o pâine de 1,2 kg cu secară și cartofi, în timp ce o franzelă de fabrică era 3-4 lei/400 grame, plină cu amelioratori și alte chimicale. Cei care au ezitat la început ne-au devenit, în scurt timp, clienți fideli. De Paști, de Crăciun, vara, când se întorc românii din străinătate, avem cozi la băcănie. Când am deschis al doilea magazin, cel din Suceava, în ziua inaugurării s-a epuizat absolut toată marfa. A fost îmbucurător să vedem asta, așa am prins curaj, mai ales că nu ne făcuserăm publicitate absolut deloc, dar ni se dusese vorba din gură-n gură.
Minuni românești
Și Petrică Marocico vrea să se întoarcă acasă, dar, pentru că mai trebuie bani pentru investiții, va mai rămâne o vreme în Londra. Când e mult de lucru acolo, Nicolai pleacă să-l ajute, timp în care lasă grija firmei de acasă în mâinile pricepute a doi nepoți, Teodora și Ștefăniță. Teodora a făcut studii universitare la Cluj și a vrut să rămână acolo. Acum patru ani, însă, Nicolai a trebuit să plece în Anglia, și a lăsat oamenii din firmă cam ai nimănui. A rugat-o pe nepoata Teodora să îl ajute un pic cu niște facturi, cu niște etichete. „Nu credeam că am să mă descurc, dar am avut noroc cu echipa și cu fratele meu. Cred că Dumnezeu m-a chemat în locul unde m-am născut și am crescut și nici că mai vreau să mă întorc la Cluj! Aici mi-am găsit menirea”, spune Teodora Belmega. Are doar 26 de ani și e de o frumusețe ireală. Fratele ei, Ștefăniță, a absolvit Teologia la Iași, dar nu s-a grăbit să se hirotonească. Și el a vrut să se întoarcă acasă și acum e responsabil pe partea de abator și carmangerie. Iar echipa de care vorbea Teodora numără acum 30 de persoane, toți oameni ai locului, unii dintre ei întorși definitiv acasă, după 15-20 de ani de lucrat prin străinătate. Minuni românești…
Zacusca de păstrăv și brânza bătută
– Câte produse oferiți spre vânzare și cam care ar fi cele mai căutate?
– La această oră, sunt peste 80 de produse „Bunelu Bucovina”. E greu de spus care sunt cele mai căutate. Pâinea, sigur, că e un produs de care avem nevoie zilnic. Apoi, sunt cele câteva specialități specifice Bucovinei: păstrăvul afumat, zacusca de păstrăv și cârnațul de păstrăv. Poate și pastrama de vită, un produs greu de făcut, pe care marii producătorii îl evită, dar pe care cunoscătorii îl apreciază cu atât mai mult.
– Am văzut că aveți și un sortiment numit „brânză bătută”. Ce anume înseamnă asta?
– Brânza bătută e un produs asemănător burdufului. Spre deosebire de burduf însă, care se face din caș, noi facem brânza bătută din 75 la sută caș și 25 la sută urdă. Pentru că nu smântânim laptele, toată acea grăsime gustoasă rămâne în brânză. La noi i se spune brânză bătută, pentru că, efectiv, bucățile de brânză se bat cu niște bâte speciale, până se omogenizează și devin o pastă cremoasă.
Când eram mici, părinții ne puneau pe noi, băieții, să batem bucățile de brânză în niște butoaie mari, de lemn. Dura cam o zi întreagă, dacă nu e bătută bine, brânza asta se strică repede. Or, trebuia să ne țină toată iarna, care-i lungă aici, la noi. Acum, desigur, în brânzăria noastră, acest procedeu e făcut de niște mașini speciale, nu are rost să vă mint. Știți, mulți scriu pe etichetă „ca la mama”, „ca la bunica”, dar produsul e, de fapt, cu totul altceva decât rețetele adevărate, de pe vremea bunicilor și a părinților noștri. Din respect pentru clienți, noi nu ne permitem să-i păcălim.
Ingrediente din sat
– De unde vă procurați materia primă?
– Fructele de pădure, afinele, merișoarele, zmeura, din pădurile din zonă. Pentru brânză, colectăm lapte de la oamenii din sat. Fânețele sunt pline de plante aromate, care dau un gust deosebit laptelui, iar noi nu-l smântânim, ci facem brânza din laptele integral, gras, exact așa cum îl colectăm, tocmai pentru că vrem ca produsele noastre să fie de calitate, să nu se plângă clienții că plătesc prea mult pentru niște produse comune. Pentru preparatele din carne, achiziționăm animale tot din zonă, vită și porc românești, iar făina pentru brutărie o luăm de la o moară din Sibiu. Ne-am gândit ca ingredientele produselor noastre să fie românești, nu cumpărăm deloc ingrediente din afară, tocmai pentru a ne ajuta noi între noi, iar banii să rămână în țară, nu să plece în Ucraina, Italia sau mai știu eu unde. Dacă noi alegem pentru noi produse de cea mai bună calitate, nu putem să le oferim clienților noștri ceva mai prejos.
– Cine e „Bunelu”? De ce ați ales acest nume?
– Ne-am tot frământat câteva luni cum să ne botezăm afacerea, apoi a apărut ideea de Bunelu și ne-am gândit că e nume scurt și atrăgător, ne cheamă acasă, la bunici și la bunătățile de pe masa lor. E amuzant că, de multe ori, când mergem să ne întâlnim cu colaboratori noi, toți se așteaptă să întâlnească un bătrânel, pe Bunelu.
– Ce proiecte de viitor mai aveți?
– Ne-am gândit la niște spații de cazare, că nu sunt deloc prin zonă, iar noi, dacă avem toate câte v-am spus, chiar am putea să le oferim oamenilor experiențe inedite: să pescuiască păstrăvi, să mănânce pâinea sau cozonacul calde, abia scoase din cuptor, să participe efectiv la făcut zacusca sau culesul fructelor de pădure, la vremea lor. Chiar dacă orice afacere trebuie să fie profitabilă, nu se rezumă totul la bani. E vorba, în primul rând, de aprecierea oamenilor pentru produsele noastre. Iar pentru mine, bucuria cea mai mare e că sunt acasă.
*
Pe o sobă cu plită, bolborosește domol un ceaun, în care două doamne, echipate corespunzător, amestecă cu o lingură uriașă, de lemn. De jur împrejurul ceaunului stau la copt vinete și gogoșari, așteptându-și rândul la următoarea zacuscă. „Sigur că avem și noi secrete, de iese așa bună, dar nu vă așteptați să vi le dezvăluim!”, spune râzând Teodora. În ograda lui „Bunelu Bucovina”, miroase a hărnicie, a toamnă și a oameni faini.
Romanian