Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Claudiu Pacearcă (Asociația Civică “Iar Miroase”): “În sudul Bucureștiului, trăim o dramă în continuă desfășurare”

Foto: Shutterstock

Odată cu apropierea iernii, episoadele de poluare majoră au revenit asupra Bucureștiului, cu o frecvență aproape săptămânală. Câteva zeci de mii de ilfoveni și bucureșteni sunt gazați încontinuu. Gazele și mirosurile pestilențiale provenite de la Vidra, singura groapă de deșeuri funcțională a orașului, se îmbină cu fumul toxic ce dă năvală dinspre celebrul sat Sintești, în care se ard cantități industriale de cauciucuri și deșeuri. Deși au toate datele pentru a interveni și a-și proteja cetățenii, autoritățile statului, în frunte cu Ministerul Mediului și Ministerul Sănătății, protejează poluatorii și își pasează într-un mod penibil responsabilitățile, așteptând ca oamenii să se resemneze. Însă bucureștenii strânși în Asociația Civică “Iar miroase” n-au de gând să moară otrăviți și, după mii de sesizări trimise instituțiilor, au decis să le dea în judecată.

“Autoritățile mint populația, în loc să oprească poluatorii”

– Te afli în fruntea unei mișcări de protest ecologic, în care își pun speranțe zeci de mii de bucureșteni. Ce te mână în luptă, cu atâta determinare?

Claudiu Pacearcă

– Cât e vara de lungă, nu a fost zi sau seară în care să pot sta în grădină, la aer curat. La fel și toamna. Venea un miros atât de cumplit, încât trebuia să ne baricadăm în case. S-a întâmplat de câteva ori să pătrundă înăuntru și nu am mai avut ce face, am închis ferestrele, am încuiat ușile și am plecat de acasă. Dar e casa mea, e locul în care am copilărit și am trăit toată viața, în Jilava. De prin 2005 a început să miroasă a gunoaie, și așa am aflat că la Vidra se ridica un depozit. Am mers acolo, și gunoiul era cât un munte. Oamenii erau disperați, mirosea oribil, fântânile erau compromise, li se îmbolnăveau copiii care beau apă de acolo, au dus apa la analize și era dezastru. Lucram în presă și am încercat să aflu ce se întâmplă. Am mers la “Ecosud”, compania ce gestionează groapa, am vorbit cu doamna care este și acum directoare și a spus aceeași poezie: că e ecologic, nu poate mirosi de acolo. Ba miroase, pute levigatul care băltește în bazine și apare în filmările făcute cu drona, și pute și hidrogenul sulfurat, pentru neutralizarea căruia este nevoie de o stație de captare. Groapa emană un mix de gaze toxice, nemonitorizate de senzorii din rețeaua națională. Ei spun că tratează levigatul în stații de epurare și cu apa rezultată udă florile și copacii din jur, dar numai dacă vezi cum arată copacii ăia, zici că-s din filme de groază, chirciți, vai de ei. Am observat de-a lungul anilor, că înainte de alegeri și înainte de a se reface autorizația de mediu, miroase mai rar, ceea ce, pentru mine, înseamnă că ceea ce se întâmplă acolo poate fi controlat. Dar nu o fac, pentru că este mai ieftin așa, să dea drumul gazului    peste oameni, fără să îl neutralizeze. Apoi vine fumul din Sintești, unde eu de mic știam că funcționează    cuptoare, că se ard cabluri, caroserii de mașini, dar abia în pandemie lucrurile au luat-o razna, era cerul negru și ziua, de la atâtea arderi, peste tot fuioare de fum, se ardea non stop acolo, ziceai că a luat foc tot satul. Sunt două clase sociale în acea comunitate, cei bogați, care controlează tot, și ăia sărmani, care dau foc pentru câțiva lei. În vara în care Octavian Berceanu a fost comisar șef la Garda de Mediu, am reușit să prind zile și nopți în care să las ferestrele deschise, deci se poate face ceva. După ce el a fost demis, incendiile au luat-o de la capăt. Ce se întâmplă în sudul Bucureștiului e o dramă în continuă desfășurare.

– Cum s-a format nucleul de oameni dispuși să lupte pentru dreptul de a respira un aer mai curat?

– Pe la diferite întâlniri publice sau pe internet, am aflat că sunt și alți oameni care nu vor să se resemneze. Iarmiroase.ro este o platformă de sesizări creată de un grup de tineri din Berceni, localitate în care s-au mutat multe familii cu copii mici, au zis că pleacă din București pentru un trai mai sănătos și au intrat în coșmarul ăsta. Și-au făcut credite pentru case și nu mai pot pleca de acolo, așa că luptă, s-au mobilizat, spre deosebire de mulți oameni din satele din jurul Bucureștiului, care s-au resemnat, asta e, miroase, răbdăm! Că e mafia italiană implicată, să nu supărăm pe nimeni. Dar și dacă taci, tot mori de la gunoiul ăla, de la fum, de la gaze, asta nu înțeleg oamenii. Ne-am strâns într-o asociație din diferite localități, Jilava, Vidra, Berceni, din sectorul 4 al Bucureștiului, din 1 Decembrie, intră pe pagina noastră tot mai mulți care spun “da, frate și la noi miroase!”. Platforma e foarte bine structurată, și Garda de Mediu, dacă ar fi vrut, ar fi putut face o anchetă concludentă, pe baza datelor din ea. Problema pe care încercăm noi să o rezolvăm în instanță nu este activitatea poluatorului, ăla poluează dacă i se permite, problema vizează autoritățile care permit dezastrul. Da­că ar merge zi de zi pes­te el să-l oblige să facă lucrurile corect, cu siguranță ar acționa conform normelor și nu ne-ar mai gaza. Dacă poluează de atâția ani, înseamnă că i se permite. Suntem zeci de mii de oameni, care se plâng de ani de zile de miros, de fum, iar autoritățile nu fac nimic pentru a identifica sursa. Poluatorul spu­ne “ Nu mă interesează, am autorizație”. Din păcate, această zo­nă din sudul Bucureștiului este doar un punct pe harta unei țări în care se întâmplă frec­vent astfel de lucruri. Am observat o strategie comună a autorităților, discurs identic, aceeași panică atunci când sunt puse-n fața datelor, aceleași minciuni. E un tipar: cum să îi aburim pe oameni.

“Ne căutăm dreptatea în instanță”

– Practic, ce ar trebui să facă instituțiile și nu fac?

Oxigen pentru plămâni

– Într-o discuție particulară, un comisar al Gărzii de Mediu mi-a spus că a fost în control la groapa de gunoi, și când a pus mâna pe țeava de la instalația de control a levigatului, a rămas cu țeava în mână, era pusă de formă doar. Oficial, însă, Garda de Mediu ne transmite că totul e perfect acolo, nu au constatat nimic neconform, dar peste două săptămâni, tot GM ne transmite că i-a amendat pe împricinați. Imaginile pe care le avem din dronă ne arată clar că lucrurile nu sunt deloc curate acolo. Reprezentanții gropii de gunoi ne-au transmis neoficial că putem noi să ne agităm cât vrem, atâta vreme cât e singura groapă a orașului, nu li se va întâmpla nimic. De la bun început, depozitul a fost neconform, înălțat la mai puțin de un kilometru de casele oamenilor, apoi s-a mărit și s-a tot mărit până ce a ajuns un munte de peste 40 de metri înăl­țime. În vara asta, groapa de gunoi a luat foc de vreo 5 ori, iar Garda de Mediu nici măcar nu a fost acolo. Inspectoratul pentru Situații de Urgență a trimis un singur RO Alert, doar la cei din Vidra, cum că ar fi vorba de un incendiu de vegetație, ceea ce e foarte grav. În plus, în autorizația de mediu a depozitului scrie că are echipaj de pompieri, dotat cu tot ce trebuie. Minciuni, a venit ISU să stingă! În ceea ce privește Sinteștiul, GM promite de ani de zile drone, au venit dronele în sfârșit, dar ce să vezi, se așteaptă data de 1 Ianuarie pentru a fi puse în funcțiune, dar nici atunci nu vor porni, pentru că, vezi doamne, nu au venit, nu se știe de ce, niște mașini speciale din care să fie urmărite. Trecem la Agenția pentru Protecția Mediului. Atunci când asociația le-a trimis o listă cu întrebări, am primit, după câteva luni, răspuns de la… Ecosud. Cum că totul e curat ca lacrima acolo. Măi, oameni buni, noi vă rugăm pe voi, instituția care dă aviz de mediu, să mergeți să constatați ce se întâmplă greșit acolo și primim răspuns de la poluator? Laboratorul mobil al Primăriei Municipiului București amplasat la Vidra a arătat depășiri la toate capitolele, în timp ce datele Ecosud indicau un aer curat de munte. ANPM ține în curtea instituției un laborator mobil, de sute de mii de euro, care nu funcționează pentru că… i s-a stricat un aparat de aer condiționat. Anii trecuți, când a funcționat, a arătat depășiri în toate localitățile din jurul depozitului, dar ANPM a dat în Ianuarie o nouă autorizație de mediu. Direcția de Sănătate Publică, de la care am aștepta un studiu legat de impactul asupra sănătății populației din zonă, ne-a răspuns că nu e de competența sa și ne-a blocat adresa de e-mail.

– După atâtea mii de sesizări, întrezărești vreo reacție, vreo îmbunătățire a ­situației?

– Din partea autorităților, nu, primim același răspuns-tip de ani de zile: totul e OK. Dar tot mai mulți oameni înțeleg care-i riscul și pun mâna pe telefon, sună la 112 atunci când văd fuioarele de fum de la Sințești. Iar oamenii ăștia tineri nu sunt dispuși să lase lucrurile așa, să-și vadă copiii crescând în aer toxic și să le spună “Asta e, tati, nu am putut mai mult pentru tine”. Ne căutăm dreptatea în instanță, avem două procese pe rol.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian