– Președintele ales al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a început anul 2025 în forță, emițând pretenții teritoriale fantasmagorice – încorporarea Canadei și a Groenlandei, sau preluarea controlului asupra Canalului Panama. Asistăm la obișnuitele sale declarații iresponsabile, sau de data aceasta ar putea fi mai mult de atât? Încurajează această retorică a lui Trump relansarea discuțiilor despre granițele actuale din lume?
– Deși declarațiile lui Trump sunt dure și provocatoare, pe fond ele se referă, fie și într-un mod primitiv, la interesele americane și chiar ale Occidentului. De fapt, Trump atrage atenția asupra pătrunderii Chinei în unele zone strategice și asupra pericolului rusesc în competiția pentru controlul zonei arctice. De altfel, guvernul Danemarcei, țară din care Groenlanda face parte ca provincie autonomă, a și propus o intensificare a cooperării militare cu Statele Unite, care au deja o bază militară pe insulă. Majoritatea locuitorilor Groenlandei speră că investițiile americane vor ajuta insula să se dezvolte, iar premierul Groenlandei, deși a afirmat că teritoriul nu este de vânzare, folosește totuși provocarea americană pentru a promova cauza independenței insulei. Pe bună dreptate, de vreme ce, în ciuda faptului că UE a plasat Groenlanda pe lista sa de teritorii cu rezerve minerale strategice, mai ales de metale rare, esențiale pentru industria IT, nicio firmă europeană nu a investit în Groenlanda, în zonă fiind activi investitori privați americani, australieni și, de curând, chinezi. De altfel, chinezii administrează și Canalul Panama, care a fost construit de americani, iar Trump dorește să blocheze o eventuală inițiativă chineză de a taxa exporturile americane care trec prin Canal. În privința Canadei, este vorba, probabil, strict de o palmă dată unui premier de stânga, Justin Trudeau, extrem de ostil față de Trump, care, de altfel, a fost nevoit să demisioneze din fruntea propriului partid, din cauza scăderii dramatice a credibilității sale. Totuși, deși există o logică a afirmațiilor provocatoare ale lui Donald Trump, modul în care a formulat problema trădează o viziune tranzacțională cinică asupra relațiilor internaționale, ceea ce trezește spectrul reîmpărțirii lumii între marile puteri, în speță SUA, Rusia și China – și, cel puțin deocamdată, nu există niciun argument care să contrazică aceste temeri.
– Locuitorii din Transnistria, regiunea separatistă din estul Republicii Moldova, au rămas fără gazul pe care îl primeau aproape gratis din Rusia. Ce probleme ridică această criză a gazului pentru Maia Sandu și guvernul ei? Ce pot face aliații Republicii Moldova – România, Ucraina, UE – pentru a o ajuta?
– Rusia aplică principiul cunoscut, și anume – de a folosi resursele sale energetice pentru a-și atinge obiectivele de politică externă, în speță, pentru a crea dificultăți Maiei Sandu în perspectiva alegerilor parlamentare care vor avea loc în Republica Moldova peste câteva luni. Deși conducta prin care gazele rusești tranzitau spre Europa, prin Basarabia, a fost închisă de Ucraina, există și trasee alternative pentru aceste gaze, cum ar fi conducta care trece prin Turcia, doar că Gazprom refuză să o folosească și pretinde achitarea de către Chișinău a unei sume de 700 de milioane de euro, în contul unei datorii pe care guvernul Republicii Moldova nu o recunoaște. Este o mișcare de șah directă la adresa președintei pro-europene Maia Sandu, care trebuie să fie văzută ca responsabilă pentru frigul în care sunt ținuți locuitorii din stânga Nistrului și privațiunile la care sunt expuși cei de pe malul drept, confruntați cu raționalizarea energiei și creșterea facturilor la electricitate, pentru că energia livrată de România are alte costuri decât cea livrată, aproape gratis, de ruși. Iar dacă locuitorii din Transnistria, care au pașapoarte moldovenești, se vor refugia pe malul drept al Nistrului, atunci aproape sigur la vară voturile lor vor merge spre partidele pro-ruse, care le vor propune tuturor alegătorilor energie ieftină. Victoria unui partid pro-rus în alegerile viitoare ar submina poziția Maiei Sandu și ar reorienta RM spre Rusia, anulând eforturile sale de integrare europeană. Ar fi o victorie importantă pentru Putin. Guvernul Maiei Sandu a reacționat prompt, a oferit vouchere pentru compensarea facturilor mărite, și subvenții pentru companii, dar nu poate ajuta Transnistria, pentru că liderii regiunii separatiste refuză orice ajutor din partea sa. România a suplimentat livrările de gaze, Ucraina s-a oferit să livreze cărbune pentru a substitui gazele naturale din Rusia, iar UE a oferit sprijin financiar, deși putea fi mai activă în rezolvarea crizei. Oricum se va încheia însă această criză energetică, putem fi siguri că Rusia va ataca din nou, înainte de alegeri.
