• Câmpurile sudului românesc s-au acoperit din nou de galben strălucitor în această primăvară. Șofezi pe autostrăzi sau pe drumuri de țară și descoperi, cu încântare, culoarea asta plină de lumină și optimism. Sunt culturile de rapiță date în floare, pline de fast, ca decorurile unei petreceri magnifice. Dar dincolo de peisajul flamboaiant se află calculele realiste ale fermierilor și așteptările unor investitori cu preocupări ecologice. România ar putea obține cea mai mare recoltă de semințe de rapiță din tot trecutul său agricol! •

Statistica succesului

Opresc la marginea unui câmp cultivat cu rapiță, undeva, spre Buzău. O mare galbenă, splendidă, ale cărei valuri ajung până la poalele dealurilor. Talazuri de galben strălucitor, în lumina primelor ore ale dimineții. Florile sunt pline de polen care ațâță albinele ieșite din stupii colorați ai pavilioanelor aflate pe roți. Acest peisaj agricol era aproape inexistent cu vreo câteva decenii în urmă. O dovedesc statisticile. În anii ’80 ai secolului trecut, în plină agricultură socialistă, România producea anual numai câteva zeci de mii de tone de semințe de rapiță. Câte o pată galbenă din loc în loc, bucuria apicultorilor.    Nici după revoluția din Decembrie 1989, care a dus la căderea regimului comunist și la revenirea agriculturii pe baze private, producțiile nu au crescut prea mult. În anul 2000, recolta a fost de aproximativ 76.000 de tone. În anul aderării României la Uniunea Europeană însă, recolta a sărit de 350.000 de tone. Un an mai târziu, a fost aproape dublă: peste 670.000 de tone. În 2012, a ajuns la peste 1.300.000 de tone. Pentru anul acesta, Comisia Europeană previzionează o cantitate totală de 1.955.000 de tone. Un nou record pentru agricultura noastră. Ar fi cea mai mare recoltă de semințe de rapiță din tot trecutul nostru agricol. Cifrele de mai sus explică aceste întinderi vegetale galbene, din marginea Bucureștiului și până la poalele dealurilor din nord. Arată cum o plantă agricolă periferică a ajuns să domine terenurile agricole, alături de grâu și porumb.

Dincolo de splendoare

Propun să dăm la o parte decorul acesta strălucitor și să descoperim ce anume îl face să existe în fiecare primăvară, spre încântarea călătorilor, care se opresc și fac poze și le postează pe rețelele de socializare. Firește că fermierii nu muncesc doar ca să ne ofere, an de an, priveliști mirifice. Agricultura este o afacere, mai ales aici, în câmpiile sudului, unde fermele au, de regulă, de la o sută de hectare în sus. Agricultorii investesc bani, timp și efort pentru a obține un profit, oricât de mic. Fără câștig, ei ajung la faliment, pun lacătul pe porțile fermei sau o vând. Alții mai puternici stau la pândă să o cumpere. Culturile de rapiță s-au extins în România după aderarea la Uniunea Europeană și au ajuns la producții anuale de zeci și de sute de ori mai mari decât în trecut datorită unei cereri tot mai mari de semințe pe piețele internaționale. Semințele de rapiță sunt oleaginoase, întocmai ca semințele de floarea-soarelui. Miezul lor conține un ulei prețios, care, după ce este extras în urma procesării industriale, se folosește atât pentru consumul uman, în bucătărie, cât și în diferite activități tehnice. Dar miza principală nu este gătitul. Alta este explicația creșterii producției de semințe de rapiță: uleiul extras din acestea este o alternativă la cel obținut din petrol. Știm bine că statele lumii au decis să reducă utilizarea hidrocarburilor în industrie, activitate poluantă, și să apeleze la soluții nepoluante. Cum este, de pildă, uleiul vegetal. Acesta este folosit în producerea biocombustibililor. Există o legătură energetică între lanul de rapiță în floare și mașina celor care coboară ca să pozeze splendoarea galbenă. Totodată, din procesarea semințelor de rapiță este obținut și un furaj pentru animale, numit șrot. Cerere mare pe piață al acestei materii prime agricole, preț ridicat. O tonă de semințe de rapiță ajunge la aproximativ 500 de euro, la plecarea din siloz. Este un preț ispititor pentru fermieri, un preț mai mare decât al cerealelor. Rapița este cultivată în mai multe state europene. Pe primul loc este Franța, care este așteptată să producă anul acesta peste 4.000.000 de tone. Pe locul doi, la mică distanță, se află Germania, și pe locul trei, Polonia. Țara noastră ocupă locul patru. Suntem, deci, o putere europeană la acest capitol. Când unii și alții susțin, fără dovezi, că în România nu se mai produce nimic, că totul e distrus, aduceți-le aminte și acest detaliu: de la numai 18.000 de tone de semințe de rapiță obținute în 1980, țara noastră ar putea ajunge la aproape 2.000.000 de tone în 2025, dacă aspectele meteorologice vor fi favorabile până la recoltare! Este, firește, meritul fermierilor români, ajutați în același timp de Uniunea Europeană cu subvenții agri­cole, dar și cu organizarea unei piețe funcționale.

Plantă meliferă

Rapița este, în același timp, o importantă plantă meliferă. Câmpurile    galbene sunt un adevărat rai al apicultorilor. De fapt, rapița dă startul oficial al sezonului apicol, în fiecare an. Stupari din toată țara, mai ales cei de la deal și de la munte, pleacă în pastoral, cu stupii în pavilioane sau pe platforme tractate de camioane. Ei caută câmpurile cu rapiță înflorită și își stabilesc aici tabăra pentru două-trei săptămâni. Datorită rețelelor de socializare, își fac cunoscută activitatea. Au conturi unde postează poze și filmulețe. Desi­gur, vorbesc și despre recolta de miere, care depinde de puterea albinelor, de modul cum au ieșit din iarnă: slăbite sau fortificate. Iulian Bobocea, un apicultor renumit, din comuna Cudalbi, județul Galați,    le-a spus urmăritorilor săi, în zumzet puternic de albine, că: „Azi, 6 Mai, a sosit timpul roadelor. Deschid acest stup ca să vă arăt ce ne-a oferit o familie de albine. Noi știm că de la albine ne putem bucura de mai multe produse: de miere, de polen, de propolis. Ramele sunt pline cu miere. Eu sunt mulțumit de producția pe care ne-a dat-o Dumnezeu anul acesta. Mai avem două-trei zile la rapiță și gata. Eu sunt spre finalul extrasului de miere”. Un alt apicultor, Sorin Căvăloiu, din comuna Arcani, județul Gorj, a fost cu peste o sută de stupii ai săi, într-un câmp cultivat cu rapiță, în județul Dolj. El a obținut 4-5 kilograme de miere de la fiecare familie. Pusă în borcane, mierea va fi vândută la un magazin pe Transalpina. Un șuvoi de miere de rapiță, obținută în câmpia Moțățeilor, va urca spre crestele Parângului, spre bucuria turiștilor. Gheorghe Celus a venit, și el, cu stupii, din Răucenii Neamțului, într-un sat din județul Galați, tot la un lan de rapiță. Pentru cine nu știe, România este o forță apicolă în Uniunea Europeană. La acest statut contribuie baza meliferă bogată, din care fac parte și culturile de rapiță, tot mai extinse. După cristalizare, mierea de rapiță este albă și untoasă.    Nu este o miere la fel de populară ca mierea de salcâm, de pildă, dar are câteva calități distincte. Specialiștii susțin că este puternic antioxidantă. Este bu­nă pentru sistemul osos, fiind bogată în glucoză și calciu, fiind uneori recomandată în osteoporoză. Totodată, susține ficatul și rinichii, poate avea un efect ușor detoxifiant și de stimulare a funcțiilor hepatice și renale. Este un energizant natural, având un conținut ridicat de glucoză, oferă un aport rapid de energie. În curând, florile rapiței se vor scutura și apicultorii se vor muta la alte plante melifere. În statistici, anul acesta ar putea fi înregistrat un nou record la producția de rapiță. Într-un mediu economic sănătos, românii devin performanți și respectați.