Comuna Ghiroda din județul Timiș e aproape lipită de municipiul Timișoara. Cu toate acestea, nu e, cum ar fi de așteptat, o localitate-dormitor, asemenea multora dintre suratele ei, amplasate în imediata proximitate a unor orașe mari. Chiar dacă a fost o perioadă în care și aici lucrurile păreau să stagneze, din 2016 încoace au luat un avânt considerabil, astfel încât acum Ghiroda e cea de-a cincea cea mai bogată comună din România.
Venirea la conducerea primăriei a lui Ionuț Stănușoiu, pe atunci un tânăr de doar 26 de ani, a adus un suflu nou în comunitatea din Ghiroda, transformând-o într-un orășel, care nu și-a pierdut însă liniștea și farmecul specifice mediului rural.
Peste 3000 de companii au sediul în Ghiroda
Ionuț Stănușoiu e absolvent de Teologie, dar nu a fost hirotonit, pentru că Dumnezeu i-a rânduit un alt drum. A avut, o vreme, un service auto și, din 2016, deține funcția de primar al comunei Ghiroda.
– De ce primărie și nu preoție, domnule Ionuț Stănușoiu?
– Și în preoție, ca și la primărie, sunt în slujba oamenilor. Preoția, însă, ține de partea noastră interioară și am considerat că nu sunt încă pregătit pentru această chemare înaltă. Pe de altă parte, trăind în Ghiroda și văzând problemele cu care se confruntă localnicii și de care mă loveam și eu, mi-am zis că nu e suficient doar să ne plângem, ci trebuie să facem și pasul în față, pentru a schimba comunitatea în care trăim. Am avut o discuție cu reprezentanții locali PNL și au fost de acord să facă schimbarea de generații și să-mi susțină candidatura ca primar.
– Cum de au avut încredere într-un tânăr să le administreze comuna?
– Erau multe nereguli în comună și primăria nu răspundea așteptărilor oamenilor, iar vârsta mea cred că a fost un mare avantaj. Oamenii au considerat că un tânăr are altă viziune și e mai motivat să facă câte ceva pentru comunitate.
– Primul contact cu administrația locală a fost mai greu sau mai simplu decât v-ați fi așteptat?
– Cu siguranță, nu a fost ușor deloc. Din afară, lucrurile se văd altfel. Erau proiecte pe care locuitorii și le doreau, cum ar fi ca transportul public să nu mai fie centralizat cu Timișoara și să revină în subordinea Primăriei Ghiroda, ca să poată fi modificate anumite trasee, după nevoile oamenilor. Dar legea nu permite așa ceva, or asta nu aveam de unde să știu înainte. Timp de opt luni am fost non-stop în birou, ca să mă pun la punct cu tot ce înseamnă administrație. În paralel, au fost demarate toate proiectele pe care mi le doream.
– Cum ați reușit asta?
– Am adus în primărie mulți colegi tineri, persoane cu aceeași gândire ca mine și dornice să se implice și să se afirme. În 2016, bugetul local era de 30 de milioane de lei/an și aveam un excedent bugetar tot de 30 de milioane de lei. Dar pentru că acești bani stăteau în conturi, nu se regăseau în infrastructură și în nevoile de dezvoltare ale comunității.
Am schimbat complet paradigma, am dus banii în zona de investiții, ceea ce a făcut ca azi Ghiroda să fie în primele cinci comune din România, ca buget. Creșterile anuale au fost semnificative, am pus accent pe sprijinirea investitorilor privați care doreau să dezvolte afaceri aici, ca să ne crească și nouă veniturile la buget și să întoarcem acești bani în proiecte pentru comunitate. Practic, intri într-un cerc în care, cu cât duci mai mulți bani pentru atragerea investitorilor, automat se întorc în bugetul local. Multe firme mari vor să vină aici, se iau unii după alții. Sunt deja peste 3000 de companii cu sediul în Ghiroda, de la mici afaceri, până la firme mari, cu sute de angajați. Sigur, ne avantajează și faptul că, pe raza comunei, se află Aeroportul Timișoara, un obiectiv important pentru zona de Vest.
Mai multe locuri de muncă decât locuitori
– Faptul că aveți atât de mulți investitori pe raza comunei înseamnă că stați bine la capitolul infrastructură!
– Da, cu excepția zonelor rezidențiale noi, unde avem un principiu: începem cu rețelele de apă-canal, apoi cu curentul și gazul, și abia după ce acestea sunt rezolvate, asfaltăm drumurile. Ghiroda se dezvoltă de la an la an, apar locuințe noi, străzi noi, avem deja peste o sută de denumiri de străzi. Nu suntem o comună-dormitor, ba dimpotrivă, în Ghiroda numărul locurilor de muncă este mai mare decât numărul locuitorilor comunei. În plus, din această toamnă, Ghiroda va deveni prima comună universitară din România. Universitatea de Medicină și Farmacie Timișoara va dezvolta aici un proiect de 25 milioane de euro, un campus universitar, cu amfiteatre, săli de curs, centru de conferinţe, un muzeu antropologic şi un centru expoziţional, birouri, unităţi de cazare, sală şi terenuri de sport.
– Sunteți în coasta Timișoarei. Sunt elevi la școala din Ghiroda sau merg la școlile din municipiu?
– În ultimii trei-patru ani, de când au început să se vadă rezultatele investițiilor făcute în infrastructura școlară, a crescut și numărul copiilor care vin la școala și grădinița din Ghiroda, acum avem mai multe solicitări decât locuri disponibile. De aceea, în acest mandat ne propunem să construim o școală nouă, prin PNRR, de aproximativ 20 milioane de euro, două grădinițe și o creșă, proiecte în licitație la CNI. Avem multe proiecte în zona educațională, pentru că numărul de locuitori din Ghiroda crește de la an la an, pe măsură ce ne dezvoltăm. Copiii care merg acum la școli din Timișoara o fac pentru că la noi nu mai sunt locuri, nu pentru că ar căuta un învățământ de o calitate mai bună, pentru că au așa ceva și aici.
– Cu Timișoara atât de aproape, mai e loc de viață culturală și la Ghiroda?
– Bineînțeles! Anual, în luna Martie, organizăm un târg apicol internațional, aflat deja la cea de-a XIV-a ediție. În Iunie, odată cu hramul bisericii, avem Ruga satului, o sărbătoare specifică Banatului. Avem festival de dans de societate, festival-concurs „Din comoara satului”, de păstrare a tradițiilor din zonă, avem Festivalul Ceaunelor, iar anul trecut am făcut, în parteneriat cu un ONG, un curs de teatru, în cadrul căruia elevii au pus în scenă un film de scurtmetraj.
Trebuie să vă spun câteva cuvinte și despre activitatea sportivă din comuna noastră. Clubul Sportiv Comunal Ghiroda are șapte secții sportive active: dans sportiv, cu Alexandru Miculescu și Andra Păcurar, finaliști la Campionatul Mondial și European; arte marțiale (kempo și karate); motociclism – Alexandru Beleiu, cu cinci titluri de campion european; handbal; tenis de masă; șah – Cupa României câștigată în 2019, David Gavrilescu, campion național și Constantin Lupulescu, locul 1 la SuperClass Cup, tot în 2019; fotbal – trei echipe de seniori, plus Centrul de Copii și Juniori, devenit Academia de fotbal Ghiroda și Giarmata Vii.
„Nu stăm cu mâna întinsă ca să primim bani de la bugetul de stat”
– Ce planuri de viitor aveți?
– Avem multe, dar acest an e unul temperat. Am încheiat 2024 cu un minus de 10 milioane de lei la buget, din cauza legii care a mutat impozitele pe dividende, pe fonduri mutuale și de investiții, de la administrația locală la administrația centrală. Sperăm ca după primele șase luni să vedem un plus, pentru că au crescut impozitele și taxele proporțional cu rata inflației.
În general, avem permanent în vedere dezvoltarea infrastructurii de apă-canal, extinderea alimentării cu energie electrică pe anumite zone, plus partea de modernizare străzi, dar și proiecte care țin de drumuri colectoare care deservesc zona industrială sau drumuri de legătură cu centura Timișoarei sau cu Moșnița, comuna învecinată. Valorile acestor proiecte sunt foarte mari și, acum, pe partea asta, nu avem finanțări nerambursabile, de aceea vrem să le facem etapizat, din bugetul local sau din împrumuturi bancare. Anul acesta avem proiecte în valoare de 98 de milioane de lei, fonduri nerambursabile, contracte semnate, plus alte câteva zeci de milioane, proiecte în diverse stadii.
– Vă pun întrebarea standard, pe care o adresez tuturor interlocutorilor mei primari: cât de departe de București este Ghiroda?
– E încă departe, pentru că eu consider că ar trebui făcută cât mai urgent o rearanjare administrativ-teritorială a tuturor unităților administrativ-teritoriale (UAT) din țară. Venind din zona de bussines, nu pot fi de acord să existe administrații publice, comunități locale care nu se pot susține din venituri proprii! Asta ar trebui să fie condiția de bază pentru fiecare UAT. Ești comună, ai sate aparținătoare, nivelul de taxe și impozite din acea arie ar trebui să-ți dea limita maximă pentru cheltuielile pe care le faci! Altfel, n-o să avem niciodată comunități sustenabile din punct de vedere economic în România.
