Puține lucruri au fost mai toxice pentru România ultimilor 36 de ani decât alianța la guvernare a PSD-ului și PNL-ului. Ambele partide aveau în propriul palmares destule „nefăcute” din anii când, conform unui principiu clasic al democrației, obișnuiau să alterneze în fruntea trebilor țării. Când, de dragul „stabilității”, au început să lucreze împreună și să-și alterneze doar premierii, deranjul a ajuns la un alt nivel. Stabilitatea pe care o invocau ca pe o urgență perpetuă le-a adus profit numai lor: și-au împărțit țara, oraș cu oraș, județ cu județ, instituție cu instituție, sinecură cu sinecură, iar planul era să continue astfel măcar încă vreun deceniu dacă n-ar fi scăpat din mână jocul pericolului extremist, care le folosea atât de bine drept alibi. Guvernările lui Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu ne-au lăsat moștenire nu doar un deficit care va cere ani de zile de sacrificii, ci și o inerție care, parcă de la lună la lună, împinge România spre prăpastie.
E încă neclar (pentru că, probabil, în virtutea aceleiași nevoi de „stabilitate”, nimeni n-a venit cu explicațiile promise) cum a scăpat țara de bascularea spre o guvernare de inspirație putinistă. Dar marea coaliție pro-europeană nici măcar n-a simulat că ar fi înțeles ceva din criza electorală de acum un an. Și, în ciuda faptului că dezastrul bugetar, pe care chiar ele îl provocaseră, făcuse din România țara UE care se împrumuta cel mai scump, n-au fost în stare să se țină de măsurile pe care le agreaseră în programul de guvernare. Din acest punct de vedere, PSD s-a întrecut pe sine în ultimele luni: nu și-a asumat un premier propriu, care să fie pus în situația de a mări taxe și impozite și de a lua tot felul de măsuri nepopulare, dar nici când s-a găsit cineva să-și asume aceste măsuri n-a fost bine. Deși vota dimineața ordonanțele Guvernului Bolojan, PSD se plasa în opoziție, la talk-show-urile de la televiziuni. Nici măcar AUR n-a atacat mai incisiv premierul decât a făcut-o „partenerul de guvernare”, PSD!
În fine, ceea ce ni se anunța de multă vreme s-a întâmplat: PSD a condiționat rămânerea la guvernare de schimbarea premierului Bolojan, dat de PNL. O măsură total iresponsabilă, într-un context – regional și internațional – mai complicat ca oricând. Avem acum și o criză națională, neaoșă, exact pe placul celor de la AUR, care cresc în sondaje fără să miște un deget și fără să vină cu vreo idee de salvare a situației. Vor urma zile grele pentru românul de rând, cel care, oricum plătea oalele sparte în dezmățul politic din ultima vreme. Dar dacă există și o veste bună, între atâtea vești proaste, aceea e că sunt șanse să nu mai vedem, măcar pentru o vreme, PSD și PNL guvernând împreună. Mai mult, la cât de mari se anunță turbulențele politice viitoare, sunt șanse ca personaje care zilele acestea girează criza, să dispară cu totul de pe scena politică. Gata cu „stabilitatea”! Păcat că „show”-ul e plătit din buzunarul nostru.
