„Demiterea guvernului a fost o strategie greșită”
– S-au întâmplat, de la ultima noastră discuție, evenimente cât într-o întreagă legislatură: demiterea guvernului, tergiversarea numirii unui nou premier, programe de asistență financiară ce riscă să fie blocate. Cum s-a ajuns la demiterea Guvernului Bolojan?
– Cred că a fost o strategie greșită în ce privește demiterea guvernului și la PSD, și la președintele Nicușor Dan, care, prin noncombatul său, a încurajat moțiunea. Și PSD, și președintele aveau, se vede treaba, același scop: dărâmarea lui Ilie Bolojan, iar calculul era că, renunțând la Bolojan, trap-galop, PNL și USR refac imediat coaliția și pun premier un liberal mai cuminte sau cine o fi, numai nu Bolojan, care le-a încurcat socotelile. Ilie Bolojan a făcut anumite greșeli, dar e greu să conduci o coaliție de patru partide, din care unul, cel mai important, PSD, te obstrucționează tot timpul. Criza s-a acutizat din momentul în care premierul a început să se apropie de „zona de sus”. Cu magistrații a fost o luptă de luni de zile, de Parlament n-aveai cum să te atingi, de primari, nici vorbă. Începuse evaluarea companiilor de stat, mai toate aflate în mâinile PSD-ului și mai toate falimentare, dar care au îmbogățit directorii și consiliile de administrație. Sunt zone corupte și incompetente de care nu te poți atinge în societatea noastră și te întrebi dacă se mai poate schimba vreodată ceva. Sunt stat în stat, un fel de feude personale, cu protecție subterană. Nu doar Justiția e captivă, sunt captive și economia, și serviciile. Sunt zone-tabu, iar cei care le controlează mai degrabă dau foc la țară decât să cedeze vreo câtime din profiturile lor!
PSD s-a repezit să scape de Bolojan, împreună cu AUR, căruia, bineînțeles, i-a convenit situația, dar nu s-a gândit și la pasul următor. S-a mers la sigur, că se reface coaliția, iar coaliția nu s-a refăcut. Și PNL, și USR, care au văzut cum se comportă social-democrații, au zis că nu mai guvernează cu PSD. O parte din liberali ar fi făcut-o, dar actualul lor președinte, Ilie Bolojan, n-a fost un lider de cârpă. Bolojan vrea să recapete verticalitatea PNL-ului, să redobândească identitatea pierdută și să-i croiască propriul drum, ca alternativă la PSD. Această alternativă valabilă, dacă se construiește, ar diminua impactul opoziției extremiste. Situația e însă dificilă: guvernul a fost dărâmat într-o situație critică, cu termene ajunse în pragul expirării, cu riscul de a pierde miliarde de euro. Numai că nu le pasă de miliardele țării, doar de ale lor.
Au fost consultări la Cotroceni, Nicușor Dan i-a invitat și pe cei de la AUR, dacă tot s-au legitimat alături de PSD. Numai că nimeni nu vrea să guverneze cu PSD. S-a tot vânturat ideea unui premier tehnocrat. S-a vorbit mai ales despre Eugen Tomac, numai că Tomac nu e tehnocrat, e președinte de partid, e europarlamentar și consilier prezidențial. Nu e tehnocrat și nici nu are anvergura necesară de se a impune într-o situație dificilă. Oricum, vai de capul oricui vine după Ilie Bolojan! Are de rezolvat restanțele din PNRR și programele SAFE, legea salarizării unitare și ar trebui să ia măsuri mult mai dure decât până acum. Chiar dacă ar trece de Parlament, n-ai nicio perspectivă că un „tehnocrat” ar salva aceste programe. Dacă nu au putut cei patru lideri de mari partide să facă ceea ce ei au scris în programul de guvernare, cum să o facă un tehnocrat? Președintele tot caută o majoritate, deși asta e treaba premierului desemnat, nu a președintelui. Nicușor a făcut deja o majoritate, care a pierit de mâna lui, că a fost și mâna lui acolo…
„Riscăm să blocăm economia”
– Ce calcule are președintele Nicușor Dan, încât să se poziționeze de partea celor care au dărâmat guvernul?
– Niciodată nu am auzit o declarație de susținere a Guvernului Bolojan din partea lui Nicușor Dan! Nici măcar o propoziție, lasă că nici măcar nu îi pronunță numele, după cum a observat toată lumea. Din ce se spune, s-ar teme de o eventuală candidatură a lui Bolojan la următoarele prezidențiale, care sunt tocmai în 2030. Tu abia ți-ai început mandatul – lasă că ai ratat primul an cu brio! – și te temi numai la al doilea mandat? Nu era Ilie Bolojan inamicul public numărul 1? Cum să îți fie frică de el? Și Sorin Grindeanu îl acuză fățiș pe Bolojan că e în campanie electorală. Cum să fie în campanie electorală când el ia măsuri nepopulare?
Riscurile sunt extrem de serioase și nu au fost evaluate corect. Riscăm să ne pierdem, în UE, aura de țară pe care te poți baza. Economic, ne va costa enorm: putem să pierdem miliarde din PNRR, riscăm să blocăm economia. Deficitul, pe care Guvernul Bolojan a dovedit că a reușit să îl diminueze bine în primele 4 luni ale anului, ar putea crește din nou, făcând inutil sacrificiul populației din ultimul an. Aveam o perspectivă, acum stăm în loc și ne uităm cum se agravează. Cine știe ce guvern va veni, sigur e că nu o să facă mare lucru, în orice caz nu în privința scăderii deficitului. De la populație nu ai ce să mai tai, iar dincolo, la nomenclatură, cum s-a văzut, nu te poți atinge. Ne va costa foarte mult această aventură pe care doar inconștiența liderilor politici a făcut-o posibilă. Și situația mondială e foarte proastă. Resursele s-au împuținat peste tot, bătălia pe ele e crâncenă, ceea ce duce la scumpiri. Nu zic să ne resemnăm, dar e limpede că perioada mai liniștită a Europei s-a cam dus. „S-a stins viața falnicei Veneții!”. De acum, vom plăti scump fiecare bec aprins, fiecare aliment, fiecare ceașcă de cafea. Peste tot în lume costă totul mai mult!
– Colaborarea dintre PSD și AUR, care a dus la căderea Guvernului Bolojan, a devenit o obișnuință în Parlament. Comportă și asta un risc?
– Desigur, ne putem aștepta la orice fel de șicanări în Parlament. În plus, s-a creat un precedent periculos, oricând poți să te trezești cu o criză din aceasta: nu-ți place Cutărică, dărâmi guvernul, îți iei jucăriile și pleci. Ce-o fi, aia o fi! Imprevizibilitatea s-a accentuat. N-ai încredere că PSD poate să miște ceva în țara asta, după ce el a creat deficitul în care ne zbatem. Iar mediul acesta nu încurajează niciun om de calitate să încerce să schimbe ceva sau să lucreze. A intrat în Guvern Oana Gheorghiu, care avea rezultate bune în sectorul privat, dornică să facă ceva în sectorul companiilor de stat. În mod normal, nu te bagi în așa ceva, că te mănâncă ăștia. Ea a încercat. Ei bine, au atacat-o din toate părțile. Când va pleca, va pleca cu nu știu câte dosare penale, va sta toată ziua prin tribunale ca să plătească îndrăzneala de a analiza corect situația companiilor de stat. Au și început PSD și AUR cu „Nu ne vindem țara!”, deși era vorba despre listarea la bursă a unor companii, ceva ce făcuseră și Adrian Năstase, și Victor Ponta, toată lumea. Erau măsuri spre binele companiilor respective, al căror control majoritar rămânea tot al statului. PSD și AUR o țin cu „Nu ne vindem țara!”. De parcă nu au jumulit-o până acum ai noștri mai rău decât orice străin!
„Vă asigur că dacă mai vine o dronă săptămâna viitoare, cade la fel de liniștită, că n-are cine s-o doboare”
– Cazul dronei de la Galați a pus în evidență multe din vulnerabilitățile României. Dezinformarea a făcut din nou ravagii pe rețelele sociale. De ce nu facem față unor astfel de provocări, la 4 ani de când a început războiul din Ucraina?
– Pentru că nu suntem pregătiți pentru nimic. Nimeni n-a lucrat în politica românească cu gândul la ziua de mâine, ci doar cu gândul la ziua de azi, să înșface cât mai mult. E de mirare că povestea cu drona s-a întâmplat abia acum. Au mai traversat câteva spațiul nostru aerian și au fost escortate, politicos, de avioanele noastre. De ce le-or mai fi ridicat, să consume kerosenul degeaba?! Vă asigur că dacă mai vine o dronă săptămâna viitoare, Doamne ferește!, cade la fel de liniștită, că n-are cine s-o doboare, câtă vreme n-avem sisteme antidronă. Acum o lună, se lăudau și președintele, și ministrul Apărării, că au testat niște sisteme antidronă. Uite că nu le avem nici până acum. AUR, care a votat împotriva legii privind apărarea împotriva dronelor, a sărit cu gura mare, că de ce nu face nimic statul român! Avem și cu Ucraina un program de producție de drone și de sisteme antidronă, dar trebuia să facem și noi asta mai din timp. Bine că n-au fost victime la Galați. Statul român se mișcă extrem de greu. Sunt doi ani de când tot scapă drone pe la noi și abia acum au cerut NATO să disloce niște sisteme de apărare în zona vulnerabilă.
– Președintele a dat niște explicații destul de controversate, legate de traiectoria dronei care a lovit blocul din Galați. Faptul că drona fusese respinsă de armata ucraineană și că nu a venit la țintă fixă. Acum a dat un interviu pentru BBC, în care zicea că Rusia să aibă grijă cum bombardează în Ucraina, să nu ne deranjeze pe noi…
– E sigur e că drona era rusească, nu cum a început dezinformarea, că e mâna lui Volodimir Zelenski, că e ucraineană. Doar nu se apucase Ucraina să-și bombardeze propriul port, Ismail, de unde a scăpat drona spre noi! Din păcate, la noi se intervine mereu post-factum. S-a dus președintele la Galați, unde a fost huiduit, și cu asta, basta. Vom mai vorbi câteva zile și vom trece la altceva.
În timpul ăsta, președintele tocmai a împlinit un an de mandat. Ca să fim sinceri, n-a prea confirmat speranțele puse în el. N-a numit nici până acum șefi la serviciile secrete, într-o perioadă atât de tulbure, la Justiție a făcut toate numirile care țin de ceea ce s-a numit „Justiție captivă”, într-un documentar al redacției Recorder. În ultima vreme, sunt eliberați în neștire toți corupții și toți condamnații. Au metodele lor: schimbă completele de judecată, prelungesc procesele până la prescripție, mai nou, scot probe și martori din dosar. Pe fiul și pe nepotul lui Horațiu Potra, acuzați de tentativă de lovitură de stat, i-au scutit de controlul judiciar. Mâine, poimâine, o să-l scoată basma curată și pe Potra, la Călin Georgescu deja s-a subțiat dosarul, au scos din probe, au scos din martori. Asta numai justiție nu e! Iar Nicușor Dan a acționat în această direcție nefericită. I-a chemat la Cotroceni pe magistrații care aveau de obiectat față de felul în care funcționează Justiția, iar apoi i-a abandonat și i-a servit pe tavă Liei Savonea, care i-a văzut pe toți cei care o contestă și va avea grijă să nu mai calce prin completele de judecată. Pe Nicușor Dan nu acțiunea îl caracterizează, nu fermitatea, nu rezultatele. Are un stil de a oscila între „dolce far niente” și „festina lente”. Spune că n-a avut timp să numească șef la serviciile secrete. Cum să spui așa ceva?! Acum, a tocmit o firmă americană de lobby, pe 3,6 milioane de dolari, pentru „consultanță strategică”, ca să întărim relațiile noastre cu guvernul Starelor Unite ale Americii. Adică, pentru a ajunge mai repede la Donald Trump. Un bilet cam scump, ca să intri la Casa Albă, care nu mai e acum forul suprem de validare a unei democrații, ci o casă de pariuri. Te duci și plătești „taxa de protecție” sperând că o și primești.
Regizorul Cristian Mungiu spunea, acum când a câștigat „Palme d’Or”: „Nu sunt mândru de lumea pe care o lăsăm copiilor noștri”. Are dreptate, n-avem de ce să fim mândri. E o perioadă foarte solicitantă, trebuie să fii foarte puternic – și moral, și intelectual – ca să faci față atâtor provocări. Or, instituțiile noastre nu produc asemenea absolvenți, clasa politică nici atât. Mediul e de așa natură, încât cei mai buni nu sunt încurajați să rămână în țară. Cum faci ceva bun, cum se găsesc unii să te tragă înapoi! Modelul produs de societatea de azi e cel al tipului grobian, fără scrupule, lingușitor cu șefii, apucător, capabil oricând de trădare.
