Analiza politică a lunii iunie
„Cred că președintele nu știe să rezolve această criză”
– Suntem după aproape 2 luni de criză politică de la căderea Guvernului Bolojan, și am avut parte de două propuneri de premier. Președintele Nicușor Dan n-a avut mână bună nici cu Eugen Tomac, nici cu Adrian Veștea. Dar ce spun cele două propuneri despre poziția președintelui în această criză și despre capacitatea sa de a rezolva astfel de situații?
– Cred că președintele nu știe să rezolve această criză. În mod normal, ca unul care a contribuit la formarea coaliției pro-europene, care începuse să aibă rezultate, care redusese substanțial deficitul bugetar și mărise și veniturile la buget – semn că nu ne-am sacrificat degeaba! – președintele trebuia să intervină când Sorin Grindeanu a început să facă mofturi ca să-l dea afară pe Ilie Bolojan. Atunci, Nicușor Dan a făcut-o pe echidistantul și, în virtutea acestei false echidistanțe, pe care a trădat-o ulterior, n-a reacționat deloc. E limpede că demiterea Guvernului Bolojan s-a petrecut „sub înaltul patronaj” al președintelui României. Dacă tot a girat așa ceva, era de presupus că deține o soluție. Or, planul lui și al PSD-ului, care dovedește o completă necunoaștere a situației, era că vechea coaliție se reface imediat și votează orice după demiterea premierului. Nu s-a refăcut. PNL și USR anunțaseră încă de dinainte să se voteze moțiunea că nu vor mai intra într-un guvern susținut de PSD. Nicușor l-a lăsat pe Tomac să se căciulească pe la toți, ca să desemneze apoi un alt premier, pe Adrian Veștea. O nouă lovitură complet nesăbuită. E clar că numirea viza ruperea PNL-ului. Nimeni nu auzise de Veștea, mă și mir cum de știa Nicușor Dan de el! E adevărat că o grupare din PNL, care avea o coastă PSD-istă, s-a raliat imediat cu Veștea și a fost inclusă în guvern. Și noul premier desemnat se baza pe o ruptură zdravănă din PNL, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, așa că era nevoie urgentă de voturi de la AUR. Ce a făcut George Simion? „Ia dați-mi mie «adeverință» de pro-occidental! A pus condiția ca Veștea să vină la el la sediu în câteva ore, iar Veștea s-a dus. A plusat, cerând să iasă și președintele și să zică, în două ore, că AUR e pro-occidental. Nicușor n-a putut să coboare până acolo, AUR n-a mai votat, iar „înVeștirea” n-a mai avut loc și „poVeștea” s-a terminat.
S-a intrat într-o prelungire a crizei, care nu pare că se va sfârși. Rănile sunt atât de adânci, neîncrederea unora în alții e atât de mare, încât nu ai cum să mai colaborezi. Președintele a făcut dovada că nu face față unor situații de urgență, iar atunci când intervine, o face în mod lamentabil și discutabil. N-are deloc comportament prezidențial, nu arată respect față de democrație și față de cei cu care lucrează. Are un comportament bizar, ca să nu spun mai mult.
– Publicul care l-a votat pe Nicușor Dan e bulversat. Există în istoria noastră politică recentă un personaj care să basculeze încrederea primită atât de rapid, precum actualul președinte?
– Referitor la Nicușor Dan: în mod normal, cine îi urmărise activitatea ca primar nu prea avea de ce să se amăgească. Mulți l-au votat ca să nu iasă George Simion, cu discursul lui anti-UE, cu naționalizări, cu ce mai zicea el. În mod normal, dacă nu erai fanatizat de valurile de pe rețelele sociale, nu aveai cum să-l alegi decât pe Nicușor Dan. El însuși se declara în campanie ca pro-european, a mai zis că ce-l deosebește de Simion e că nu-i place PSD. Îl recomanda și o activitate îndelungă ca apărător al Bucureștiului – câștigase procese în lanț împotriva Gabrielei Firea și a marilor rechini imobiliari. Aveai o bază în el. Dar nu s-a văzut niciun președinte, niciun mare lider politic, ca să-și dezamăgească atât de repede votanții și să coboare atât de repede în preferințele publicului. El, care se mișcă foarte încet, aici a reușit o accelerație uimitoare. Într-un an de zile, și-a spulberat cota de încredere cu totul și pare să o țină tot așa în continuare. Cum și varianta Veștea a căzut, a urmat altă serie de consultări, de data asta accelerate, în care părțile și-au reiterat zicerile anterioare. PNL, USR și UDMR au rămas deocamdată un bloc, nu votează PSD, nici PSD nu votează un guvern al celeilalte tabere. PSD l-a propus pe Sorin Grindeanu, după ce două luni acesta s-a ascuns, ceilalți l-au propus premier pe Siegfried Mureșan, vechi europarlamentar PNL. Cu aceste două propuneri, partidele au mers la Cotroceni. Evident, nimeni nu avea majoritatea. După noua întâlnire, Nicușor Dan a dat un comunicat în care a spus, fericit, că se conturează „varianta unui guvern minoritar, politic, cu sprijin parlamentar, în virtutea unui acord”. Doar că acordul politic n-a ieșit: PSD voia să guverneze primul, fără condiții. Liberalii, evident, n-au acceptat. Nicușor Dan s-a enervat și a părăsit echidistanța: a țipat la Ilie Bolojan și la Dominic Fritz, că sunt iresponsabili și vinovați de noul blocaj și a plecat fără să-i salute, trântind ușa! E clar că Nicușor îl vrea pe Grindeanu, cel împotriva căruia a demonstrat, în 2017, în Piața Victoriei, cu bebelușul în brațe. Asta, în condițiile în care între Siegfried Mureșan și Sorin Grindeanu e o distanță cât de la Bruxelles la Slobozia!
După cum o arată acțiunile sale, țintele lui Nicușor Dan erau un guvern PSD, pe care l-ar fi sprijinit, poate, AUR, pe ascuns, sau „aripa Veștea” din PNL, și „albirea” treptată a partidului AUR, cu care începe să-și găsească anumite puncte comune pentru o viitoare majoritate.
Dincolo de comportamentul său bizar – ca să folosesc un eufemism – Nicușor Dan a produs niște declarații foarte ciudate. În primul rând, a declarat că a luptat 20 de ani cu sistemul, dar acum „nu mai poți să lupți, când ești șeful sistemului”. În mod sigur, Nicușor se flatează singur. Judecând după cum se poartă, pare doar unul din produsele sistemului – și nu printre cele mai reușite. Ca dovadă, și-a mărturisit și niște preferințe perfect corespunzătoare sistemului: „Între un câine care latră și un câine care mușcă, eu prefer câinele care mușcă”. Adică exact ce face sistemul. Și, într-adevăr, după întâlnirea cu foștii lideri ai coaliției, Nicușor a preferat câinele care mușcă – PSD. O preferință care te sperie și care, dacă o iei în glumă, e o glumă proastă, având în vedere câte cazuri de copii sfârtecați de câini am avut în ultimii ani. Mulți dintre foștii suporteri ai președintelui sunt atât de dezamăgiți încât au declarat că ar vota suspendarea, fără se se gândească mai departe.
„PNL are acum șansa să-și recâștige o identitate pierdută”
– Chiar în această perioadă, PNL și-a ținut congresul. Cum au rezistat partidul și liderul său, Ilie Bolojan, atacului politic concertat care i-a vizat?
– Era o situație confuză cu cei care plecaseră împreună cu Adrian Veștea, așa că era nevoie de o reacție în care importantă a fost mai ales direcția, identitatea PNL. PNL are acum șansa să-și recâștige o identitate pierdută de mult în brațele PSD și să reprezinte o alternativă față de anti-europeanul AUR și ne-europeanul PSD. Până acum, toți liderii PNL s-au complăcut în siajul PSD, unii devenind cu adevărat PSD-izați, precum Crin Antonescu. Acum, Ilie Bolojan reprezintă o șansă ca PNL să se regăsească pe sine și să reprezinte o alternativă. S-a și văzut asta în sondaje – PNL a crescut, în timp ce PSD a scăzut.
Congresul PNL a stabilit ce va urma pentru partid. Această „modernizare cu rădăcini”, cu un pic de conservatorism, e necesară în momentul de față. Bolojan, însă, a înlocuit liderii locali care au boicotat congresul cu tot felul de personaje discutabile. La PNL Ialomița a ajuns șef Adrian Peiu, care a fost în AUR, s-a certat pe acolo, a ajuns la Diana Șoșoacă. Întotdeauna te derutează ai noștri – când zici că merg drept pe cărare, numai ce-i vezi virând în șanț. Nicușor Dan, la rândul lui, a fost suprins la masă, la Bruxelles, cu Rareș Bogdan, dintre trădătorii PNL, cu Negrescu de la PSD și cu Pahonțu, șeful SPP. Să ne amintim când spunea George Becali că l-a sfătuit pe Nicușor să-i ceară lui Pahonțu ceva de șantajat la Bolojan, să-l facă să cedeze… I-o fi cerut și nu i-a găsit, nu știm, dar nu excludem nimic.
– Care sunt variantele acum? Dacă revine PSD la guvernare, există riscul să continue dezastrul economic care ne-a dus la uriașul deficit moștenit de la Marcel Ciolacu? Sau va rămâne Guvernul Bolojan să guverneze fără ordonanțe până spre toamnă?
– Dacă Ilie Bolojan chiar reușește să rămână până la toamnă și evită retrogradarea țării la categoria „Junk”, de către agențiile de rating, dacă reușește să țină deficitul sub control și trage și banii din programele PNRR și SAFE, foarte bine face. Judecând politic, ar însemna că Bolojan a fost mai deștept decât toți, pentru că a reușit să rămână în picioare, făcându-i de râs, după toate mârșăviile pe care i le-au făcut. Totul a culminat, chiar în preajma Congresului PNL: brusc, Ciprian Ciucu, numărul 2 în partid, mâna dreaptă a lui Ilie Bolojan și primar al Capitalei, a fost călcat de DNA și acuzat de luare de mită – ceva foarte încurcat, cu jocuri de noroc, cu o ziaristă, nimic clar. În fine, ceva învălmășit, din care să reiasă că e vinovat, că nu e Ciucu acela pe care-l știa toată lumea. În aceeași zi, Dominic Fritz, primarul Timișoarei și șeful USR e declarat, și el, de Înalta Curte a Liei Savonea, în conflict de interese, deși nu-i aparținea lui acțiunea incriminată, ci primarului precedent. Iarăși, ceva ultra-discutabil. Până și Nicușor a zis că Agenția Națională de Integritate nu trebuie să se ocupe de virgulele de prin acte. În aceeași zi, liberalii trădători, propuși pentru sancțiuni, au dat în judecată conducerea PNL la Tribunalul din Ilfov! Unu: nu avea de ce un tribunal din Ilfov să judece un partid din București, și, doi, cum să se bage justiția în statutul unui partid? Nu contează, au câștigat în aceeași zi, în condițiile în care, la Ilfov, durează procesele cu anii. Trei lovituri în aceeași zi: totul cusut cu ață albă. Cam așa o să arate restaurația, dacă va câștiga AUR alegerile viitoare și dacă se va uni cu PSD. Sunt semne că va începe o restaurație cum nu s-a văzut! Numirile din Justiție sunt un prim indiciu, urmează serviciile, și așa mai departe, de o să o luăm îndărăt cu nu știu câți ani. Asta ar presupune și o reorientare a țării – ieșirea pâș-pâș din Uniunea Europeană, spre bucuria Moscovei, care a pierdut ascendentul în Ungaria și speră să-l recâștige în România.
