• Urc din nou în viile din Dealu Mare, podgoria emblematică a României. Viticultorii se pregătesc să culeagă strugurii și știu deja că 2026 e un an bun, binevenit după mai multe sezoane de secetă. Mă conving și eu de succesul lor, privind ciorchinii bogați cum atârnă grei, printre frunze •

Sminteala viilor

Deschiderea autostrăzilor spre Ploiești și Buzău asigură accesul rapid către tărâmul strugurilor roșii și al cramelor din Dealu Mare. În mod uimitor, întâlnesc aici viticultori fericiți: producția de struguri e peste așteptări, datorită unor condiții meteorologice favorabile. Pe colinele acestea, vremea a fost de partea lor, a fermierilor. A plouat cum nu s-a mai întâmplat de doi-trei ani. În plus, nu a căzut grindină și, fapt decisiv, zile însorite au fost destule, cât să favorizeze acumulări de zahăr la peste 200 grame într-un kilogram de struguri. Crama Lacerta este situată pe vârful unui deal din satul Fințești, comuna Năeni, județul Buzău. Pantele urcă lin, din câmpie, apoi se înalță brusc, se ondulează, devin dealuri adevărate. Sub glia fertilă se ascund straturi masive de calcar, formate în îndepărtate ere geologice. Pe aici a fost odinioară zonă de litoral, cu prăpăstii marine. Rocile acestea, deși ascunse sub ierburi, se comportă ca niște baterii: se încarcă energetic, de la soare, și țin căldura în intimitatea lor geologică. Plantațiile de viță-de-vie vegetează pe un pat teluric binefăcător. Toată podgoria asta renumită este amplasată pe sol calcaros. Inginerul viticol Emilian Șerbulea a dat startul campaniei de recoltare în 9 Septembrie: „Anul acesta este unul foarte bun. Culegem astăzi struguri de Pinot Noir pentru a-l vinifica în alb. Pentru celelalte soiuri mai așteptăm câteva zile”. La câțiva kilometri, peste dealurile cu rotunjimi golașe, desfășurate deasupra plantațiilor cu viță-de-vie, se află o altă cramă renumită, Crama Budureasca, una din cele mai mari din Dealu Mare. Viile se întind până spre culmile calcaroase, unde se simte bine și migdalul. Îl reîntâlnesc aici pe directorul general, Dumitru Vârgă, pe care-l cunosc de peste douăzeci de ani.

Băcăuan stabilit în Gura Vadului, județul Prahova, directorul a devenit un podgorean get-beget, un veteran al viticulturii din România, care a văzut multe în viața unei crame, supuse mereu peripețiilor meteorologice și nu numai. În toamna asta e bucuros, cum nu a mai fost de multă vreme. Strugurii sunt argumente vizibile, convingătoare, ale succesului înregistrat în 2026: „Este un an agricol excepțional, pentru toată podgoria Dealu Mare. Producțiile sunt foarte mari, peste zece tone la hectar, datorită precipitațiilor căzute la timp. Asta vine după doi ani în care am suferit foarte mult din cauza înghețurilor târzii și a secetei. Anul acesta ne bucurăm de rod bogat, cu struguri frumoși și buni”. La capătul celălalt, dinspre apus, al podgoriei, în comuna Valea Călugărească, Petre Badea, care lucrează vreo cinci hectare, în cadrul Cramei Enostil, își privește cu admirație ciorchinii de Chardonnay, de Fetească Neagră și de Shiraz: „Eu aș califica 2026 ca un an normal. Cei doi ani anteriori, cu înghețuri târzii și cu secetă, au fost anormali. În sezonul acesta, încă din primăvară, am avut ploi consistente, ceea ce a făcut ca via să se dezvolte foarte bine”. Trei viticultori de la crame diferite mă asigură la unison că în acest an viile din Dealu Mare sunt pline de struguri. „Are via sminteală”, potrivit unei vorbe a podgorenilor.

Shiraz, în expansiune

În spatele acestei fotografii sublime a podgoriei muntenești, cu recolte care au readus bucuria pe chipul viticultorilor, se ascund, nepovestite, grijile și eforturile a căror înlănțuire conduce la acest rezultat entuziasmant. Muncile în vie încep imediat după ce se sfârșesc sărbătorile de iarnă. Plantele sunt încă o ramificație complicată de coarde care contrastează cromatic cu albul zăpezii, dacă se întâmplă să ningă. Foarfeca o simplifică, ochiul alege lăstarii aceia care se vor încărca cu rod. Și de la tăiere, până să urce sevele prin butuci – se pornește și ține câteva luni un iureș tăcut, care încetează odată cu recoltarea ultimului ciorchine de strugure, pentru a fi predat spre fermentare. Ploile aduc roade bune, dar favorizează și atacurile unor boli și dăunători. Viticultorii sunt cu ochii pe frunze și pe boabele de strugure, ca să aplice la timp tratamentele fito-sanitare. Ei stau cu privirile ațintite și pe cer, îngrijorați când apar la orizont nori negri, purtători de grindină. Grija aceasta le-a revenit după ce, acum doi ani, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a decis să suspende activitatea Sistemului Antigrindină, la nivel național. Măsura a fost luată după ce mai multe asociații de fermieri de cultură mare (cereale, plante oleaginoase) au reclamat că tragerile cu rachete împotriva norilor    alungă ploaia și, astfel, contribuie decisiv la instalarea secetei. Ministerul a promis un studiu științific, care să lămurească lucrurile. Studiul, din ce știu, nu a fost făcut public, iar sistemul zace nefolosit. Între timp, viticultorii se roagă să nu cadă grindină. Din fericire pentru ei, anul acesta viile nu au fost afectate de acest fenomen meteorologic extrem. Strugurii au scăpat de distrugere, sunt integri, au pielița netedă, sănătoasă. Diversitatea de soiuri este uimitoare. Sunt cultivate și soiuri albe, chiar dacă soiurile roșii predomină. Dealu Mare este podgoria soiului Fetească Neagră. De mai mulți ani, este extins în cultură și soiul Shiraz. Soiurile sunt și cupajate, pentru a obține vinuri complexe.

Toscana României

Cramele din Podgoria Dealu Mare, parte a Regiunii vitivinicole Dealurile Munteniei și Olteniei, au beneficiat de fonduri europene consistente pentru plantații noi și modernizarea tehnologiilor de vinificare. Zona este, fără să exagerez, „Toscana României”: peisaj colinar, rânduri de vie lucrate ca la carte, crame moderne și, mai nou, pensiuni și restaurante construite în marginea plantațiilor. Să nu mai vorbim de calitatea vinurilor! Producătorii din județele Prahova și Buzău contribuie și la exporturile de vin românesc atât în Uniunea Europeană, cât și pe piețele terțe. În 2024, cantitatea totală de vin livrată clienților externi a fost de 172.525 hectolitri. Cei mai importanți clienți europeni sunt Olanda, Germania și Bulgaria. Vânzările de vin din România către partenerii non-europeni au sărit de 40.000 de hectolitri, în urmă cu peste un deceniu, și au ajuns în anumite sezoane la peste 60.000 de hectolitri. Vinurile românești sunt trimise în peste patruzeci de țări din afara blocului european. Cei mai buni cumpărători sunt Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Vinurile românești au intrat, așadar, în atenția consumatorilor de pretutindeni. Pe lângă fondurile europene, a contat, firește, și priceperea viticultorilor și oenologilor noștri, unii dintre ei școliți în Italia sau Franța. Lucrurile s-au mișcat, încet-încet, cu răbdare și tenacitate, până când vinurile produse la cramele din Dealu Mare au fost premiate cu numeroase medalii de aur la competiții internaționale. Licorile acestea, albe sau roșii, seci sau dulci, au câștigat aprecierea unor jurii exigente și stau alături de cele italienești sau franțuzești. Câștigurile podgorenilor nu sunt însă mereu pe măsura muncii lor. Vinul pleacă din cramă cu un preț și ajunge să coste la restaurant de câteva ori mai scump. Atât de scump, încât clienții restaurantelor sunt pur și simplu descurajați să-l comande. Este un produs de lux, pe care publicul larg nu și-l permite și se orientează către băuturi ieftine. Noroc cu hypermarketurile! Podgoria Dealu Mare este ușor accesibilă acum în București, datorită autostrăzilor deschise circulației. Orășenii pot cumpăra vin de la sursă, cu un preț convenabil. Recolta mare din acest an și zahărul suficient din struguri îi ajută pe podgoreni să producă vin mult și bun.

Fotografiile autorului