Români care au reușit

La prima vedere, m-a contrariat denumirea: Mons Mellis. M-am cam săturat de denumiri în limbi străine, pe care tot mai mulți antreprenori români le dau produselor lor în speranța că le „înnobilează”. Am accesat site-ul, să văd despre ce anume e vorba, și am descoperit un univers al pâinii fascinant, precum și ce înseamnă Mons Mellis. Este denumire latină, care se traduce prin „Muntele Mierii”, și este denumirea veche a localității Hărman, din județul Brașov, denumire pe care Gabriel Surugiu a preluat-o în numele brutăriei sale. Antreprenor cu experiență, din 1997, și-a dorit să producă ceva concret, pe care să-l poată gusta și îmbunătăți permanent. Așa a ajuns la pâine și, în 2014, a deschis brutăria artizanală Mons Mellis din Hărman. „Am pornit într-o clădire care fusese cândva lăptăria satului, construită în 1934. La început, ne doream să facem o pâine bună și-atât. Din dorința de a înțelege mai mult, au apărut rețete proprii, participări la concursuri de panificație, premii, apoi magazine și, ulterior, franciza. În timp, Mons Mellis a devenit mult mai mult decât brutăria de la care am pornit, dar principiul a rămas același: înainte de a ne întreba dacă un produs se va vinde, ne întrebăm dacă este suficient de bun încât să fim mândri că îl punem pe masă”, precizează Gabriel Surugiu.
„Avem alături oameni care au crescut odată cu brutăria”
– Ce a fost mai greu, la începutul afacerii? Ce e mai greu, acum?

– Cel mai greu a fost să învățăm. Panificația pare simplă, atunci când o privești din exterior: făină, apă, sare și fermentație. În realitate, este extraordinar de complexă. Făina diferă de la un lot la altul, temperatura schimbă comportamentul aluatului, umiditatea schimbă timpii, fiecare cereală reacționează diferit. Astăzi provocarea este alta: să crești afacerea fără să pierzi ceea ce te-a făcut interesant la început. Este foarte ușor ca, pe măsură ce o afacere crește, eficiența să înceapă să dicteze produsul. Noi încercăm să facem invers: produsul să dicteze până unde putem merge cu eficiența.
– Cum vă descurcați cu mâna de lucru? Mai sunt oameni dornici să lucreze într-o brutărie?
– O brutărie nu poate exista fără oameni foarte buni, căci meseria de brutar este una grea. În timp, am avut alături oameni care au crescut odată cu brutăria. Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai importante forme de capital ale unei afaceri. Utilajele și făina se pot cumpăra, dar experiența unui om se construiește în ani.
În privința forței de muncă, noi suntem într-o situație fericită. Avem o echipă foarte stabilă, cu oameni care lucrează alături de noi încă din primii ani ai brutăriei. Nu ne confruntăm cu lipsa de personal, ba chiar, atunci când apare un post disponibil, primim multe cereri de angajare.
– A fost un risc asumat să începeți o astfel de afacere?
– Orice afacere adevărată presupune risc. Au existat momente în care am investit fără să știm dacă piața este pregătită, au existat produse care au „prins” și produse care nu au „prins”. Am deschis magazine, le-am închis, am avut și perioade extraordinare și unele foarte dificile. Dar poate cea mai importantă lecție este că un antreprenor trebuie să accepte permanent posibilitatea de a se răzgândi.
„Românii sunt mult mai deschiși decât se crede”
– Există în portofoliul dumneavoastră un produs pe care ni l-ați recomanda în mod special?
– Pâinea rămâne centrul universului Mons Mellis, dar în jurul ei s-a construit în timp o întreagă cămară. Avem pâine cu maia, pâine din spelta, pâine cu secară și germeni de secară, Ciabatta, Multicereale, specialități inspirate din alte culturi gastronomice, dar și prăjituri de casă, biscuiți, gemuri produse de noi, unt aromatizat, zacuscă și alte produse pe care le-am considerat suficient de interesante pentru a le pune sub aceeași marcă. Dacă ar trebui să recomand un singur produs, probabil aș spune Pâinea Spelta. Nu pentru că este neapărat „cea mai bună”, ci pentru că spune cel mai bine povestea noastră.
– „Pâinea spelta” – mulți au auzit de ea, puțini știu ce înseamnă. De ce ne-am dori-o pe masă?
– Spelta este o specie veche de grâu, care are o aromă distinctă, ușor dulceagă, de nucă, și dă pâinii o personalitate pe care făina albă obișnuită nu o poate reproduce. În cazul pâinii noastre, spelta este doar începutul. Folosim mai multe tipuri de maia, semințe de dovleac, floarea-soarelui, in, susan, mac și boabe de spelta. Tocmai de aceea este o pâine foarte densă în arome și texturi.
– Cât de deschiși sunt românii la bunătăți specifice altor popoare?
– Românii sunt mult mai deschiși decât se crede. Dacă produsul este bun și dacă îi explici omului ce mănâncă, curiozitatea există. În urmă cu ani, termeni precum „spelta” sau „maia” erau cunoscuți de un public relativ restrâns, dar astăzi sunt termeni obișnuiți pentru foarte mulți consumatori, ceea ce e o schimbare uriașă.
Cea mai corectă confirmare: clientul care revine
– Cât mai este artizanal în procesul de producție, în condițiile în care Mons Mellis a avut mai multe magazine și a dezvoltat inclusiv un sistem de franciză?

– Există o confuzie frecventă: artizanal nu înseamnă obligatoriu să faci totul cu mâna. Dacă aș frământa manual sute de kilograme de aluat, produsul nu ar deveni automat mai bun, dar ar deveni foarte greu de produs. Pentru mine, caracterul artizanal stă în rețetă, alegerea ingredientelor, fermentația, controlul procesului, loturile de producție și faptul că produsul nu este proiectat pentru uniformizare industrială și termen de valabilitate foarte lung.
De-a lungul timpului, am avut mai multe magazine proprii, iar din 2015 am dezvoltat și un model de franciză. Astăzi, ne concentrăm în principal pe producția din Hărman și pe magazinul online, care a devenit o direcție strategică. Astfel, putem produce centralizat, putem păstra controlul asupra calității și putem trimite aceleași produse către un client din București, Cluj, Timișoara, Iași, sau dintr-o localitate mică în care, probabil, nu am fi deschis niciodată un magazin. În loc să investim permanent în noi puncte de vânzare, preferăm să investim în produs, în ingrediente, în logistică, în ambalare și în experiența clientului. Mi se pare foarte interesant faptul că putem combina o meserie veche de mii de ani cu tehnologia și comerțul modern: pâinea se face în continuare în brutăria noastră din Hărman, dar piața brutăriei nu mai este doar Hărmanul sau Brașovul, ci întreaga țară.
– Care sunt bucuriile și nemulțumirile unui antreprenor român, astăzi?
– Cea mai mare bucurie este să vezi că o idee prinde formă, funcționează și ajunge să fie folosită sau apreciată de alți oameni, uneori la sute de kilometri distanță de tine. Una dintre cele mai frumoase confirmări rămâne clientul care revine: prima comandă poate fi curiozitate, a zecea comandă înseamnă că ai făcut ceva bine.
Nemulțumirile antreprenorului român sunt, în mare parte, cele cunoscute: impredictibilitate, birocrație, schimbări fiscale și costuri care pot varia foarte repede. Cred însă că antreprenoriatul presupune și acceptarea acestei incertitudini. Nu poți cere libertatea de a decide și, în același timp, să nu accepți responsabilitatea și riscul care vin cu ea.
– Ce planuri de viitor aveți, în vremurile astea incerte?
– Curios este că tocmai în perioadele incerte îmi vin cele mai multe idei. În perioada următoare vrem să aprofundăm zona cerealelor vechi: spelta, einkorn (alac) și emmer, unul dintre strămoșii grâului modern. Vom simplifica în același timp o parte din portofoliu: vrem mai puține produse, dar le păstrăm pe cele cu identitate foarte clară.
În paralel, vom continua să dezvoltăm magazinul online. Asta mă atrage cel mai mult la ceea ce facem acum: combinăm lucruri care par să aparțină unor lumi complet diferite: cereale cultivate de mii de ani, maia, fermentație și meseria veche a brutarului, pe de o parte, comerț online, logistică și tehnologie, pe de alta. Până la urmă, exact aceasta a devenit filosofia Mons Mellis: inovația combinată cu tradiția ne definește ca brutărie artizanală autentică.


