Acum ceva vreme, în timpul unei documentări, am ajuns la un personaj important, om cunoscut, cu o funcție de mare vizibilitate. În timpul interviului, mi-a atras atenția asupra unor declarații care erau „off the record”: informații de context, care să mă ajute la articolul pe care îl scriam, dar pe care nu le puteam cita ca fiind spuse de domnia sa. E o practică de aur în relația dintre jurnalist și sursele sale, așa că mi-am notat ce puteam cita și ce nu. La finalul discuției, după ultima întrebare, omul mi-a spus: „Știi ce? De fapt, poți să mă citezi cu tot ce ți-am spus. Mai am puțin până la pensie, ce-o să mi se întâmple dacă spun adevărul și dacă țin partea dreptății în țara asta?!”. Distinsul personaj putea să aleagă calea călduță, „diplomatică”, să vorbească pe deasupra, fără să puncteze adevăratele probleme care mă interesau, putea să mă trimită să vorbesc cu alte persoane sau putea să nu accepte să fie citat cu declarațiile cele mai tranșante. Și să folosească invers argumentul iminentei pensionări: „Mai am puțin până la pensie, scandaluri îmi trebuie mie acum?!”.
Mi-am reamintit de toate acestea aflând, zilele trecute, despre pensionarea, la 42 de ani (!), a fostului oficial al Jandarmeriei Române, Ionuț Cătălin Sindile, unul dintre cei implicați în acțiunile împotriva manifestanților din Piața Victoriei, pe 10 august 2018. La fel ca Sindile, și Sebastian Cucoș, fostul șef al Jandarmeriei Române din timpul represiunii din 10 august, s-a pensionat din motive medicale, în primăvară, la „venerabila” vârstă de 45 de ani! Carevasăzică, și Sindile, și Cucoș se aflau, la momentul 2018, exact în situația eminentului meu personaj din anchetă: cu puțin timp înainte de pensionare. Ce li se putea întâmpla, dacă puneau adevărul înaintea servilismului și dreptatea înaintea excesului de zel? Ce li se putea întâmpla, dacă ar fi refuzat comenzile mai-marilor politici ai zilei? Sau, ce li se putea întâmpla, dacă își țineau în frâu subalternii ca să nu comită abuzuri strigătoare la cer? Așa cum și-au „descoperit” boli de inimă și afecțiuni la picioare de îndată ce a început ancheta în cazul „10 august” și în cel al orelor suplimentare puse „din pix”, la fel ar fi putut face și dacă nu executau cu grosolănie ordinele „de sus”. Practic, nici măcar verticalitate și caracter nu le trebuiau, ci doar oportunismul acesta pe care îl arată acum, pe față. Atât de subțire e, de fapt, linia dintre simpla datorie și abuz. Dar ce le pasă de dreptate, de adevăr și de datorie foștilor șefi ai Jandarmeriei? Sunt tineri, abia trecuți de 40, au pensii cât nu visăm noi, truditorii, să avem vreodată salarii, au în față ani frumoși, își pot permite vacanțe perpetue… Noi rămânem aici, să muncim până la 70 de ani, să ne luptăm cu sistemul și să ne războim în Piața Victoriei cu cei care s-au grăbit să le ia locul în fruntea Jandarmeriei. Ba, dacă avem norocul să nu fim gazați, în următorii trei ani, le vom face noilor șefi cadou o pensie liniștită, cu „cazierul” curat!
