– Pandemia, izolarea și distanțarea ne vatămă grav, nu doar sufletul, ci și sănătatea. Nu există vreun emoji cu inimioare, care să înlocuiască o îmbrățișare. Simțul tactil este primul și cel mai important simț pe care-l avem. Și totuși, el continuă să fie subestimat –
Simțul tactil – fundamentul vieții
– Tot mai multe studii apărute în ultima vreme atrag atenția asupra impactului negativ pe care distanțarea fizică impusă de pandemie o are asupra psihicului nostru. Există motivații științifice?
– Atingerea fizică este fundamentală. Simțul tactil este dezvoltat de prunc în pântecele mamei. Embrionul uman reacționează încă din a șaptea săptămână la stimulii tactili: mângâieri pe abdomen. Toate celelalte simțuri se dezvoltă mai târziu. Există oameni ale căror simțuri se atrofiază. Ei își pierd simțul mirosului sau orbesc. Dar în lipsa simțului tactil, nu ești capabil să trăiești. Întreaga dezvoltare a organismului nostru și, probabil, și dezvoltarea conștientului nostru, au de-a face cu simțul tactil. Se poate spune că simțul tactil este însuși fundamentul vieții. Suntem făcuți pentru a atinge și a fi atinși. Ca la toate mamiferele, și la om trebuie antrenat întregul sistem corp-minte, pentru ca acesta să se dezvolte. Cel puțin până împlinim 24 de ani. Atât durează până când ajunge creierul uman la maturitate. Acesta este motivul pentru care orice formă de atingere și mișcare este esențială pentru organismul aflat în creștere. Dar și după aceea avem nevoie de un minimum de mișcare și de atingere.
– Pentru a rămâne în formă?
– Este vorba de mult mai mult decât atât. Rămânerea într-o bună formă fizică este un aspect. Dar simțul nostru tactil ne influențează și bunăstarea psihologică. Chiar și o atingere prietenoasă pe umăr declanșează în noi bucuria, un adevărat cocktail de substanțe biochimice, de natură să ne inducă o stare de bine. Respirația devine mai egală, nivelul de cortizol scade, mușchii se destind, iar în creier emoțiile legate de frică și senzațiile de durere se diminuează. Când îmbrățișați un om, îi deschideți farmacia proprie de care are nevoie corpul său. Iar atingerea celuilalt deschide, și ea, aceeași farmacie pentru dvs.
Telefoanele inteligente nu mângâie
– Oare cuvintele încărcate de dragoste n-au și ele același efect ca și îmbrățișările?
– La origine, comunicarea înseamnă atingere. Când doriți să-i spuneți copilului dvs. că îl iubiți, nu-i susțineți o prelegere elegiacă. Ci îl luați în brațe. Și când partenerul dvs. este agitat sau trist, procedați la fel. Astăzi trăim cu impresia că putem comunica rapid și totuși călduros, prin intermediul telefoanelor inteligente și al emoji-urilor. Dar aici ne înșelăm. Atingerea fizică nu poate fi înlocuită prin nimic.
– Atunci de ce au căzut astăzi în dizgrație îmbrățișările? Le-a înghețat pandemia?
– Pandemia a venit pe un teren deja existent. Iar asta are de-a face cu tipul de comportament occidental, mai conservator, mai sever. Meridionalii și noi, răsăritenii, suntem mult mai sentimentali și mai calzi, mai spontani în manifestările noastre. Ei seamănă mult cu copiii, care când simt nevoia de atingere, caută direct corpul celuilalt. Adeseori chiar și fără cuvinte. Și când nevoia de contact a fost satisfăcută, ei își văd iar de treaba lor. Atingerile capătă o conotație sexuală abia când devenim adolescenți. Atingerea începe să fie privită drept o invitație la sex, iar atingerile între bărbați încep să fie considerate nelalocul lor. Toate acestea sunt mentalități dobândite, iar în fiecare cultură, situația diferă. În absența limitărilor culturale, oamenii s-ar îmbrățișa semnificativ mai mult.
Zece îmbrățișări pe zi
– Cât timp ar fi optim pentru dezmierdări, din perspectiva sănătății?
– Când ne uităm la cele mai apropiate rude ale noastre, la primatele evoluate, observăm că acestea își petrec zilnic o oră și jumătate având contact fizic cu suratele lor.
– Noi, oamenii, cum ar trebui să ne comportăm? Există norme?
– Ar fi perfect dacă de azi înainte v-ați îmbrățișa partenerul de zece ori pe zi și v-ați culca seara, lângă el, pe canapea. Sau faceți o înțelegere să vă masați pe spate, câte 15 minute, de trei ori pe săptămână. Urmările nu vor întârzia: o stare minunată de bine! Probabil că e nevoie de ceva curaj ca să exprimăm în cuvinte faptul că asemenea atingeri firești sunt importante pentru noi. Să le solicităm, când ele lipsesc. Nu pe ton de comandă, ci ca atunci când cerem un dar. Cuvintele fac și ele parte din mângâiere. Este enorm de important cu ce intonație le rostim. Vedeți dvs., oamenii plătesc pentru a se răsfăța cu un masaj la un centru de spa, merg la petreceri unde dansează și se îmbrățișează, se lasă dezmierdați de oameni pe care nu-i cunosc deloc. Din moment ce așteptare există, de ce n-am face lucrul acesta acasă?
– Simțul tactil este folosit tot mai mult și în scop terapeutic. În Occident sunt la modă costumele din neopren pentru anorexici. Cum poate asta ajuta?
– Mulți ani la rând, psihoterapia s-a concentrat doar asupra minții. Între timp, a devenit limpede că tulburările mintale se reflectă în mare măsură asupra corpului și, prin urmare, acesta reprezintă și un plan asupra căruia să se intervină terapeutic. Sufletul poate fi vindecat prin intermediul trupului. În cazul anorexicilor, se știe că harta interioară a corpului lor nu corespunde cu cea reală. Ei se percep mereu pe sine ca fiind prea grași. Un costum strâmt, din neopren, e menit să furnizeze creierului lor noi informații despre conturul real al trupului lor și să-i facă să realizeze o schemă reală a corpului. Acesta este un pas foarte important pe calea vindecării. Un alt exemplu al acestei terapii sunt vestele umplute cu nisip, pentru copiii care suferă de ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate). Contactul cu greutatea purtată pe corp îi echilibrează.
– Sună ca o cămașă de forță…
– Originea neliniștii motorii la ADHD este într-o mare măsură o percepție insuficientă a propriei corporalități. Prin greutatea vestelor umplute cu nisip, copiii se percep mai bine pe ei înșiși. Asta le conferă o stare de liniște interioară. Vestele sunt deja folosite cu mare succes în unele școli. Iar copiii au voie să decidă singuri dacă doresc să poarte vesta sau nu.
– Sărutul poate fi și el inclus la capitolul atingeri? Care este efectul lui psihic?
– Cercetătorii japonezi au studiat în amănunțime ce efect au asupra noastră tandrețea și mângâierile. În scopul acesta, au determinat 25 de cupluri care au participat voluntar la experiment să se sărute, să se mângâie și să se îmbrățișeze. Rezultatul a fost unanim: participanții s-au declarat mult mai bucuroși ca înainte, liniștiți și relaxați.
– Și mișcarea fizică, sportul, plimbarea se bazează tot pe atingeri. Când merg, călugării budiști sunt atenți la contactul pe care îl au cu pământul, pășind. Poate fi și asta o sursă de echilibru psihic și sufletesc?
– Activitatea musculară presupune activitate neuronală. O viață statică încetinește și creierul. Apar oboseala, lipsa de chef și stările proaste de spirit. Cine își petrece multe ore pe zi la calculator, aproape complet rupt de propriul corp, se alege cu probleme fizice, dar și psihice. Mișcarea ne activează creierul și starea de bine. Toți cunoaștem senzația aceea de sfârșeală, dar și de maximă bucurie, când ne întoarcem acasă dintr-o excursie pe un munte. Mersul pe jos, atingerea cu pământul obosesc picioarele, dar ne umplu de satisfacție.
– În concluzie, ce anume ar trebui să facem ca să folosim atingerile la maximum?
– Asigurați-vă permanent că vă simţiți corpul. Atingeți-vă zilnic apropiații – soțul, soția, copiii, părinții, mângâiați-i pe cap, pe mână, pe umăr, îmbrățișați-vă prietenii, purtând măști. Mângâiați-vă zilnic câinele și pisica, iar dacă nu aveți pe nimeni alături de dvs., strângeți-vă singuri în brațe, din când în când. Puterea mângâierii e nesfârșită. Mai ales în perioada aceasta, de pandemie, ar trebui să devină primul nostru ajutor.
