– Au mai rămas câteva zile până la scrutinul prezidențial din Statele Unite ale Americii. Se trag ultimele ” gloanțe ” dinspre fiecare tabără. Cum stau cei doi candidați în preferințele de vot și în ce măsură alegerea unuia sau a altuia dintre prezidențiabili influențează relația dintre SUA și țara noastră?
– Deși candidatul democrat Joe Biden îl surclasează net pe Donald Trump în sondaje, aceasta nu înseamnă neapărat că va câștiga alegerile din 3 noiembrie. În 2016, Hillary Clinton conducea și ea în sondaje și, mai mult, a obținut trei milioane de voturi în plus față de Donald Trump, dar a pierdut alegerile, pentru că în sistemul electoral american nu se alege direct președintele, ci se aleg electori din partea statelor componente ale SUA. Contează, deci, mai mult ce state câștigi, nu doar câte voturi aduni. Este posibil, totodată, ca alegătorii să nu fie 100% sinceri în răspunsurile lor, mai ales dacă opțiunile lor sunt contrare corectitudinii politice promovate de mass media. Pe de altă parte, numărul mare de americani care au votat anticipat pare să nu-l avantajeze pe Trump. Vom vedea însă în mai puțin de o săptămână cine va conduce destinele celei mai mari puteri din lume. În ceea ce ne privește, România s-a bucurat de mai multă atenție din partea ultimilor doi președinți Republicani, George W. Bush și Donald Trump, decât din partea Democratului Barack Obama, care nu era interesat nici de politica internațională, în general, nici de Europa, în special. Dacă Bill Clinton a venit la București, în 1997, să ne consoleze pentru că nu am fost primiți în NATO în primul val, George W. Bush a venit în 2002, pentru a ne asigura că vom fi incluși în al doilea și pentru a pune bazele unui parteneriat strategic mult mai consistent decât ne oferise Administrația Clinton, iar Administrația Trump a acordat României o importanță specială, concretizată în sporirea prezenței militare americane și proiecte de investiții în infrastructura rutieră și energetică. De fapt, strategii americani au înțeles să valorifice poziția geostrategică a României față de Rusia și de Orientul Apropiat. Nu știm ce planuri are Joe Biden în privința acestor zone, dar putem nădăjdui ca opțiunile strategice pe termen lung ale SUA să nu se schimbe de pe o zi pe alta, pentru că, aflați la granița dintre imperii, avem nevoie de americani, ca să ne apere de Rusia. Restul e literatură.
– Societatea civilă a fost șocată de numirea lui Florin Iordache, promotorul OUG 13, în fruntea Consiliului Legislativ, după ce fostul premier Grindeanu a ocupat, și el, o funcţie bănoasă, la „Autoritatea de reglementare în comunicații”, iar fostul ministru Tudorel Toader a fost reales rector la Iași. De ce cad mereu în picioare personaje cu asemenea probleme de integritate și de moralitate? Ce (mai) poate face societatea pentru a stopa ascensiunea lor?
– Răspunsul este simplu: partidele își răsplătesc oamenii cu funcții publice bănoase, pentru că pot. Numirile sunt la latitudinea Parlamentului, deci se negociază între partide, iar PSD și PNL, după cum am văzut, se înțeleg foarte bine la asemenea tranzacții. Să nu uităm că în iunie, numirile psd-iștilor Ilie Sârbu și Niculaie Bădălău la Curtea de Conturi au fost negociate în contrapartidă cu plasarea liberalului Nicu Marcu în fruntea ASAF și a total neavenitului pnl-ist Mircea Man, ca vicepreședinte la ANRE. Iar lista poate continua cu alte personaje funeste, ca Toni Greblă și Mariana Moț, numiți șefi de secție în cadrul Consiliului Legislativ. Cu alte cuvinte, USL a funcționat, deși este oficial decedat, iar partidele componente și-au rezolvat problemele interne pe seama interesului național, care ar fi cerut numiri pe criterii de competență, în conducerea unor instituții independente. Oficial, și universitățile sunt autonome, dar când Senatul Universității Iași îl alege rector pe Tudorel Toader, nu putem decât să constatăm colonizarea politică a acelei universități și să ne amintim de compromiterea mediului academic prin impostură și corupție susținute politic. Primatul intereselor politice față de interesul societății, al politrucilor în fața meritocrației (aproape inexistentă la noi) este rezultatul consolidării „sistemului ticăloșit” de-a lungul celor trei decenii de tranziție, în care partide conduse de imorali au beneficiat, totuși, de votul popular, pentru a modela legislația potrivit intereselor lor, și pentru a coloniza instituțiile statului cu non-valori obediente politic, în disprețul criteriilor de competență, integritate sau moralitate. Cum prin vot au ajuns la putere, tot prin vot trebuie să o părăsească, altfel vor distruge țara. Avem deci nevoie de un vot anti-sistem, nu de răul cel mai mic generat de sistem. Altă soluție nu văd, iar în minuni și magie nu cred.
