Este vedetă între psihoterapeuții americani. Născută în Belgia, new-yorkeza, azi în vârstă de 62 de ani, scrie bestseller-uri internaționale, despre misterul relațiilor de iubire moderne, și este un terapeut prețuit pentru nonconformismul său. Interviul pe care îl publicăm răspunde unor probleme reale, create de pandemie, de izolare și de munca la domiciliu. Un interviu cu final optimist.
„Crizele duc la nașterea mai multor copii, dar și la mai multe divorțuri”

– Doamnă Perel, meseria dvs. se face într-un cabinet, față în față cu pacientul. Cum v-ați descurcat în condiții de pandemie?
– Mi-am închis cabinetul.
– Cum așa?
– Am împreună cu trei colegi o clinică cu încăperi mai degrabă mici. Din acest motiv, atât eu, cât și clienții mei am fost nevoiți să purtăm măști. Cum să-i fac terapie cuiva căruia nu-i pot vedea mimica? Colegii mei și cu mine am cântărit riscurile și am decis să ne închidem clinica din Manhattan. Oricum, eu îmi tratez pacienții, de aproape o jumătate de an, numai on-line.
– Și cum merge treaba?
– Sunt foarte tristă. Un psihoterapeut fără un cabinet e ca un actor fără scenă. Aseară m-am plimbat, așa cum fac adesea, cu bicicleta prin oraș. Atmosfera este ciudată, în unele părți ale New-Yorkului m-am simțit transpusă în urmă cu cincizeci de ani. Multe magazine sunt închise, încât orașul pare fantomatic. Orașul se află în plină luptă pentru supraviețuire. Grație incredibilei sale energii, el va reuși și de această dată să depășească criza, așa cum a făcut-o după 11 septembrie.
– Priviți și oamenii cu la fel de mult optimism? Cine vom deveni în urma acestei catastrofe globale?
– Specia noastră este făcută să se adapteze celor mai vitrege împrejurări. Chiar și atunci când suferim răni emoționale grave, în urma unor războaie și pandemii, suntem capabili să ne continuăm viața după aceea.
– Ce efect are pandemia asupra relațiilor noastre?
– Catastrofele accelerează evoluția relațiilor. În aceste zile nu trăim doar pierderea vieții sociale, ci și pierderea lumii, așa cum o cunoaștem. Asta declanșează în noi emoții precum durerea și panica. În același timp, devenim conștienți de perspectiva amenințătoare a propriei mortalități. Ne spunem: „Viața este scurtă! Ce mai aștept?”. Pentru cupluri, lucrurile se dezvoltă în două direcții: fie decid să se lege și mai mult și se mută împreună sau se căsătoresc, fie constată că vor ceva mai bun decât ceea ce au, și unul îi spune celuilalt: „Eu am plecat!”.
– Deci crizele duc la polarizare în relații?
– Terapeuții spun că ele contribuie la nașterea mai multor bebeluși, dar duc și la mai multe divorțuri.
„Pandemia pare fără final și asta creează stres”
– Ce constatări faceți în cadrul actualelor dvs. ședințe de terapie?

– Trecem printr-o fază a unei maxime incertitudini, așa că punem totul sub semnul întrebării: locurile noastre de muncă, relațiile noastre de familie și chiar și viața noastră amoroasă. Ne întrebăm care ne sunt prioritățile și despre ce este cu adevărat vorba. În timpul carantinei, nu au existat decât două facțiuni: cei care sufereau pentru că își petreceau prea mult timp cu partenerul și cei care sufereau de prea puțină apropiere, pentru că erau despărțiți unul de altul, din motive profesionale sau sanitare. La asta se adaugă parcursul dificil al acestei pandemii. La ora actuală, nu avem însă un final în vedere. Iar asta conduce la o stare constantă de stres.
– Cum reacționăm la el?
– Pe lângă o creștere a agresivității și violenței, au apărut și disensiuni care afectează societatea, cercurile de prieteni, familiile și cuplurile. Opiniile despre modul în care ar trebui să ne ducem viața diferă uneori complet, și la fel se întâmplă și cu modul în care procesăm experiențele. Unii continuă ca și până acum, alții își schimbă complet viața.
„Prea puțini oameni vorbesc despre problemele lor”
– În 2017, ați încălcat tabuul potrivit căruia sesiunile de terapie în cuplu n-ar trebui să devină de domeniul public. În emisiunile dvs. de la televizor, milioane de oameni au acces la descrierea unor probleme intime. Ce scop ați urmărit cu podcastul dvs.?
– De multe ori, perechile care mă contactează nu au pe nimeni căruia să i se poată confesa și se simt din acest motiv foarte singure. În plus, ele sunt ferm convinse că alții au relații mult mai bune și mai fericite. Și asta, numai pentru că doar foarte puțini vorbesc deschis despre problemele lor. Această impresie este întărită de rețelele sociale, pline de fotografii romantice de cuplu, care sunt însă înscenate. Cu ajutorul emisiunilor mele, vreau să provoc o discuție deschisă, tot acest fals sentiment al rușinii ar trebui să se sfârșească.
Fără comunicare ne scufundăm
– Pandemia a impus, printre altele, munca la domiciliu. A fost o trecere ușoară, sau au apărut și probleme de adaptare?
– Pentru prima dată, toate rolurile noastre sunt jucate în același loc. Sunteți, să zicem, jurnalistă, mamă, parteneră, prietenă și fiică, în timp ce stați la aceeași masă cu familia dvs. Dacă ambii parteneri sunt acasă, ei sunt dintr-odată colegi și comunicarea emoțională dispare. Ce să mai povestești, când celălalt e martor la tot ce se petrece peste zi în viața ta? Liniile de demarcație încep să dispară. Camaraderia înlocuiește iubirea. Structura care ne ordonează viața se prăbușește, iar totul devine difuz.
– Cum putem reuși să nu ne pierdem în această situație?
– Trasând limite, astfel încât rolurile să fie din nou separate cu claritate între ele. Asta ne reușește doar dacă noi creăm rutine și ritualuri, chiar dacă procesul pare ciudat la început. Când ați terminat cu munca, așezați pe masă un șervet, ca să fie clar că acum sunteți în orele libere. Mergeți zilnic la plimbare, faceți mișcare, vorbiți, reluați contactul interuman.
– Când stai „bot în bot” toată ziua, ce să mai spui?
– Este nevoie de ingeniozitate. Lumea trece printr-o perioadă dificilă, tocmai de aceea este cu atât mai important să rămânem curioși, să trăim momente frumoase și, de asemenea, să ne distrăm.
„Frica de boală reduce libidoul!”
– Cum afectează pandemia viața sexuală a oamenilor?

– În opinia mea, e foarte corect un studiu ce a fost realizat recent în America, de „Institutul Kinsey”. Jumătate dintre cuplurile participante afirmă că au făcut mai puțin sex de când a început pandemia cu noul coronavirus. Este cunoscut faptul că stresul, frica de boală, reduce libidoul. Situația a avut efectul opus pentru aproape douăzeci la sută, care au declarat că în primăvară au fost mult mai aventuroși și mai activi din punct de vedere sexual.
– În ce probleme sunteți cel mai des consultată de membrii unor cupluri?
– Femeile vin cel mai adesea pentru că doresc o îmbunătățire a calității relației lor. La bărbați, motivul cel mai frecvent este nemulțumirea față de viața lor sexuală.
– Vă ocupați intens de fenomenul dorinței sexuale. De ce dispare atât de des în relațiile de durată?
– Aici avem adesea de-a face cu o dilemă existențială. Oamenii sunt paradoxuri ambulante. Noi ne-am dori, pe de-o parte, de la partenerul nostru siguranță și predictibilitate, dar pe de altă parte râvnim la schimbare și varietate. Vrem, în același timp și ancora, și valul, de aceea trebuie să aducem la un numitor comun două forțe opuse: dorința de libertate și cea de a avea un angajament. Eu sunt o idealistă și sunt convinsă că pasiunea și iubirea nu trebuie să se excludă reciproc. Doar că asta nu este deloc simplu.
– Avem prea multe pretenții de la partenerul nostru?
– Eu nu cred că avem prea multe așteptări, ci că abordăm dragostea prin prisma unei mentalități greșite. Considerăm relațiile ca fiind predestinate, ca un soi de intervenție divină. Dar dacă treaba merge prost, îl părăsim pe celălalt și ne spunem: n-a fost să fie, n-avem cum să schimbăm lucrurile. Eu pledez pentru o perspectivă diferită, una care se bazează pe creștere și schimbare și care pornește de la premiza că relațiile de iubire sunt un proiect care se întinde pe durata întregii vieți și la care ar trebui să lucrăm în mod constant. Pentru mine este clar: doar așa există șansa ca iubirea să-și mențină prospețimea și vitalitatea.
Traducere și adaptare SELENA LASCU (DPA)