
– În lume există și viruși care atacă mortal sufletul. Infidelitatea este unul din ei. Netratată, ea ne poate lipsi pe viață de darul nostru suprem: fericirea din dragoste. Oare ne putem vindeca de trădare? Există vaccinuri pentru bolile sufletești? Trei cititoare ale revistei și un psiholog cu experiență încearcă să răspundă la întrebări –
Trei cazuri
Marcela, 27 de ani, contabilă
„M-a înșelat cu prietena mea cea mai bună”
„Patru ani am fost împreună cu un bărbat pe care l-am iubit foarte mult. Urma să ne căsătorim, când am aflat că m-a înșelat. Și nu oricum, ci cu cea mai bună prietenă a mea. Am crezut că înnebunesc! Am descoperit când i-am verificat mesajele de e-mail. Să fi fost o aventură de-o noapte poate că aș fi iertat-o, dar cei doi aveau o legătură în toată regula. Totul dura deja de trei luni. M-am simțit groaznic, umilită, disprețuită, trădată, mai mult de prietena mea, decât de iubitul meu. Ne cunoșteam din copilărie. Țineam la ea ca la o soră. Cum să-mi facă așa ceva? În plus, nu era cu nimic mai presus decât mine. Cum izbutise să pună gheara pe el? Când l-am întrebat de ce a făcut-o, a râs și mi-a spus că eu i-am băgat-o în farfurie. Ironia lui mi-a adâncit și mai mult suferința. Am vrut s-o termin cu amândoi, dar n-am reușit. Ideea că ar fi trăit fericiți, împreună, mă tortura. Am rămas cu el, dar au rămas și umilințele îndurate. Trăiesc doar o jumătate de viață, cealaltă jumătate e întuneric. Nu pot să uit, nici să iert. Ar fi fost mult mai bine dacă plecam.
Corina, 35 de ani, educatoare
„Trebuie să iert, mi-am spus”
Am simțit că ceva nu e-n regulă imediat ce s-a întors acasă din călătoria pe care o făcuse în Italia, ca să-și vadă fratele, plecat acolo la muncă. Avea, cumva, o ezitare în apropiere de mine, nu mă privea în ochi, nu mă lua nici în brațe, deși, din fire, e un om pătimaș. Într-o zi l-am întrebat direct de ce nu mai pune mâna pe mine. A avut nevoie de două ore până mi-a mărturisit că la fratele lui, în Italia… avusese o aventură cu o barmaniță italiancă. Mi-a spus că a fost beat, că nu se va mai întâmpla niciodată și că mă roagă să îl iert. Dar n-am putut să fac asta cu una, cu două. Îmi era, pur și simplu, rău. Trăiam un haos emoțional, între dezamăgire, furie și tristețe. Îmi imaginam iar și iar ce s-a întâmplat. Nu-mi mai stătea gândul la muncă. Mi-am luat trei zile concediu medical și nu voiam să văd pe nimeni. M-am gândit mult și am cântărit lucrurile. Sunt în mijlocul celui de-al treilea deceniu de viață, mi-aș dori un copil, prietenul meu și cu mine suntem împreună de cinci ani, iar alți bărbați nu mă interesează deloc. „Trebuie să iert!”, mi-am spus, dar asta a fost mai ușor de zis, decât de făcut. Primele luni au fost grele, eram bănuitoare, îl întrebam în permanență cu cine se întâlnește și nu puteam nici să mă culc cu el. Cu timpul, situația s-a îmbunătățit. El este în mod vizibil spășit, îi pare rău de ce s-a întâmplat, e mai atent cu mine decât înainte și nu-mi lasă întrebările fără răspuns. Aș spune chiar că e mai îndrăgostit ca odinioară, i-e teamă să nu mă piardă și asta îl face extrem de prezent. Iar atitudinea lui a pus cenușă pe focul care durea. M-a ajutat să uit și să trec peste ce s-a-ntâmplat. În mintea mea îmi zic, uneori, că trădarea lui ne-a înflorit dragostea. Poate părea ciudat, dar este adevărat.
Sabina, 30 de ani, consultant media
„Avea nevoie de stimulente…”
La 17 ani, când l-am cunoscut pe soțul meu, mi-a fost clar: cu el vrei să te măriți și să îți întemeiezi o familie. Și așa a și fost. Am fost fericiți, până când, dintr-al șaptelea an, ne-a prins din urmă viața de zi cu zi. Nopțile de dragoste s-au împuținat, abia dacă-i mai stârneam bărbatului meu interesul. E drept că după nașterea fiului nostru, mai pusesem câteva kilograme în plus – totuși, lipsa lui de apetit mă mira. Am devenit suspicioasă, mai ales că de-o vreme întârzia mereu la birou. Citindu-i mesajele de pe e-mail, am văzut că se uita întruna pe internet la un site dedicat infidelității, și că se întâlnește cu femei. Am fost scârbită și îngrozită. Nu-mi venea să cred că este adevărat. Ce căuta? Când l-am întrebat, a spus că avea nevoie de stimulente. Că el separă sexul de iubire și că celelalte femei n-au nimic de-a face cu relația pe care o are cu mine. Nu există cuvânt pentru sila pe care o simțeam. Pe de altă parte, mă întrebam când greșisem? Cum de nu simțisem că ne înstrăinăm? Nu am vrut să las ca lumea mea perfectă să se năruie. Până la urmă, eram o familie cu un copil. Ne-am propus să mai încercăm o dată. M-am pus singură sub presiune. Voiam să îi plac din nou soțului meu, m-am pus pe slăbit, am început să merg regulat la un centru de fitness. Am început să fac și alergări într-un parc din apropiere, în încercarea de a fugi de griji. Noaptea îmi veneau însă în minte imagini oribile, îl vedeam făcând dragoste cu alte femei, zăceam adesea trează, cu ochii-n tavan, ceea ce, firește, nu mă ajuta la frumusețe. În cele din urmă, ne-am despărțit. Încrederea nu mai putea fi restabilită. După doi ani, m-am îndrăgostit de un alt bărbat, care avea și el un copil, și părea să avem un viitor împreună. M-a înșelat, și el, cu fosta lui parteneră. Se pare că am o înclinație către genul acesta de bărbați. Pot schimba lucrul ăsta? Mă poate ajuta cineva cu un sfat?
Cu trădarea la psiholog

Oamenii înșelați nu suferă doar sufletește, infidelitatea partenerului îi poate afecta și fizic. Atunci când suferim, corpul produce mai mulți hormoni ai stresului, iar urmările constau într-o irascibilitate crescută și o predispoziție către agresivitate. „Cel mai adesea, atenția se centrează doar asupra efectelor psihologice resimțite de cei înșelați, dar mulți luptă luni, uneori chiar ani de zile, și cu probleme de sănătate”, afirmă psihologii specializați pe relații de cuplu. Să adormi seara, iar dimineața să te trezești mulțumit? Așa ceva este aproape imposibil, în primele șase luni de la aflarea veștilor proaste. Noaptea, în loc să doarmă, se zvârcolesc, cad într-un somn superficial, se trezesc complet epuizați și merg la serviciu de parcă ar fi teleghidați. Dacă se confruntă cu o experiență care le amintește de infidelitatea partenerilor, jumătate dintre cei înșelați reacționează prin transpirație, valuri de căldură și tremur necontrolat. Chiar și după ce a trecut deja o jumătate de an de la comiterea infidelității, gândurile la aceasta îi dau complet peste cap. Ținând seama de efectul așa de grav al unui act de trădare, se pune întrebarea dacă el trebuie mărturisit sau nu? Aproape o jumătate dintre cei înșelați simt, oricum, că ceva e în neregulă, află singuri că au fost înșelați. Colaboratoarea revistei noastre, dr. Norica Popa-Fischer, specializată și în terapie de cuplu, avertizează asupra faptului că o confesiune prea timpurie nu este indicată, mai ales atunci când e vorba de o aventură de o noapte. „Celor mai mulți oameni, mărturisirea le induce o stare de revoltă. Ei se simt loviți în orgoliu, li se trezesc sentimente de inferioritate sau devin agresivi. În imaginația lor, infidelitatea ia proporții, devenind mai semnificativă decât a fost în realitate”. O mărturisire are sens și este necesară doar atunci când relația de cuplu se află în pericol, când o aventură pasageră se transformă în relație și infidelul ajunge să se îndepărteze de partenerul său. Odată ce infidelitatea este descoperită sau mărturisită, nimic nu mai este cum a fost. Prima întrebare este: „De ce?”. Potrivit statisticilor realizate, la jumătate dintre bărbați este vorba de dorința de ceva nou, iar la femei, mai ales de dezinteresul partenerului. A doua întrebare este: „Ce se întâmplă în continuare?”. Norica Popa-Fischer crede că relația mai are o șansă „când amândoi caută să înțeleagă motivele pentru care s-a ajuns în acest punct și cum se poate evita pe viitor acest scenariu”. Când cuplurile revin, fără explicații, la vechile tipare ale relației lor, ceea ce a rămas neprocesat iese la un moment dat la suprafață și conduce la despărțire. Vorbitul este însă important. Un parteneriat care a avut de suferit nu poate fi reparat decât prin conversație. Atunci când primul val de furie a trecut, cel înșelat ar trebui să caute să discute.
Infidelitatea se poate trata
Multor cupluri le vine greu să discute cu calm, fără reproșuri. Rana este prea profundă. Emoțiile izbucnesc în mod necontrolat. „În aceste cazuri, terapia de cuplu poate fi de ajutor”, spune dr. Norica Popa-Fischer. „Terapeutul face un fel de muncă de traducător, el este mediatorul între părți și oferă ajutor în procesul de clarificare”. Atunci când se află pe teren neutru, cuplurile reacționează cu mai mult calm și stăpânire de sine și se concentrează asupra problemelor de fond. „Un terapeut trebuie să ia în discuție deopotrivă teme incomode, să confrunte cuplul cu diferite adevăruri, pentru a înlătura toate problemele posibile”. Adesea ies la suprafață conflicte vechi, care trebuie prelucrate. O bază bună pentru un nou început.
„Relația mai are încă o șansă, atunci când există țeluri și o bază comună”, afirmă psihoterapeuta. „Și, desigur, atunci când partenerul înșelat iartă”. Poate că este de ajutor să cântărim ce am construit ca pereche, faptul că zece ani de relație pot fi mai relevanți decât o pasiune pasageră, și că încrederea trădată poate fi cumva recâștigată, într-o manieră care să o facă să devină mai semnificativă decât infidelitatea în sine. Dacă e să fie un final fericit, ambii parteneri trebuie să lucreze atât asupra lor, cât și a relației dintre ei.
Ați fost înșelat? Trebuie să fiți conștient că:
1. Dacă nu aveți încredere în partenerul dvs., cu timpul, va ajunge să se simtă încolțit.
2. Dacă puneți întrebări privind cele mai mici detalii ale infidelității, filmul care se derulează în mintea dvs. nu face decât să se îmbogățească cu mai multe cadre.
3. Dacă readuceți permanent în discuție infidelitatea, vă lipsiți de șansa de a o lua de la început ca pereche.
Ați înșelat? Trebuie să știți că:
1. Dacă nu vă respectați înțelegerile, teama partenerului dvs. va crește și se va ajunge la conflicte.
2. Dacă nu permiteți să vi se pună întrebări, partenerul dvs. va rămâne cuprins de incertitudini și nu va putea niciodată să încheie subiectul.
3. Dacă nu-i permiteți partenerului dvs. să aibă izbucniri emoționale, el va fi măcinat pe dinăuntru de frustrare și tristețe.