Adoptarea bugetului de stat pe 2021 normalizează gestiunea administrativă a guvernului condus de Florin Cîțu. După mai mulți ani de „risipă bugetară”, România are, în sfârșit, o așezare mai corectă a cheltuielilor statului, fondul „de consum” fiind echilibrat printr-o creștere substanțială a fondului de dezvoltare. Bugetul de stat pe 2021 este primul semn că alianța PNL-USR Plus și UDMR aflată la guvernare și-a propus temeinic să scoată țara din „mlaștina subdezvoltării”, la care o condamnaseră politicile populiste ale trecutelor administrații. Am subliniat de mai multe ori că stimularea excesivă a consumului – care, pe termen scurt, „energizează” procesele economice – are pe termen lung, dacă nu este însoțită de o stimulare corespunzătoare a producției și circulației bunurilor, efecte letale pentru economiile locale. Guvernările PSD-iste au favorizat net, în exercițiile lor bugetare, creșterea veniturilor personalului din sectorul de stat, neglijând total investițiile în proiectele naționale de modernizare a infrastructurii transporturilor, sănătății sau învățământului. Consecințele au început să apară rapid, de la „scumpirea banilor”, până la abandonarea „marilor proiecte”, pentru care nu s-au mai găsit fonduri. Pe scurt, prin bugetul său de stat pe 2021, guvernul Cîțu încearcă să pună capăt acestei politici falimentare ce ducea la îndatorarea masivă a statului, obligat „să colecteze împrumuturi” tot mai mari de pe piața financiară externă și internă. Bugetul construit de echipa premierului Cîțu a devenit obligatoriu mai auster, trebuind – dacă își dorește relansarea dezvoltării economiei reale – să „înghețe” așa-numita „ploaie de aur bugetară”, promisă (și legiferată!) de guvernările PSD-iste. Amânarea creșterilor de salarii, pensii și alocații era, oricum, inevitabilă, în contextul crizei socio-economice declanșate de pandemia Covid 19. Contractarea economiei mondiale va avea efecte dramatice pentru toate economiile naționale, mai mult sau mai puțin pregătite să le întâmpine. Bugetul României a fost „salvat” în mare măsură de miliardele de euro deblocate de UE pentru relansare. Ajutorul UE este însă condiționat de utilizarea corectă a banilor în dezvoltarea sectoarelor productive, clar definite ale economiei.
Schimbarea structurii bugetului de stat a declanșat o bătălie extrem de dură în Parlament. PSD-ul, urmat de AUR, a propus câteva mii de amendamente prin care să-l „corecteze” în favoarea politicilor sale „sociale”. Revenirea la populismul economic, pregnant în epoca sa dragnistă, nu-l costă nimic, având, dimpotrivă – menirea de a-i crește popularitatea în fața electoratului. Evident, că este mult mai ușor să critici de pe margine, din băncile opoziției, un program care își propune – în urma traversării obligatorii a unei perioade de austeritate – relansarea economiei. PSD-ul, resetat, vrea să exploateze propagandistic tocmai această „strângere-temporară-a-curelei”. Ciolacu, liderul partidului, își justifică presiunea pentru continuarea dezmățului bugetar printr-o comparație cu relansarea economiei SUA care, sub noua administrație Biden, ar utiliza aceleași măsuri stimulative pentru consum. Ciolacu ignoră conștient diferențele fundamentale dintre economia americană și cea românească. Criticilor sale și ale colegilor săi (cu eternele argumente de corupție, favorizare a clientelei de partid, supunerea la „interese străine”), PSD-ul le adaugă incitarea – mai mult sau mai puțin discretă – a sindicatelor la manifestații de stradă, greve, dezordini sociale. Prin liderii lor, sindicatele au fost, în cele trei decenii de postcomunism, aliatele fidele ale PSD-ului. În realitate, însă, toată „agitația” PSD-istă pentru continuarea măsurilor populiste de creștere a veniturilor salariale ale bugetarilor (și, implicit, a pensiilor) ascunde altceva decât „grija social-democrată” pentru construirea unei societăți echitabile, fără diferențe marcante între membrii ei. PSD-ul și noua lui filială, AUR, se tem că alcătuirea unui buget echilibrat prin introducerea unor investiții riguros controlate este premisa pe baza căreia guvernul va trece la „destructurarea Sistemului”. De trei decenii, sistemul instituit de „moștenitorii comunismului” blochează dezvoltarea țării, prin acapararea tuturor instituțiilor statului și impunerea unei „aristocrații bugetare”, a unei birocrații „de aparat” ce controlează totul și a cărei expresie politică este „partidul”. Incapabilă să creeze plusvaloare prin muncă, parazitară prin modul său de existență, această „pătură socială” și-a asigurat statutul dominator prin „mulgerea” bugetelor țării, prin drenarea veniturilor acesteia spre propriile buzunare. Salariile și pensiile nesimțite, indemnizațiile și „sporurile” aberante, n-au mai putut fi ascunse, de la un moment dat, prin creșterile generale de venituri „de la buget”, mai ales că prin „strivirea” producătorilor interni sub avalanșa „consumabilelor” de import, colectările pentru el au devenit tot mai dificile.
Prin bugetul pe 2021, guvernul Cîțu încearcă să îndrepte această stare de lucruri. El este, într-adevăr, un „instrument” prin care demolarea „sistemului” poate fi începută. Operația trebuie însă făcută rapid, cu asumarea în cunoștință de cauză a tuturor riscurilor politice și social-economice. Intuind rezistența acerbă pe care aparatul birocratic al majorității instituțiilor administrative o va opune măsurilor reformiste, premierul Cîțu a declarat că, în anul acesta, salariile, sporurile și nenumăratele facilități ale angajaților statului nu vor fi atinse. Boala lungă înseamnă însă moarte sigură. Amânarea, după acceptarea bugetului pe anul în curs, a „revoluției administrative”, va face ca „elanul politic” ce a dus la scoaterea PSD-ului de la putere să se piardă și maniera de „subzistență bugetară” să își revină, găsind noi căi de a se impune. „Sistemul” poate fi, totuși, demolat. Acțiunile de eliminare a instituțiilor și cheltuielilor inutile, inițiate de lideri locali, precum bihoreanul Ilie Bolojan, ori bucureștenii Nicușor Dan și Clotilde Armand, arată că se poate. Dacă „la vârf” guvernul va renunța la „tergiversările strategice”, trecând hotărât la modificarea legislației, speranțele îndreptării țării spre normalitate ar putea fi confirmate. Excrescențele cancerigene ale oricărui sistem public nu pot fi eliminate decât prin operații chirurgicale rapide.
