Puține branduri de succes ale României, construite cu mari sacrificii în anii comunismului, au rezistat tranziției dure de după 1989 și, în general, schimbărilor accelerate la nivel de societate, la care suntem cu toții martori în ultimii 30 de ani. Nu vorbim aici de fantasmagoriile lui Nicolae Ceaușescu, din anii din urmă, când a forțat idei fără nicio legătură cu realitatea vremii, ci de acei câțiva centri de performanță care făcuseră, pe bună dreptate, cunoscută România în lume. Beneficiind de facilități importante în epocă și sprijinit pe o infrastructură de neimaginat azi – de la rețeaua școlară la facilitățile de cazare și antrenamente, deținute toate de stat – sportul românesc a dat, prin disciplinele sale de vârf, câteva din brandurile de succes ale României. Eram buni la gimnastică, eram buni la atletism, eram buni la box sau haltere, la handbal, nu mai vorbim, eram buni la fotbal… Azi nu mai contăm în niciuna dintre aceste discipline, în care nu doar că le-am dat clasă altora ani la rând, dar i-am și învățat mai apoi, prin export de antrenori, să devină mai buni ca noi! Urmează – dacă situația mondială o va permite – Jocurile Olimpice de la Tokyo, amânate de anul trecut. Ca să ne facem o idee despre unde am ajuns, e nevoie de o singură comparație: acum avem 60 de sportivi calificați, în vreme ce la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, am mers cu 127 de sportivi și am luat 53 de medalii. (De-abia mai strângem olimpici la nivelul medaliilor de pe vremuri…)
În acest peisaj tot mai sărac în performanțe, există un sport care ține în continuare steagul sus: este vorba despre canotaj, unde am obținut, zilele trecute, două medalii europene de aur și patru de argint, pe lângă alte clasări bune, în preajma podiumului. Iar dacă vorbeam de branduri de succes, echipajele de 8+1 ale României sunt la cel mai înalt nivel, și în ziua de azi! Fetele domină autoritar proba și au luat aur, băieții au luat argintul. Dacă e să fim siguri pe un pumn de medalii la Tokyo, e pentru că ne dă canotajul motive de optimism… Bineînțeles, rezultatele acestea nu vin de nicăieri. Sacrificii pe care le credeam posibile doar în vechiul regim sunt făcute și azi de sportivi care vor să fie mereu în top și care știu că JO de la Tokyo pot fi șansa vieții lor. Iată că se mai găsesc oameni care pun sacrificiul înaintea premiului, și munca înaintea răsplății. Și iată că se mai găsesc români care pot să tragă ba câte doi, ba câte patru, nu mai zicem de echipajele de 8+1, la aceeași barcă! Rezultatele de vârf ale echipajelor de 8+1 sunt un bun prilej de meditație pentru actualii guvernanți, trei la o barcă plină de apă, care, de bine ce și-au împărțit „premiile” funcțiilor prin ministere și descentralizate, uită că au de tras în aceeași direcție…
