Marțea trecută, în timp ce coaliția încă lucra la apendicele care să-i permită să o ia din nou din loc după criza guvernamentală pornită de la ministrul Sănătății, o anchetă de presă apărută pe site-ul Recorder.ro scotea în evidență realitatea cruntă din eșaloanele inferioare ale puterii. Știm bine că împărțeala posturilor – până una-alta, principalul liant al coaliției actuale – nu se rezumă la portofoliile din ministere și de prin Parlament, ci se ramifică, precum o caracatiță, până adânc în teritoriu. În toți acești ani, marea forță a PSD-ului a fost, de fapt, tocmai infiltrarea structurilor statului cu oameni fideli. Așa că, la fiecare schimbare de putere, asistăm la același scenariu: „ai lor” schimbați cu „ai noștri”, asta când „ai lor”, cum s-a tot întâmplat, nu devin, peste noapte, „ai noștri”.
Se vorbește grav, în fiecare campanie electorală, despre necesitatea depolitizării instituțiilor din România, fără de care orice idee de reformă este sortită eșeculului. Dar, cum pune un partid mâna pe putere, cum își ghiftuiește oamenii fideli cu funcții care mai de care mai bănoase și mai influente. Ancheta de pe „Recorder” ne duce în culisele „depolitizării” României și ne prezintă cum au fost schimbați zeci de șefi de direcții silvice din țară, nu mai departe decât acum un an de zile. Un secretar de stat dintr-un minister punea să se dea telefoane instituțiilor din subordine, amenințându-i pe șefii de acolo, mai mult sau mai puțin voalat, cu controale care „sigur vor descoperi ceva”, dacă nu își părăsesc pozițiile. Mai apoi, secretarul de stat îi raporta ministrului „producția”: 20 de directori plecaseră deja din post, lăsând scaunul cald pentru „ai noștri”!
Faptul că directorii schimbați sunt PSD-iști, că cei noi sunt PNL-iști și că toate astea se petreceau în mandatul de la Ministerul Mediului al cunoscutului Costel Alexe sunt deja detalii. Esențial e că cel puțin jumătate dintre șefii de direcții silvice din țară – oameni de la care te aștepți să lupte cu mafia lemnului și să reziste la presiuni uriașe pentru a-și face bine treaba – sunt sensibilizați de un simplu telefon venit de la centru. Ce spune asta? Prima și cea mai plauzibilă variantă e că toți cei vizați se simțeau cu musca pe căciulă, iar asta ne dă, deja, o explicație pentru dezastrul pădurilor din România. Dacă, însă, le dăm celor șantajați prezumția de integritate, ajungem la varianta în care șefii de direcții silvice se temeau de abuzurile corpului de control, care le-ar inventa tot felul de vini. Adică oamenii puși de stat să-i apere averea nu au încredere în instituțiile de control ale statului! În fine, a treia variantă e că nu au încredere în justiție, în caz că li s-ar încălca drepturile: din nou, lipsă de încredere în instituțiile statului. Dar, peste toate, e atitudinea șefulețului de instituție, cocoșat sub vremi, care știe că vor reveni „ai lui” la putere, mai devreme sau mai târziu, și-și va lua postul înapoi sau va primi, la schimb, o sinecură frumoasă în altă parte.
Citind ancheta despre eliberarea din funcție a șefilor de direcții silvice, mafioții din industria lemnului trebuie să se simtă acum niște gentlemani care lucrează cu mănușițe. Cu așa „lupi” de pază, e de mirare că mai avem păduri în picioare în țară!
