* Ismail Kadare, „Dimineți la Café Rostand”, memorii, traducere și note de Marius Dobrescu, Ed. Humanitas fiction (tel. 0723/68.41.94), 286 p.
Pentru cititorii români, concurența și consecvența editurilor de a publica în traducere serii de autor, inclusiv a celor mai valoroși sau mai faimoși (nu totdeauna termenii se suprapun) scriitori în viață, sunt benefice. Uneori, cărțile cele mai noi ale contemporanilor apar în românește aproape concomitent cu ediția originală. Avem chiar traducători specializați pe câte un anumit autor, pe istoria și cultura țării din care provine, care însoțesc textul cu note de subsol lămuritoare pentru cei nefamiliarizați cu nume și evenimente specifice. Din această categorie face parte și Marius Dobrescu, excelent traducător din limba albaneză, căruia îi datorăm posibilitatea de a înțelege de ce Ismail Kadare e unul dintre marii scriitori ai vremii noastre. Deși opera lui surprinde specificitatea lumii și sufletului albanez, al căror cronicar și rapsod este, oricine se poate recunoaște în detenta universală a mesajului. Poate fi fermecat de măiestria stilului care folosește cu virtuozitate metafora și simbolul, de bogăția limbii perceptibilă și în traducere datorită ingenioaselor echivalări ale lui Marius Dobrescu. În seria de autor Ismail Kadare din colecția „Raftul Denisei” de la Humanitas, în care s-au publicat până acum vreo 15 volume (unele vi le-am recomandat aici) a apărut acum o carte compozită, conținând amintiri și reflecții despre diverse perioade ale vieții sale. Sunt evocate iubiri și prietenii de tinerețe, oameni cu care s-a intersectat în lumea literară din Albania și Franța, orașe în care a trăit – Tirana, Moscova (unde a fost trimis la Institutul de Literatură în anii 50), Parisul vizitelor și exilului. Scrie despre limba maternă, despre procesul de creație, despre contribuția regimurilor politice la distrugerea psihică a poeților, despre mici întâmplări cotidiene, în texte de dimensiuni variabile, de la proze și eseuri la tablete. Povestitorul balcanic în viața căruia cafeneaua – loc de socializare dar și birou de scris – ocupă un loc important are în acest volum pestriț un ton mai destins, uneori cu umor, deși abundă și aici referirile la regimul comunist dictatorial din Albania, la delațiuni, cenzură, supraveghere securistică, rescriere mincinoasă a istoriei, antioccidentalism și alte asemenea realități binecunoscute și în România dejistă și ceaușistă. Mi-ar fi plăcut să găsesc referiri și la privilegiile de care s-a bucurat scriitorul și jurnalistul Kadare din partea lui Enver Hodja și a soției acestuia, la prețul plătit pentru ele, dar n-am găsit. În schimb am aflat multe lucruri ce-mi erau necunoscute despre scriitoarele albaneze, despre predilecția limbii albaneze pentru diminutivări, despre „teoriile” manipulatoare privind originea albanezilor din niște triburi arabe și nu din iliri, despre locul patriei lui în Balcani și în Europa, despre relațiile tensionate cu vecinii sârbi și greci.
Prozele memorialistice, eseurile și mozaicul de tablete din acest volum se citesc ușor, sunt instructive și unele poartă marca stilistică a marelui scriitor.
