Stresul de primăvară

– Stresul se află la baza majorității bolilor negre și ne dă brânci în prăpastia bolilor psihice. Și cum primăvara îl provoacă și îl ațâță, e bine să știm cu cine avem de-a face și cum îl putem birui –

Majoritatea bolilor mi­le­niului trei au în componența lor stresul, adică obo­sea­la cumplită, iritarea, harțagul, pre­siu­nea insu­por­tabilă la care suntem supuși de viteza nebună în care ni se desfășoară, de la o vreme, via­ța, lipsurile, neli­niș­tile, presiunea enormă a pan­de­miei. Oare ne poate ajuta cineva?

Se poate alunga stresul?

Răspunsul e pozitiv și des­tul de simplu: ori anu­lați cau­zele care provoacă stresul, ori încercați să-l remediați. Prima soluție e mai ușor de spus de­cât de aplicat. Dacă faceți nopți albe din cauză că aveți mult de lucru, împrejurarea aceasta se poate reme­dia, dar da­că nopțile albe sunt pro­vo­cate de faptul că pandemia v-a blocat profesional, cauza e mai greu de înlăturat. Și-atunci? Ei bine, atunci nu ră­mâne de­cât să apelați la niște metode experi­mentate de multă vre­me, care să vă transforme din victime ale stresului, în oa­meni echilibrați, care să abor­deze situațiile cele mai dificile, cu detașare și calm. Iar lucrul acesta se poate face, în primul rând, cunos­cându-vă adversarul, știind exact cu cine va trebui să lup­tați.

Semnele stresului

Corpul nostru are însușirea mi­nunată de a ne co­munica într-un fel subtil ce se petrece în noi. El ne tri­mite semnale precise, mai ales când ne aflăm în si­tuație de stres. Dacă nu le-am băgat în sea­mă până acum, asta nu dovedește că organismul nos­tru are de­fecțiuni, ci că nu am dat importanță aces­tor semnale.

Manifestări fizice ale stre­su­lui: dureri de cap, cram­pe și bolbo­roseli în intestine, palpitații, dureri în piept, erupții cutanate, dificultăți respiratorii, dia­ree, con­stipație, reducerea impulsului sexual, in­di­gestii, in­somnii, oboseală, abuz de medica­men­te sau de al­cool, ritm alterat al elocuțiunii verbale, bu­limie, pier­derea ape­titului, scăderea memoriei, gură uscată, im­po­sibilitate de concentrare, mâini care tremură, mâini reci, nervozitate a degetelor, scrâș­nit din dinți.

Manifestări comportamentale provocate de stres: ne­răb­dare, iri­tabilitate, comportament irațio­nal, into­le­ranță, exas­perare față de gălăgie și zgo­mot puternic, sus­­piciune, incapacitate de concen­trare, pesimism, cri­­ze de plâns, sentimentul grav că lucrurile nu pot fi stă­­pânite.

Cauzele stresului

Dacă simptomele stresului sunt relativ simplu de recunoscut, cauzele lui se lasă mai greu ghicite. În miile de studii care i-au fost dedicate, originea lui e localizată atât în fapte de o imensă ba­nalitate – lipsa de siguranță materială sau excesul de ioni pozitivi –, cât și în fapte complexe, de obicei de origine sufle­teas­că: de­cese, divorțuri, des­părțiri etc. Studiul cel mai com­plex, un soi de „biblie” a stre­sului contemporan, le a­par­ține unor ce­lebri psi­hiatri americani, Holmes și Rahe, care în car­tea intitulată „Scara evenimentelor cotidiene”, notea­ză de la 1 la 100, gra­­vitatea faptelor care de­clan­șează stresul. De pil­dă, dacă sărbătoarea de Cră­ciun, cu forfota ei, are in­dicele 12, pierderea unei ființe apropiate e no­tată cu 100. Ade­sea, stresul rezultă din conflic­tele năs­cute între doi sau mai mulți in­divizi, ma­ni­fes­tân­du-se în mod di­fe­rit: dorința de co­mu­nicare se opune do­rinței de sol­itu­di­ne, dorința de inde­pen­dență, ce­lei de de­penden­ță, dorin­ța de com­pe­ti­ție, ce­lei de coope­ra­re, do­rința de a face ce-ți place, ce­lei de a te supune obli­gațiilor sociale. În mod firesc, dacă vom ști cu care din aceste conflicte ne confruntăm, vom ști mai bine și cum să remediem stresul pe care-l provoacă.

Există trei cauze principale ale stresului: fizice, psi­hologice (legate de emoții) și stresul legat de modul de viață pe care îl ducem.

Între factorii fizici se numără: durerile pro­vocate de boli, violențele în familie și la școală, pre­zența unor factori de poluare sonoră aflați în apropiere – dis­co­teci, gări, fabrici, vecini zgomo­toși etc.

Factorii legați de modul de viață privesc acti­vitățile profesionale epuizante, efortul sportiv ex­cesiv, con­su­mul exagerat de alcool și de excitante.

În fine, factorii psihici, cei a căror rădăcină se află în spiritul și imaginația noastră, sunt cei mai insidioși și cel mai greu de stăpânit. Între ei se nu­mără: anxie­ta­tea (teama de un rău permanent), sen­timentul de vino­văție față de noi sau față de alții, viața „la ter­men”, programată oră de oră și zi de zi, plictiseala, va­ni­tatea, am­biția, frustrarea, fri­ca, do­rința de a par­veni etc.

Tehnici antistres

S-a scris o întreagă literatură despre modali­tățile prin care putem să învingem starea de stres. Ma­jo­ri­tatea lor au fost publicate, de-a lun­gul vremii, și în revista „For­mula AS”. De pildă, despre res­pirația cal­man­tă și energizantă, despre meditație și despre me­to­da de autosugestie a lui Coué, despre mișcare și teh­ni­cile de acupresură s-a scris, adesea, cu reveniri im­portante, furnizoare de noutăți. Dar tehnicile pe care vi le vom prezenta de data aceasta sunt diferite de pro­gra­mele propuse în trecut, în primul rând prin ma­xima lor simplitate, gândită anume pentru niște oa­meni… stresați, incapabili să recurgă la metode gre­oaie și îndelungate. Dar pentru ca ele să aibă efect, tre­buie să îndeplinim, obligatoriu, o condiție: să fim calmi.

Cum să fim calmi

Pentru un om stresat, aflat per­manent în stare de frustrare sau de angoasă, calmul pare o stare inac­ce­sibilă. Un vis. Cu toate astea, calmul se poate învăța. De pildă: în loc să beți o cafea, beți un pahar de apă sau o infuzie aromată. În loc să învârtiți butonul tele­vi­zorului, refu­giați-vă în liniște. În loc să vă lan­sați în discuții lungi și banale, mai bine duceți-vă puțin la plimbare. Toate momentele de pace și liniște la care vi­săm au caractere comune: con­fortul, aerul proaspăt, absența totală a stimulilor exteriori.

Confortul: Absența lui e un obstacol major în des­tin­dere. Deși par niște lucruri mărunte, o tem­pe­­ra­tu­ră inadecvată în casă, o mobilă neconfor­ta­bilă, o îm­bră­căminte nepotrivită, un spațiu murdar și neîn­tre­ținut creează indispoziție. Tem­peratura ideală este în jur de 20 de grade, o mobilă con­fortabilă nu înseamnă o cana­pea în care să te scu­funzi, ci un scaun simplu, cu spătar. În ce pri­veș­te vestimentația, scoateți-vă pan­tofii, cravata, desfa­ceți-vă centura sau su­tie­nul, îmbrăcați-vă cu ceva con­fortabil.

Aerul: V-ați întrebat vreodată de ce ne simțim atât de calmi la țară, față de oraș? Nu e vor­ba nu­mai de li­niște, așa cum pare la început, ci cal­mul e creat de spa­țiul deschis și de aerul curat. Din cau­za asta, o plim­bare pe-un drum de țară e mult mai re­confortantă de­cât una pe o stradă de oraș, și tot de asta, un birou care dă cu fereastra spre cer e mai puțin depri­mant decât acela care dă cu fereastra către un zid sau către o curte inte­ri­oară. Spa­țiul și aerul cu­rat sunt două dintre cele mai puter­nice antido­turi împo­triva stre­sului.

Liniștea: Persoanele anxioase fug de ea. Declară că liniștea accen­tu­ea­ză stre­sul: „Am nevoie de radio ca să mă des­tind”. Nu vă lăsați in­fluențați. Dacă tânjiți du­pă pace și relaxare, căutați li­niștea. Absor­biți-o, cu­fun­da­ți-vă în ea, faceți-vă din ea un tovarăș de lungă du­­ra­tă. Numai liniștea ne aduce cal­mul to­tal. Nu o pu­teți afla în oraș? Profitați de calmul unei biserici goale, de pildă, și-o veți găsi. Stați câtva timp într-o strană sau așezați pe o bancă și nu vă gândiți la nimic. Încărcați-vă de atmosfera binefă­că­toare a locului. Nicio liniște nu e mai deplină decât aceea care co­boară din cer. Doar dacă sunteți un ateu înrăit, nu veți resimți li­niș­tea care vă cuprinde. Se datorează ea unei energii spi­rituale? Proximi­tatea cu lumea de dincolo? Posibil. Cert este că ea există.

Liniștea utilizată în mod creativ este arma cea mai puternică împotriva stresului și a anxietății. Ea este prezentă în majoritatea tehnicilor de relaxare și me­ditație. Iar de la liniște la calm nu e decât un pas.

Motivația: Există momente în care, deși vă aflați în locul cel mai liniștit de pe lume, încon­jurați de un confort princiar și fără să fiți deranjați de nimic, vi se pare imposibil să fiți relaxați și senini. Explicația? Sta­­rea de bine nu ne cade din pom. Trebuie să mun­cim pentru ea. Să fim moti­vați. Să vrem. Trebuie să fim convinși că ceea ce facem e spre binele nostru. Cu cât vom fi mai siguri de reușită, cu atât vom fi mai aproa­pe de țelul propus.