TIA ȘERBĂNESCU – „Kelemen Hunor nu e în tabăra Cîțu, e în tabăra Orban, doar că nu Ludovic, ci Viktor Orban. Ar fi prea mult ca să numim «coincidențe», derapajele UDMR-ului”

Analiza politică a lunii IULIE

„E în tradiția PNL această luptă orbească, cu sine însuși”

– Deși suntem în plină vacanță, inclusiv par­lamentară, scena politică din România n-a tras cortina, ci oferă, în continuare, spectacole. Lup­ta pentru președinția PNL naște pasiuni aprinse. Nu s-a mers, totuși, prea departe în bătălia Florin Cîțu – Ludovic Orban?

– În mod normal, activul PNL n-ar avea mo­tive să fie mulțumit de ce se întâmplă. Confrun­tarea afectează partidul, iar asta se vede în scă­derea din sondaje. E normal, pe de o parte, să scazi, pentru că guvernarea erodează, dar lupta oarbă dintre Cîțu și Orban aduce în mod cert pre­judicii. Se zvonește despre o a treia candidatură, nu știm dacă va apărea sau nu, iar dacă va apărea, nu știm dacă nu va fi vreun „iepure” pentru unul dintre candidați. Și asta e posibil, la ce nivel a coborât lupta! Totuși, un nivel care nu e atins prima dată. Luptele din PNL au fost la fel de dure și în anii ’90, când unii se baricadau prin sediile de partid! Să nu uităm nici faptul că partidul s-a spart în patru-cinci „aripi”, care concurau între ele. E în tradiția PNL această luptă orbească, cu sine însuși. După guvernarea cu CDR, PNL ajun­sese la 7% și s-ar putea ca și acum să îi coste această pierdere de prestigiu, pentru că lumea îi vedea mai decenți decât pe cei din PSD. În legendă, ei erau cei cu papion, cu cravată, dar acum și-au suflecat mânecile de la cămăși. Sur­priza cea mai mare e premierul Florin Cîțu, care părea genul mai tehnocrat, mai la locul lui, puțin complexat chiar, puțin confuz, dar premiant la Finanțe. De când a început să nutrească ambiții politice, a devenit de nerecunoscut. Acum nu mai con­tează nimic, totul e să fii în „echipa câștigă­toare”. Și nici Ludovic Orban nu se dă-n lături, îmbrâncit de pe scenă, cu demonstrații de forță în care sunt chemați toți colegii, face apoi poză, să se vadă cine e stăpânul. Mai grav e că de la cabi­netul lui Cîțu, cu antet de la Guvern, a scăpat o circulară cu directive de campanie. Dacă făcea PSD așa ceva, Cîțu ar fi sărit ca ars. Nu ai voie să folosești sigla guvernului în interes electoral. E nu doar penibil, ci și penal. Te-ai fi așteptat, totuși, ca după 30 de ani cei din PNL să-și mai fi rafinat metodele. Au europarlamentari, sunt umblați prin lume, te-ai fi așteptat să-și pună niște mănuși, să nu dea așa, cu pumnul și cu topoarele. O să îi coste mult această luptă internă, indiferent cine va câștiga. De o lună de zile, de când s-a întețit com­petiția, nu le mai arde de guvernare. De fapt, toată coaliția e blocată, pentru că și USR-PLUS are alegeri interne. Fiecare partid luptă în interior, dar luptă și între ele. USR-iștii se plâng că PNL întâr­zie reforma, cu trimitere la Secția Specială, unde chiar s-a împotmolit toată lumea. La început, pă­rea că toți erau de acord cu desființarea Secției Spe­ciale, acum, vine UDMR, care vrea să o mute la Parchetul General. Are dreptate Dan Barna, ude­meriștii vor doar să-i schimbe adresa, nu s-o des­ființeze.

– Opoziția UDMR față de desființarea Secției Spe­ciale, pe lângă alte ieșiri ale liderilor for­mațiunii naște întrebarea dacă nu cumva uniu­nea maghiarilor e prea conectată la agenda de la Budapesta a lui Viktor Orban. Să fie simple co­incidențe toate aceste semnale venite în ulti­ma vreme dinspre UDMR?

– Există, într-adevăr, niște semne. Când Da­cian Cioloș a anunțat suspendarea PNRR-ului ce urma să fie acordat Ungariei, s-a întâmplat ceva șocant: Kelemen Hunor, vicepremier în Guvernul României, a sărit și a zis că Cioloș a făcut cea mai mare greșeală politică și că va deconta pentru asta. Vasăzică, un vicepremier în Guvernul României amenință un europarlamentar român, în numele Un­gariei! În schimb, când Marcel Ciolacu de la PSD a făcut aceeași greșeală, și nu o dată, ci de vreo patru ori, anunțând, fals, că s-a respins PNRR-ul României, Kelemen Hunor nu a scos o vor­bă, deși era atacat chiar Guvernul pe care îl conduce ca vicepremier. Prin urmare, deducem că Kelemen Hunor nu e în tabăra Cîțu, e în tabăra Or­ban, doar că nu Ludovic, ci Viktor. Ar fi prea mult ca să numim coincidențe toate derapajele UDMR-ului din ultima vreme.

„PSD-ul nu pare deloc tulburat de eliberarea lui Liviu Dragnea”

– Ieșirea din închisoare a lui Liviu Dragnea a prins PSD-ul într-o zonă de confort în opoziție, cu scor bun în sondaje. Ar putea fi Dragnea o amenințare pentru aparentul echilibru al PSD-ului?

– Nu cred că Liviu Dragnea mai poate tulbura apele în PSD. El are interdicție de a mai practica ac­tivități politice și de a exercita funcții adminis­trative. N-au revenit în politică nici Adrian Năs­tase, nici Crin Antonescu, n-o să revină Liviu Drag­nea! Chiar el a zis că revine doar dacă are cu cine și pentru cine. Uite că n-are! PSD-ul nu pare deloc tulburat. Ce-i drept, nici Marcel Ciolacu nu e omul care să se lase tulburat de proiecte sau de idei… PSD-iștii și-au dat seama de un lucru: nu au de ce să lucreze, când lucrează PNL-ul și coaliția pentru ei. Se bat între ei, se zgârie, își scot ochii, de ce să se mai bage și ei? Calculul lui Vasile Dân­cu e corect: „Stăm cuminți, ne vine nouă rândul!”. Și o să le vină, ca după eșecul Convenției Demo­crate, când PSD a câștigat masiv, iar PNL s-a trezit cu doar câteva procente. Dacă merg tot așa, că parcă le-a luat Dumnezeu mințile, PNL-iștii vor ajunge în opoziție. Coaliția nu face altceva decât să hrănească lenea și obezitatea politică a PSD, care crește continuu. În ultimele sondaje, la nivel de țară, PSD e înaintea PNL-ului cu câteva procente. Pe București, însă, stă și mai rău: se află pe locul trei, după USR-PLUS. Când te gândești că în primii ani după Revoluție, Bucureștiul era al liberalilor, care au dat și primari aici… Însă în prezent, capitala amenință să dea o lecție zdravănă coaliției. Lumea e nemulțumită de Nicușor Dan, de la Primăria Generală, și de Clotilde Armand, de la Sectorul 1, unde au fost tot felul de scan­da­luri, cel mai urât mirositor fiind cel al gunoaielor. În curând se face anul de când e Nicușor Dan pri­mar. Nu zic să se fi văzut ceva spectaculos, dar câ­te­va lucruri se puteau totuși face. În primul rând, ce a promis în campania electorală: un audit, ca să știm și noi ce a găsit în Primărie; apoi să anun­țe ce vrea să facă și ce poate să facă. A zis că des­fiin­țează companiile municipale ale Gabrielei Fi­rea. Nu s-a auzit de așa ceva. Mai mult, și-a pus acolo oameni de-ai lui, printre care unii de care te și crucești. Vine iarna imediat: anunță ce ai făcut, că deja sunt mai scumpe și gazele, și căldura, anunță să știe oamenii la ce să se aștepte! Câți ki­lometri de țevi ai schimbat? Câți vor fi gata până în octombrie? Nu iese deloc să comunice. Mai de­mult făcea Nicușor Dan conferințe de presă toată ziua. Cum cădea un pom, era acolo. Acum, nu mai face deloc, la TV nu se duce, la telefoane nu răs­punde. Ce face el în bula aia în care s-a ascuns? În­cepe să aducă deja prejudicii coaliției și să anu­leze încrederea în orice fel de alternativă.

„Faptul că Maia Sandu a reușit să se impună în atmosfera îngrozitoare din Republica Moldova e ceva extraordinar!”

– Agitația de la București a fost întreruptă, la mijloc de iulie, de o veste foarte bună, venită de la Chișinău: Maia Sandu a reușit să câștige alegerile parlamentare. Cum apreciați noul drum ales de moldovenii noștri de peste Prut?

– Întâi de toate, trebuie spus că Maia Sandu e unul dintre acei politicieni pe care când îi asculți, nu simți că îți crapă obrazul de rușine. Ai noștri ba sunt pe un ton mai sus și se laudă deșănțat, ba apasă prea jos și se vaită că e catastrofă, mereu au un ton deplasat. Maia Sandu vorbește normal, gă­sește întotdeauna tonul potrivit, fără exagerări, și reu­șește, astfel, să inspire încredere. E genul de po­litician care te face să crezi că nu e totul pierdut în clasa politică, că mai apar și oameni onești, care își văd de treaba lor și care vorbesc normal. Faptul că a reușit să se impună în atmosfera îngrozitoare din Republica Moldova, să câștige și președinția, să dizolve Parlamentul, care îi era ostil, și să ob­ți­­nă apoi o majoritate parlamentară confortabilă es­te ceva extraordinar! Sigur că nu o să îi fie ușor. Are o misiune grea până la Dumnezeu, pentru că aco­lo rușii pompează resurse în neștire. Uniunea Eu­ropeană susține Basarabia mai mult declarativ, cu ajutoare mai mult simbolice. Oricum, victoria PAS e o șansă pentru Republica Mol­do­va. Maia San­du a și spus: „Toleranță zero față de co­rup­ție!”. Să vedem acum dacă și reu­șeș­te. Mă și tem pentru ea. Îi va fi greu cu KGB-iștii de acolo, dar mă bucur că moldovenii au dat un exemplu, că știu pe cine să voteze.