* Mario Vargas Llosa, „Vremuri grele”, roman, traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Humanitas Fiction (tel. 0723/68.41.94), 374 p.
Llosa e un fel de Midas, cu o creativitate și o forță epică inepuizabilă care transformă în aur literar tot ce atinge. Cititorii români, care au avut acces în traduceri la toate cărțile lui, îi cunosc amploarea și valoarea operei ce și-a binemeritat Nobelul primit în sfârșit în 2010. Avea atunci 74 de ani și a continuat să adauge noi titluri bibliografiei celebre. Acum are 85 și noul lui roman, ca și celelalte volume ce-i poartă semnătura, e o sărbătoare, ancorată și ea adânc în viața Americii Latine, în istoria ei resimțită la nivelul individului. Povestitorul Llosa are înzestrarea de a trece prin combustia minții lui lumea reală, plăsmuind apoi din limbaj o lume la fel de vie ca și aceea din care își extrage materia primă. El nu e nici ideolog, nici moralist, ci doar un genial povestitor și rafinat cunoscător al posibilităților literaturii. Narațiunile lui, care alternează timpurile în care au trăit, trăiesc și se proiectează personajele, conțin toate și o perspectivă de ansamblu a Istoriei ce le influențează destinele, în încercarea de a surprinde un sens al acesteia. De aceea se simte atras și de personaje istorice reale cărora, plecând de la documente și fapte, le reconstituie traseele existențiale, fără să-i califice explicit, fără să-și afișeze un angajament politic ci lăsând pe seama cititorului judecata morală. „Vremuri grele” e o reconstrucție plină de sevă locală a vieții din America Centrală de la mijlocul secolului trecut, marcată de bătălia dintre ideologiile de stânga și de dreapta, de conflicte cu interese economice între marile puteri mondiale. Povestea scrisă alert începe în Guatemala, în timpul reformelor încercate de un președinte ales (pe când majoritatea șefilor de state din zonă ajunseseră la putere în urma unor puciuri militare, clasice în America Latină), colonelul Jacobo Arbenz. Fără a fi un simpatizant comunist, cum fusese acuzat, acesta a încercat să limiteze dominația absolută în Guatemala a companiei bananiere nord-americane United Fruit, solicitând o împărțire mai echitabilă a profitului cu băștinașii exploatați. La instigarea acționarilor companiei, CIA și câțiva dictatori din zonă (între care și cel din Republica Dominicană, Trujillo) orchestrează o lovitură de stat care îl aduce la conducere pe Castillo Armas. Acesta înăbușe sângeros speranțele de reformă agrară ale indigenilor și instaurează un regim de teroare, devenind de la un moment dat stânjenitor prin excese chiar și pentru „sponsorii” săi. Dictatorul Armas are o legătură intimă cu frumoasa Marta Borrero Parra, zisă Miss Guatemala, o femeie cu existență reală din care Llosa face un personaj central al romanului. Marta se asociază cu specialistul în manipulare și tortură al dictatorului dominican, trimis de acesta să „rezolve” situația omologului guatemalez. Devenită amanta „specialistului”, Marta fuge cu el, după asasinarea lui Castillo Armas, în Republica Dominicană. De acolo, în timpul războiului civil ce a urmat uciderii lui Trujillo, este „extrasă” de prietenii nord-americani și dusă la adăpost în SUA, unde naratorul o găsește și încearcă să stoarcă de la ea informații clasificate. Llosa își urmărește personajele în acțiunile ce le conturează destine spectaculoase, dar dincolo de ele surprinde și forțele ce angajează comunități întregi pe termen lung. Prin povestea documentată, dinamică și plină de suspans pe care o spune fără cusur, marele romancier dă de gândit despre lumea de azi.
