Sănătate cu fructe de toamnă

– Fie că sunt proasptele, uscate sau preparate într-un fel oarecare, fructele și legumele nu pot lipsi din hrana noastră cea de toate zilele. Dar pe lângă faptul că ne răsfață papilele gustative, ele sunt importante și într-o altă privință: ajută la întărirea organismului și susțin lupta lui cu bolile –

În fazele succesive din viața unei plante, ră­dăcina, tulpina, frunzele și substanțele con­ținute în ele au rolul de a-i asigura o dez­voltare sănătoasă și, în unele cazuri, de a o apăra împotriva potențialilor atacatori (bacterii, virusuri, fungi sau insecte). La un moment dat, planta are nevoie de ajutoare din exterior și, pentru a le che­ma către sine, ea se servește de florile și fructele ei. Cu cât culoarea și gustul unui fruct sunt mai ispititoare, cu atât se vor găsi mai mulți ama­tori să-l consume. Iar cel care îl mănâncă scoate și aruncă semințele, dând astfel o mână de ajutor la perpetuarea acelei specii vegetale. Totuși, tre­buie să recunoaștem că avem aici o relație reciproc avantajoasă: planta și-a atins scopul, dar în același timp ne oferă și nouă, prin principiile bioactive conținute în fructe, un sprijin neprețuit pentru menținerea sănătății.

Tezaurul de sănătate al naturii

Odinioară, pe vremea bunicilor și a străbu­ni­cilor noștri, toamna era anotimpul când se celebra belșugul recoltelor. Și în zilele noastre, sunt mulți cei ce fierb grămezi întregi de fructe, pentru a face din ele gemuri, compot sau dulcețuri, ori le usucă sau le trec prin storcător și trag sucul la sticle. Așa își umplu cămara pentru iarnă cu tezaurul de sănă­tate al naturii, deși în zilele noastre nu trebuie de­cât să faci un drum până la super­market, unde gă­sești oricând fructe proaspete, inclusiv în sezonul rece.

Oamenii și-au dat seama de mult că fructele nu sunt doar niște deserturi minunate, ci și leacuri eficiente. Scorbutul, cândva o boală temută, pro­vocată de lipsa vitaminei C, a putut fi învins da­torită fructelor rezistente la condiții de depozitare îndelungată, ca merele, perele și gutuile. Un aport important de vitamine se realizează și prin inter­mediul celor care își păstrează nealterate proprie­tățile terapeutice chiar și după deshidratare, cum se întâmplă cu măceșele, merișoarele, cătina sau boa­bele de păducel. De asemenea, înaintașii noștri au descoperit că și semințele constituie un aliment sățios și benefic pentru sănătate, așadar s-au îngri­jit să le adune și să le pună la păstrare. Printre cele mai căutate se numără nucile și alunele.

Remedii naturale delicioase

Fructele n-au fost vreodată, după cum nu sunt nici astăzi, o simplă componentă a alimentației sănătoase. Merele crude, date pe răzătoare, au un conținut deosebit de bogat de pectine, ceea ce le permite să amelioreze simptomele diareei. Absor­bind mare parte din apa existentă în intestin, aceste fibre preiau totodată microorganismele și toxinele prezente în ea, pe care le transportă apoi afară din corp. Taninurile acționează atât intern, cât și ex­tern, reușind să oprească sângerările și să reducă inflamațiile. Substanțele vegetale secundare exer­cită o influență binefăcătoare asupra întregului organism, iar uleiurile extrase din pulpa fructelor contribuie nu numai la prelungirea senzației de sațietate, ci și la hidratarea pielii, atunci când sunt utilizate în aplicații externe. Într-un cuvânt, cu greu ne putem imagina tratamente naturiste mai deli­cioase decât fructele…

Mărul

(Malus pumila)

Probleme intestinale, sângerări, slăbit

Indicații terapeutice – Cu cât un măr este mai necopt, cu atât conține mai multă pectină. Această fibră solubilă, care ab­soar­be apă și își mă­rește foarte mult volumul, se găsește mai ales în coaja fructului. Ea captează excesul de apă din in­testin, iar substanțele to­xice existente în lichid sunt atrase și eliminate oda­tă cu scaunul. De aceea, celor ce suferă de diaree sau gastroenterită li se recomandă să mănânce mere proaspăt rase. Și medicina popu­lară întrebuințează mărul dat pe răzătoare pentru a stopa sângerările, atât intern, cât și extern. Totoda­tă, pectina constituie un ajutor eficient în curele de slăbire deoarece, mărindu-și volumul în stomac, menține mai mult timp senza­ția de sațietate.

Efecte – Mărul reglează tranzitul intestinal, absoarbe apa, favorizează coagularea sângelui, sca­de nivelul lipidelor (reduce greutatea corpo­rală).

Forme de utilizare – ras cu tot cu coajă, pulbere obținută din fibre (ex. Fibre de mere pul­bere – „Naturmind”, Mere pudră – „Chefingre­dients”, Pudră de mere – „Gewürzgarten”), oțet de mere, cataplasme.

Măceșul

(Rosa canina)

Campionul imunității

Indicații terapeutice – Acidul malic și pec­tina din măceșe dau rezultate bune în consti­pațiile ușoare. Prin concentrația sa ridicată de vitamină C, sucul stors din fructele proaspete de măceș întărește sistemul imunitar și stimulează reînnoirea celulară. Lipidele speciale din com­po­ziția pulberii de măceșe ameliorează simp­tomele artrozei.

Efecte – Antiinflamator, diuretic, ușor la­xativ, consolidează capacitatea de autoapărare a organis­mului.

Forme de utilizare – Pastă obținută din pulpa fructelor proaspete, suc, sirop, vin, pulbere (ex. Eco pudră de mă­ceșe – „Naturaliabio”, Măceșe pudră ecolo­gică – „Niavis”, Pudră de măceșe raw eco-bio – „Dragon Superfoods”), extract (ex. Vitamina C din măceșe – „Alevia”, Extract concentrat din mlă­­dițe de măceș – „Plant­Ex­trakt”), ingredient în diverse suplimente nutrițio­nale cu vi­tamine și în com­binații de ceaiuri.

Merișorul de munte

(Vaccinium vitis-idaea)

Vindecătorul rinichilor

Indicații terapeutice – La infecțiile acute ale tractului urinar se administrează de preferință o infuzie sau un decoct din frunzele acestui arbust, însă și fructele lui conțin substanțe bioactive ce pot ameliora sau preveni episoadele de infecție urinară recurentă (cu condiția să se consume sucul stors din meri­șoare ajunse la deplină maturitate, deoarece acestea sunt bogate în ta­ni­nuri). Tot în scop profilactic se poate bea și un ceai preparat din me­rișoare uscate, ținute timp de câteva minute în apă clocotită. De asemenea, ajunse în bucătărie, pe mâna unor gospodine pricepute, boabele roșii se transformă ca prin farmec în paste și jeleuri, nu nu­mai delicioase, ci și benefice pentru sănă­tate.

Efecte – Fructele merișorului de munte au ac­țiu­ne astringentă, dezinfectantă și antiinflama­toare.

Forme de utilizare – Ceai din frunze, boabe uscate, suc, pastă, jeleu, pulbere (ex. Merișoare pulbere mineralizată – „Alimente Geriatrice”, Merișor pulbere – „Dacia Plant”), extract (ex. Ex­tract de merișor – „Tis Farmaceutic”, Extract concentrat de merișor – „Dr. Hart”, Merișor Ex­tract – „Health Nutrition”), tinctură (ex. Tinctură de merișor – „Dacia Plant”, Tinctură din frunze de merișor – „Fares”, Tinctură de merișor – „Plant­Extrakt”).

Castanul sălbatic

(Aesculus hippocastanum)

Rezolvă insuficiența venoasă

Indicații terapeutice – Principalul compus activ din casta­nele sălbatice este escina, în a cărei structură chimică se află reu­nite 30 de saponine. Datorită acestora, dar și flavonoidelor și tani­nu­rilor ce se regăsesc în compoziția lor, fructele castanului combat acumulările de lichid din țesu­turi, îmbunătățesc permea­bilitatea capilarelor, nor­malizează circulația la nivelul venelor și ame­liorează simptomele provocate de insu­ficiența venoasă, cum sunt durerile, senzația de pi­cioare grele, ca și edemele, mâncărimile și cram­pele mus­culare în zona gambelor. La accidentările sur­venite pe terenul de sport se pot aplica un­guente cu extract de castane.

Efecte – Astringent, antiinflamator, ușor anal­gezic. Tonifică pereții venelor, activează irigația sangvină și asigură întoarcerea sân­gelui de la extremități spre inimă.

Forme de utilizare – Administrarea internă este permisă exclusiv pentru extractele standar­dizate, niciodată pen­tru ceaiuri (ex. Castan – „Fa­visan”, Vein Defense – „KAL/Secom”, Horse Chestnut Extract – „GNC”). Extern: tinc­turi, creme și geluri (ex. Biovenal – „Fa­res”, Cremă cu extract de castan sălbatic și viță de vie roșie – „Herbamedicus”, Gel tonic cu castan sălbatic și extract de lipitori – „Horse Force”), săruri de baie cu adaos de plante (Sare de baie cu extract de castane – „BingoSpa”, Sare de baie cu extract de avocado și castane – „Naturali”).

Tinctura de castan

Este un remediu puternic, astringent, care produce vasoconstricție, face să crească viteza fluxului sangvin și vă poate fi de folos la varice, irigație sangvină deficitară, dureri articulare, lumbago acut, sciatică, ateroscleroză, eczeme și afecțiuni cutanate inflamatorii.

Ingrediente – 200 g castane sălbatice, 300 ml etanol (70%, se găsește în farmacii).

Mod de preparare – Curățați castanele și tăiați-le în bucățele (dacă doriți să întrebuințați mai târziu tinctura la prepararea unei alifii, va trebui să îndepărtați și coaja). Zdrobiți bucățelele de castane cu un făcăleț sau un ciocan pentru carne și introduceți-le într-un borcan curat, cu capac. Turnați deasupra alcoolul, astfel încât castanele să fie acoperite complet. Apoi înșurubați capacul, așezați borcanul într-un loc călduț, dar care să nu fie direct expus la soare, și lăsați conținutul la macerat timp de 4 săptămâni. Din două în două zile, scuturați cu putere borcanul. La sfârșitul celor 4 săptămâni, strecurați tinctura prin­tr-un tifon și puneți-o într-o sticlă închisă la culoare. Veți obser­va că la fundul ei se formează o depunere – este un fenomen normal, care nu trebuie să vă deran­jeze. Însă când întrebuințați tinctura, luați numai lichidul limpede din sticlă, fără s-o agitați. Peri­oada de valabilitate: 1-2 ani.

Utilizare – Pentru tratarea leziunilor sau a afecțiunilor der­matologice aplicați comprese sau faceți spălături cu o parte tinctură la două părți apă. Pe piele nu trebuie să existe răni deschise. La boli reumatice, varice, lumbago, sciatică, atero­scle­roză, irigație sangvină insu­ficientă și dureri articulare, picurați de mai multe ori pe zi tinctura pe zona afectată și masați cu blândețe. După aceea puteți folosi eventual și o cremă, fiindcă alcoolul usucă pielea.

Opțional – Combinând tinctura de castan cu ingredientele întrebuințate în mod obișnuit la cos­meticele handmade (de pildă vaselină albă, ceară de albine, unt de shea sau de cacao), puteți ob­ține fără prea mare dificultate o alifie utilă pentru acti­varea circulației locale și ameliorarea afecțiunilor amintite în rândurile de mai sus.

Cătina

(Hippophae rhamnoides)

Gâdele răcelilor

Indicații terapeutice – Concentrația ridi­cată a vita­minei C face din boabele de cătină un reme­diu deosebit de eficient în tratarea și pre­venirea răcelilor. Este însă de reți­nut faptul că fructele nu se consumă ca atare, în stare crudă, ci numai sub formă de suc sau extract. Și în peri­oa­dele de convalescență, cătina ajută pacienții abia ieșiți din boală să se pună mai repede pe picioare. Uleiul extras din boabe se încorporează în numeroase produse cosme­tice pentru îngrijirea pielii. Dar aceas­ta nu este singura lui întrebuin­țare. În maga­zinele naturiste se găsește un supli­ment al firmei Hofigal, cu coenzima Q10 în­capsu­la­tă în ulei de cătină. Fiind liposolubilă, coenzima se asi­milează mult mai bine atunci când este asociată cu o sub­stanță grasă, prin urmare pre­zența uleiului îi mă­rește con­siderabil bio­disponibilitatea. În plus, el este foarte bogat în vitamine (beta­ca­roten, E, F, K, B1, B2, B9) și po­­sedă în mod natural fac­torul de protecție solară SPF 4.

Efecte – Antibacterian, ci­catrizant, nutritiv pentru piele. Întărește sistemul imunitar, favo­ri­zea­ză reînnoirea celulară, asi­gură protecție împo­triva radiațiilor UVB.

Forme de utilizare – Suc, ulei, marmeladă, ingredient inclus în formula unor creme pentru îngrijirea pielii, extract (ex. Spirulină de extract total de cătină – „Hofigal”, Extract din muguri de cătină – „Plant­Extrakt”).

Nucul

(Juglans regia)

Înlocuitorul cărnii

Indicații terapeutice – În fitoterapia clasică se întrebuințează în primul rând frunzele și cojile fructelor verzi, dar și miezul de nucă are proprie­tăți ce nu trebuie subestimate. Fiind o sursă consis­tentă de vitamine (A, C, E, B1, B2, B3), minerale (calciu, magneziu, potasiu, fosfor, se­leniu, cupru, zinc, fier) și ulei de calitate superioară (cu o pon­de­re de 86% a grăsimilor nesaturate), el reprezintă un înlocuitor ideal al cărnii în dieta vegană.

Efecte – Combate stresul, energizează, stimu­lează activitatea cerebrală, reduce inflamațiile, anihilează radicalii liberi, scade nivelul coles­terolului și al tensiunii arteriale, întărește inima și va­sele de sânge.

Forme de utilizare – Miez de nucă proaspăt sau uscat, pastă, lichior de nuci verzi, infuzie sau decoct din frunze și din coji verzi, ulei (se reco­mandă 1 lingură pe zi contra aterosclerozei), ca­taplasmă cu coji verzi.

Pastă de nuci

Este bogată în proteine, vitamine și minerale, în­târzie îmbătrânirea creierului, reduce stresul, valorile coleste­ro­lului și ale tensiunii, întărește inima și sistemul cir­culator.

Ingrediente – 500 g miez de nucă și puțin ulei neu­tru, fără o aromă specifică, de exemplu, ulei de floarea soarelui.

Mod de preparare – Pre­încălziți cuptorul la 150°C. Puneți miejii de nucă într-o tavă de copt și lăsați-i cam 10 minute la cuptor. Apoi scoateți-i și, după ce s-au mai răcit, mărunțiți-i bine într-un mojar. Întroduceți miezul de nucă mărunțit în blender și măcinați-l la treapta de viteză maximă, până obțineți o pastă fină, cu con­sis­tență cre­moasă. Dacă nu vi se pare suficient de cremoasă, mai adău­gați în blender puțin ulei de floa­rea soarelui.

Utilizare – Pasta se con­sumă simplă, ca ener­gizant, sau se întinde pe pâine. Dar se poate asocia și cu diverse alte in­grediente și, întrucât fantezia pasionaților de gătit este inepuizabilă, rezultă de aici o multitudine de preparate, care de care mai tentante. Cele mai mul­te sunt destinate veganilor (combinații cu usturoi, leur­dă, susan, măsline, avo­cado sau ardei – aceasta din urmă fiind va­rianta picantă, numită Muhammara, preluată din gastronomia libaneză), însă există și rețete cu brânză sau cu macrou afumat.

(În numărul viitor: Pă­ducelul, Gutuia, Ienu­părul, Dovleacul, Porumbarul)