Lecțiile lui Sebastian Kneipp

– Elaborată cu aproximativ un veac și jumătate în urmă, învățătura lui Sebastian Kneipp despre sănătatea fizică și mentală continuă să-și păstreze valabilitatea și în zilele noastre, fiind aplicată în multe clinici din Occident. Iată cum ne ajută ea și cum poate fi practicată în viața de zi cu zi –

Spre sfârșitul prodigioasei sale activități de terapeut, preotul german Sebastian Kneipp (1821-1897) a sintetizat princi­piile metodei sale de menținere și redobândire a sănătății, în două cărți: „Meine Wasserkur” (apă­rută în 1886, tradusă și pu­blicată în limba română sub titlul „Hidroterapia – Pu­terea vin­decătoare a apei”, Editura Herald) și „So sollt ihr leben” („Așa ar trebui să trăiți”, 1889). În ciuda celor peste 130 de ani scurși de la data scrierii lor, conținutul a rămas la fel de viabil și de util și pentru noi, cei de astăzi. Într-un studiu recent, se arată că 75% dintre euro­peni se declară adepții medi­cinei integrative, așadar, ai unei abordări tera­peutice bazate pe îmbogățirea trata­mentelor convenționale, prin deschiderea lor către pro­ce­duri și remedii pro­venite din natură. Un rol important în această schimbare de perspectivă îi revine lui Sebastian Kneipp, a cărui învățătură constituie, în ultimă instanță, fundamentul natu­ropatiei europene. Vi­ziu­nea lui asupra sănătății s-a dovedit realistă și eficientă, fiind confirmată știin­țific pe multiple planuri, de-a lungul anilor. Acum, în contextul pandemiei, ea este mai ac­tua­lă ca oricând, prin contribuția sub­stanțială la protec­ția împotriva bolii. Poate fi aplicată simplu, de fiecare dintre noi, fără dificultăți și fără cos­turi suplimentare.

Care este esența învățăturii lui Kneipp? De la bun început, trebuie subliniat că ea nu se rezumă doar la procedurile cu apă, cunoscute și de­venite de mult celebre, dincolo de granițele patriei sale. Conceptul lui terapeutic este unul integrator, care se sprijină pe cinci piloni.

Hidroterapia

În ce constă

După ce s-a îmbolnăvit de tuber­culoză, Kneipp a început să studieze diverse metode de tratament. În final, a reușit să-și vinde­ce singur boala, îmbăindu-se în apa rece ca gheața a Dunării, descoperind ast­fel valoarea apei ca mijloc de însănătoșire. Băile, împachetările, jeturile și călcarea apei activează sistemul imuni­tar. Este vorba, de fapt, despre o terapie de reglare biologică. Temperatura scă­zută a apei provoacă organismului un mic stres, generând mediatori chimici prin intermediul cărora cortizolul secretat de glandele suprarenale trimite întregului corp semnalul de a se mobiliza, pentru a deveni mai activ. Sistemul imunitar reac­ționează, accelerând formarea de limfocite B și T. Activarea se face remarcată și la nivelul pielii: în primul moment, ea capătă o paloare accentuată, pentru ca apoi să se colore­ze ușor în roz, datorită unei irigații sangvine mai intense. Pe lângă declan­șa­rea acestor mecanisme de reglare, terapia cu apă prevede și un consum suficient de lichide, fiindcă organismul are nevoie să fie hidratat corespuzător, pentru a funcționa normal.

Cum se integrează tera­pia în programul cotidian

Există proceduri ce pot fi aplicate fără un efort deosebit. De exemplu, pu­teți umple chiuveta cu apă rece, ca să cufundați brațele în ea pentru câteva secunde. Sau să vă așezați pe marginea căzii și să plimbați dușul cu apă rece peste gambe. Procedurile cu apă trebuie intensificate și prelun­gite gradat, într-o progresie lentă, pe o anumită perioadă de timp. Le puteți utiliza chiar și la birou. Când aveți o senzație de oboseală și neliniște, sufleca­ți-vă mânecile și, pur și simplu, lăsați apa rece de la un robinet să curgă de-a lungul brațului drept pînă la cot, apoi faceți același lucru cu brațul stâng. Procedura se repetă de două până la șase ori.

Mișcarea

În ce constă

Printre problemele pe care ni le creăm singuri se numără și sub­solicitarea apa­ra­tului nostru loco­motor. Miș­carea este o cale exce­lentă de op­timi­zare a vâr­stei bio­logice. Ea dez­vol­tă mus­culatura, in­­tensifică activi­tatea siste­mului cardiovascular, în­tărește vasele de sânge și ac­cele­rea­ză meta­bolis­mul la ni­velul fie­cărei celule din corp. De aseme­nea, sportul asigură secreția necesară de neuro­trans­mițători și hormoni care stimulează sistemul nervos, generând astfel o stare de bine. În plus, cei ce obișnuiesc să facă multă mișcare se recuperează mai rapid după ce de­pășesc o boală.

Cum se integrează tera­pia în pro­gramul cotidian

Important este să practicați mișcarea cu regula­ritate – și anume, la un grad de efort care vă obligă să gâfâiți puțin. De exemplu, dacă locuiți la oraș, puteți coborî din tramvai sau autobuz cu două sta­ții înainte de destinație, iar seara, ar fi indicat să ieșiți din casă pentru o plimbare de treizeci de minute, în loc să vă așezați la televizor. Soluția ideală este să introduceți repetat sesiuni de miș­care, în așa fel încât ele să totalizeze cam două ore și jumătate pe săptămână și, în completare, să adăugați exerciții de forță, în regim de coordonare și echilibru.

Alimentația

În ce constă

Prepararea mâncării poate că­păta și valențe terapeutice. La vremea sa, Kneipp a insistat asupra ideii că un meniu va fi cu atât mai sănătos, cu cât este mai echilibrat și variat. El ar tre­bui să cuprindă, în măsura posibi­lităților, alimente de sezon, provenite din zona de origine a consumatorului și cât mai apropiate de starea lor na­turală. Argumentele cu care nutrițio­niștii com­bat tendința actuală de prelungire a duratei de valabilitate la produsele alimentare prin utilizarea unor mijloace artificiale par ecouri, în contem­poraneitate, ale învățăturii te­rapeutului din secolul XIX.

Cum se integrează tera­pia în pro­gramul cotidian

Și la capitolul opțiunilor alimentare, Kneipp și-a devansat categoric epoca. În ziua de azi, el ar fi cu siguranță un blogger și influencer de succes, cu milioane de urmăritori, căci pentru oamenii în mijlocul cărora a trăit, a fost un pionier și un vizionar, mai ales în privința selecției ingredien­telor. Pentru consumul zilnic, el recomandă multe legume și fructe, în scopul asigurării aportului indispensabil de vitamine, minerale și fibre. Adaugă apoi cerealele integrale, acceptă și puțină carne, însă cu mențiunea că ea ar trebui procurată direct din gospodăria unui producător rural de încredere. În schimb, se pronunță hotărât împo­triva alimentelor prelucrate industrial, care conțin grăsimi nocive și un adaos inutil de zahăr.

Comparativ cu secolul XIX, o diferență există, totuși: la data respectivă, oamenii aveau la dispo­ziție o ofertă alimentară destul de redusă, atât cantitativ, cât și ca diversitate. Astăzi, avem de-a face mai degrabă cu un surplus. Ceea ce nu în­seamnă însă că ar fi indicat să ne supunem unei die­te severe. În principiu, putem mânca orice, atâta timp cât nu exagerăm cu mărimea porțiilor.

Fitoterapia

În ce constă

Pe vremea lui Sebastian Kneipp, practic, nu existau medicamente de sinteză: medicii, ca și pacienții, contau pe ajutorul naturii. În cărțile lui, cele­brul terapeut descrie peste 60 de plante din regiunea sa de reședință (Allgäu), ale căror substanțe bioactive pot fi utilizate în scopul tra­tării și prevenirii unor boli. Desigur, indicațiile lui Kneipp se bazau atunci pe medicina empirică. Fitote­rapia actuală este însă o me­todă modernă, funda­men­tată științific, ale cărei pre­s­crip­ții sunt formulate în func­ție de simptomele sau cau­zele unor stări patolo­gi­ce. Ea poate aduce o con­tri­buție utilă la tratarea afec­țiu­nilor minore, ori chiar a unora acute sau cronice (în acest caz, din poziția de ad­juvant). Este de dorit ca fito­terapia și me­dicina clasică să se completeze reciproc, sub umbrela medi­ci­nei integra­tive.

Cum se inte­grea­ză tera­pia în progra­mul co­tidian

Printre preparatele de care dispune în prezent fito­terapia, se regăsesc ceaiurile de plante, adaosurile pentru baie, inhala­țiile, picăturile și tabletele/ capsu­lele cu ex­trac­te vegetale, precum și uleiurile eterice. Pen­tru a fi siguri că nu greșiți, ar trebui să vă adresați unui medic cu competențe în fitote­rapie, care vă poate îndruma către produsele cele mai sigure, totodată stabilindu-vă și un dozaj adecvat.

Regimul de viață

În ce constă

În condițiile traiului agitat și profund marcat de stres al omului modern, probabil că nu greșim dacă afirmăm că acest ul­tim pilon al metodei te­rapeutice Kneipp prezintă o maximă relevanță pentru noi, cei de astăzi. El are în vedere realizarea unui echi­libru interior, posibil doar prin reunirea într-un întreg armonios, a tuturor planurilor existenței. O­dinioară, preoții își însu­șeau oarecum și atribuțiile psihiatrilor, astfel încât din perspectiva lui Sebastian Kneipp, liniștea sufletului și echilibrul dintre trup, psihic și minte joacă un rol esențial.

Cum se integrează tera­pia în pro­gramul cotidian

Ritmul nostru biologic, cu alternanțele lui fi­rești între somn și veghe, încordare nervoasă și re­la­xare, este adesea neglijat în prezent. În conse­cință, pot apărea probleme de sănătate, cum sunt tulburările de somn sau aritmiile cardiace. Mulți oameni nu conștientizează faptul că lumina și în­tu­nericul dirijează funcționarea fiecărei celule din organismul nostru. Sfatul lui Kneipp este următo­rul: odată cu apusul soarelui și lăsarea serii, liniș­tiți-vă și dați corpului șansa de a se odihni. Cel mai bine vă puteți regăsi acest ritm dacă vă recu­le­geți câteva zile într-o mânăstire sau petreceți o scurtă vacanță într-o gospodărie țărănească. În rest, deprindeți-vă să vă rezervați mereu un anu­mit timp pentru dvs. personal. Acesta este un cadou neprețuit, pe care ni-l oferim nouă înșine, pentru a redobândi pacea sufletească și sănătatea trupului. În primul rând, exercițiul fizic în mijlo­cul naturii, somnul de calitate și hotărârea de a ne schimba atitudinea față de viață sunt cele care ne vor reda starea de bine. Ele reprezintă leacul tutu­ror suferințelor, căci pot redeștepta forțele tămă­duitoare ascunse în trupul și sufletul nostru.

Mica farmacie a casei

Sebastian Kneipp a preferat să între­buin­țeze plante din flora locală, deoarece ele creșteau spontan pe pajiști, în fânețe și grădini, fiind astfel accesibile oricui. În timp, multe dintre ele și-au dovedit pe deplin utilitatea, proprietățile lor terapeutice fiind confirmate de specialiști.

Arnica este un remediu de uz extern foarte eficient contra inflama­țiilor­, con­tuziilor, hematoa­melor și en­torselor, da­to­rită efectelor sale anti­inflamatoare, antisep­tice și analgezice unanim re­cu­noscute (ex. Arnigel – Boi­ron, Arnica, unguent – A­boca, Arnica, cremă – TIS). Un medic homeopat v-ar putea prescrie și gra­nu­lele Arnica montana 30 ch, din oferta produ­cătorului fran­cez „Boiron”.

Rădăcina de valeriană este bine tolerată, fiind considerată o plantă medicinală de încre­dere. În virtutea unei experiențe îndelungate, ea este folosită sub formă de extract, în doze con­sistente, la combaterea stărilor de neliniște și a insomniilor de ori­gine nervoasă. Primele rezul­tate se observă, de obicei, abia după două săptămâni de administrare (ex. Valeriană, capsule – Ho­figal, Valeriană, capsule – Rotta Natura, Tinctură de valeriană fără alcool – Dacia Plant).

Sunătoarea a fost cercetată apro­fundat în cadrul a numeroase stu­dii, astfel încât există suficiente dovezi științifice care atestă con­tribuția valoroasă adusă de ea la tratarea depresiilor ușoare sau moderate. Toto­dată, extractul de sunătoare poate fi de ajutor contra tulburărilor neurovegetative, ca și a stărilor de anxietate și nervozitate (ex. Sunătoare – Favisan, Sunătoare – Alevia, Sunătoare – Hypericum).

Mușețelul – minuțios studiat de oamenii de știință și acceptat în lumea medicală ca adjuvant în sprijinul tratamentelor alopate, el calmează durerile de stomac, indiferent de cau­za care le provoacă, reduce infla­mațiile și ameliorează spasmele organelor ce aparțin sistemului digestiv. Se administrează uneori singur, dar cel mai adesea asociat cu alte plante, cu care acționează sinergic (ex. Extract de mușețel – Mono Herb, Extract de mușețel și gențiană – Oemine FEB, Gastritix – Nature’s Way/Secom, cu o formulă complexă: mușețel, feni­cul, ghimbir, nalbă mare, ignamă sălbatică, ulm).

Pătlagina reduce inflamațiile căilor respi­ratorii, ca și pe cele de la nivelul mucoasei bucale și faringiene. Are o eficiență deosebită, care se explică prin acțiunea ei antibacteriană, prin efectul antiinflamator al tananților pe care îi conține și prin faptul că muci­lagiile prezente în struc­tura ei for­mează o peliculă protectoare pe su­prafața mu­coaselor, ajutând la calmarea iritației (ex. Sirop de pătlagină – Fares, Sirop de pătlagină cu mentă – Nera Plant, Tusogal Plus, compri­mate cu pătlagină și lichen de Islanda – Laropharm).