CIPRIAN FÂNTÂNĂ (director de conservare în cadrul „Societății Ornitologice Române”): „Modificarea legii vânătorii poate duce la împușcarea unui număr de zece ori mai mare de păsări migratoare decât în prezent”
– Dezbinați, când e vorba de culoare politică, parlamentarii sunt „toți pentru unul”, când e vorba de uciderea păsărilor prin vânătoare. Greu de închipuit, ce bucurie poate să existe în împușcarea unei amărâte de ciocârlii. Un alt domeniu în care vecinii noștri bulgari și unguri ne lasă repetenți –
La început de Noiembrie, Comisia Europeană a trimis în judecată România pentru nerespectarea legii depozitării deșeurilor, fapt ce pune în pericol sănătatea umană și mediul natural. Noi astfel de măsuri la nivel european sunt așteptate și în cazul defrișării pădurilor și al calității aerului din orașele noastre. Într-un raport anual al performanțelor țărilor în lupta contra schimbărilor climatice, România tocmai a căzut cu opt poziții, și a trecut în categoria statelor cu rezultate proaste. Este nevoie acută de schimbări legislative în domenii cheie, care să tragă țara de pe marginea unui dezastru de mediu. Cum reacționează aleșii poporului român? Prioritatea lor a fost, în luna Noiembrie, modificarea legii vânătorii, astfel încât să dea liber la masacrul păsărilor migratoare. Deputații PNL, PSD, UDMR și AUR au votat pe 9 noiembrie amendamentele ce amenință fragila biodiversitate pe care România ar trebui să o păstreze ca pe o comoară neprețuită. Am stat de vorbă despre impactul acestor modificări legislative cu Ciprian Fântână, director de conservare al Societății Ornitologice Române.
„Anul trecut, vânătoarea de păsări migratoare a fost suspendată în instanță”
– Care este motivația pentru schimbarea legii vânătorii?
– Legile se schimbă în funcție de cerințe. De exemplu, înainte de aderarea la Uniunea Europeană, României i s-a impus să se alinieze legislației europene în domeniul ornitologic, mai exact, se cerea explicit ca o specie de pasăre să nu fie vânată în perioada de cuibărit sau în timpul migrației prenupțiale (perioadă în care o pasăre migratoare se întoarce de la locurile de iernare, spre locurile de cuibărit). Până atunci, la noi, perioada legală de vânătoare în cazul majorității păsărilor migratoare se suprapunea cu perioada migrației prenupțiale. Deși cerința a fost formulată în 2006, modificările necesare au fost făcute abia în 2010, și numai sub presiunea unui eventual proces de infringement din partea Uniunii Europene. Cu toate astea, s-a încercat să se mai umble la lege, astfel încât să fie permise mai multe forme de vânătoare. De exemplu, anul trecut, s-a încercat legalizarea șoimăritului. Societatea Ornitologică Română a atras atenția asupra impactului negativ pe care l-ar putea avea această modificare asupra speciilor de păsări și legea nu a fost promulgată de președintele României, Klaus Iohannis, pe motive de neconstituționalitate. Tot anul trecut, vânătoarea la păsările migratoare a fost suspendată în instanță, deoarece ordinul care stabilea cotele de recoltă anuale nu era fundamentat pe o serie de studii științifice cerute de legislația internațională și cea națională. Neobosiți, parlamentarii au găsit o soluție mai simplă: desființarea completă a sistemului de cote anuale la păsări și înlocuirea acestora cu cote zilnice, care, practic, nu setează o limită clară a numărului de exemplare care pot fi vânate într-un an. Cotele anuale au tocmai rolul de a reglementa numărul de păsări care pot fi vânate într-un sezon, pentru a nu afecta efectivele speciei sau pentru a nu afecta capacitatea de refacere a acestor efective. În concluzie, modificările aduse urmăresc simplificarea procesului de vânătoare, fără a acorda atenție ocrotirii speciilor vânate.
„Nu există niciun fundament științific care să justifice schimbarea legii”
– Ce implicații pot genera modificările legii?
– Teoretic, se permite vânarea unui număr chiar și de zece ori mai mare decât ceea ce era permis până în prezent. Modificările propuse nu au la bază un fundament științific real. Cotele nu sunt stabilite pe bază de studii, statul român nu a dezvoltat studii de management al populațiilor speciilor cinegetice, deși noi am solicitat mereu ca aceste cote să fie bazate pe metode științifice și să nu fie produsul lobby-ului vânătoresc. În lipsa lor, se poate produce un dezastru. De pildă, în sistemul cotelor anuale era permisă vânarea unui număr de 50.000 de gârlițe mari, pe durata unui sezon de vânătoare. În ritmul acesta, se poate ajunge la un număr de peste 800.000 de păsări pe sezon. În cazul turturicii, cota propusă anual era de aproximativ 40.000 de exemplare, or, prin cotele zilnice propuse în parlament, se poate ajunge la 900.000 de exemplare recoltate într-un sezon!
– Ce spune legislația europeană?
– Felul în care este organizată vânătoarea este lăsat la latitudinea fiecărui stat membru. Totuși, în cazul păsărilor, legislația europeană stabilește ce specii pot sau nu să fie vânate, care sunt perioadele și, în același timp, solicită ca procesul vânătorii să fie compatibil cu menținerea populației acelor specii la un nivel neafectat. În concluzie, Comisia recomandă statelor membre să realizeze studii care vizează lista speciilor periclitate, descrierea zonelor situate de-a lungul rutelor de migrație, analiza populațiilor speciilor migratoare prin metoda inelării etc. Sistemul cotelor zilnice există și în alte țări europene, însă acolo este mult mai atent reglementat. Dacă vorbim de legislația din țările vecine României care sunt membre ale UE (Ungaria și Bulgaria), descoperim că ambele practică sistemul cotelor zilnice. Însă asemănările se opresc aici. Diferențele în ceea ce privește dimensiunea cotei zilnice, numărul de zile în care se vânează și felul în care sunt tratate speciile periclitate sunt mari. În cazul turturicii, de pildă, specie vulnerabilă la nivel european și global, vedem că în Ungaria specia nu se vânează. În Bulgaria, este o cotă zilnică de 15 păsări, dar vânătoarea se poate desfășura doar sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale. În România, conform modificărilor solicitate, cota zilnică este de 20 de exemplare, care pot fi recoltate în fiecare zi din săptămână, adică, 140 de turturele pe lună. În Bulgaria este permisă vânarea a trei gâște într-o zi, pentru un vânător, perioadele permise fiind pe durata sărbătorilor legale. În România, cota zilnică este de 10 exemplare pentru gârlița mare și alte 10 pentru gâsca de vară, așadar un total de 20 de exemplare de gâște care pot fi vânate în orice zi din sezon, de un singur vânător, cifră mult mai mare decât cele permise în Bulgaria (3) și în Ungaria (7). Cota zilnică propusă în parlament, fără cotă anuală, este un demers care din punctul nostru de vedere pune în pericol unele populații de păsări migratoare.
„Durata obținerii unui permis de vânătoare s-a redus”
– Cum se acordă în România permisul de vânătoare? Se prevede că solicitantul să aibă măcar vagi cunoștințe legate de speciile de păsări protejate?
– Stagiul de dobândire a permisului scade de la un an la 6 luni, fără cursuri de identificare a speciilor de păsări, fapt ce se reflectă în activitatea vânătorului. De exemplu, în anul 2019, într-un caz de braconaj instrumentat de Poliția Buzău, specialiștii noștri au fost solicitați să identifice speciile împușcate cu ocazia unor partide de vânătoare organizate pentru ciocârlii și sturzi: din 632 de păsări ucise, un număr de 504 (așadar aproape 80% din păsările vânate!!) erau specii de păsări care nu se vânează, respectiv, fâsa de pădure, fâsa de luncă, muscarul, pitulicea mică, pitulicea fluierătoare, cinteza, codroșul de pădure, codobatura albă, codobatura galbenă, țicleanul, pițigoiul mare, vrabia de câmp, vrabia negricioasă, silvia cu cap negru, botgrosul și sfrânciocul roșiatic. Aceste specii ar fi trebuit să fie corect identificate de vânători, și să nu se tragă asupra lor. Din anul 2011 până în primele patru luni ale anului 2021, au fost sesizate un număr de 8.065 fapte penale, care intră sub incidența Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic (407/2006). Or, la o medie de 733 de fapte penale sesizate pe an, considerăm că reducerea stagiului pentru obținerea permisului de vânătoare este nejustificată. Ba chiar, s-ar impune prelungirea lui și completarea cu stagii teoretice și practice de identificare a păsărilor. Fără cunoștințe dobândite prin cursuri specializate și fără verificări periodice (aceste cunoștințe nu sunt verificate în mod foarte serios la ora actuală) este extrem de ușor să fie împușcate specii de păsări protejate.
Foto: MARIUS IANA (1), EMIL TODOROV (2)
