Chiar dacă un război convențional e mai apropiat ca oricând în ultimii ani de granițele României, cu trupele rusești masate în preajma Ucrainei, realitatea asupra căreia cei mai mulți specialiști cad de acord este că, de fapt, lumea întreagă este prinsă, și nu de ieri, de azi, într-un altfel de război, neconvențional. E vorba despre un război informațional, care lovește, e drept, mult mai subtil, dar cu o forță neobișnuită și, deocamdată, foarte greu de contracarat, tocmai societățile cele mai deschise, mai democratice, unde accesul la mijloacele de informare nu poate fi îngrădit printr-un simplu pocnet din degete, cum se întâmplă într-o dictatură. Din păcate, informarea s-a transformat în dezinformare. Trăim pe viu acest experiment al războiului informațional, de când cu pandemia: frica în fața bolii, îndoielile față de soluțiile medicale, neîncrederea în autorități formează, toate, un teritoriu cum nu se poate mai bun pentru a manipula informația, în scopul învrăjbirii cetățenilor dintr-o anume țară-țintă sau dintr-o zonă mai largă, cum ar fi Uniunea Europeană. E un război în toată regula: suntem bombardați zi de zi de „știri” care se rostogolesc apoi pe anumite rețele de site-uri și pe rețelele sociale, iar vertijul e atât de mare, încât nici nu mai știi, la un moment dat, unde ai citit informația, darmite să o mai verifici. O iei „din zbor”, într-o mică pauză la muncă, și o rostogolești tu însuți mai departe, fără să te mai asiguri dacă e adevărată sau nu. Altul o preia de la tine, ca de la un om de încredere, o dă mai departe și, tot așa, efectul bombardamentului devine devastator, lovind în cele mai apropiate relații și cele mai temeinice principii. La ce bun să trimiți trupe să distrugi o țară, când poți să o faci să se războiască intern? Din punctul acesta de vedere, războiul informațional la care asistăm e ca pandemia: luptăm cu un virus invizibil, care se răspândește incontrolabil.
Necazul e că, în România, deși nu suntem ținta principală a dezinformărilor propagate de Rusia sau de China, suntem foarte expuși la acest gen de atacuri din afară. Ultimele date Eurostat arată o realitate îngrijorătoare: doar 12% din români au verificat informațiile citite pe site-urile de știri sau pe social media în 2021. Suntem pe penultimul loc la educația media, după Lituania (11%). La polul opus se află Olanda (45%), în timp ce media europeană e de 23%. Situația e cu atât mai gravă, cu cât un sondaj realizat anul acesta de INSCOP arată că peste jumătate dintre români recunosc că au fost expuși dezinformării în lunile precedente. Era cumva inevitabil ca, după 50 de ani în care informația a însemnat aproape exclusiv propagandă de partid și de stat, românii să consume știrile pe nemestecate. Dar dacă multă vreme știrile false („fake news”) erau amuzante sau benigne, acum nu mai e cazul. Vestea bună e că leacul pentru acest nou virus informațional există! Tot ce trebuie să facem e să citim mai mult, mai atent, din surse mai bine alese și, cât se poate, din presa tipărită. Într-o epocă în care tot ce ne vine pe Internet e gratis și îndoielnic, nimic nu valorează mai mult decât informația pe care ne-o luăm, cu câțiva lei, de la chioșcul de presă!
