După colonialismul ecologic al anilor ‘70, când țările bogate își expediau fără scrupule deșeurile unor țări asiatice și africane, Mafia italiană a intrat pe fir, transformând sudul peninsulei într-un depozit de gunoaie, pe care l-a extins, apoi, contra unor sume frumoase de bani, în întreaga lume. În momentul de față, afacerea gunoaielor înseamnă miliarde de euro, cu repercusiuni teribile asupra mediului și oamenilor, ce face ca termenul „ecocid” să fie tot mai des folosit. Corupția acută face din România una din țintele cele mai căutate. GITOC (Inițiativa Globală împotriva Crimei Organizate Transfrontaliere) a publicat în noiembrie 2021 un amplu raport asupra traficului internațional de deșeuri din plastic. Virginia Comolli, autoarea studiului, a avut amabilitatea de a acorda revistei noastre următorul interviu.
„Gunoaiele sunt o urgență globală”
– Aveți o carte de vizită absolut impresionantă. Ce v-a determinat să vă îndreptați atenția asupra gunoaielor? Tema nu e deloc plăcută, iar situația pare fără ieșire: producem din ce în ce mai mult plastic, imposibil de gestionat.
– Am decis să lucrăm la acest proiect în urmă cu un an, deoarece am înțeles că traficul acesta aduce cu sine o serie de probleme grave de sănătate, de mediu și de infracționalitate. Rutele se schimbă constant, schemele financiare devin tot mai sofisticate și greu de urmărit, rețelele de crimă organizată se adaptează rapid, de aceea considerăm problema o prioritate, o urgență globală. Discuțiile tot mai avansate de trecere a ecocidului în rândul infracțiunilor investigate de International Criminal Court spun multe despre gravitatea situației. Știu că raportul despre care vorbim înseamnă o lectură deprimantă, și nici măcar nu am motive de optimism. Vom produce din ce în ce mai mult plastic, care va trebui aruncat undeva. În 2020, s-a înregistrat în întreaga lume o creștere cu 280% a cantității de plastic abandonat. Cele mai mari producătoare și consumatoare de plastic, Europa și Statele Unite, au o capacitate minimă de reciclare, așa că vor pune mereu presiune pentru a scăpa de deșeuri, trimițându-le în țări mici. Asta, în ciuda acordurilor internaționale, ce încearcă să nu transforme țările în curs de dezvoltare în gropile de gunoaie ale Occidentului.
Cancerul din ouăle găinilor
– Ce impact au gunoaiele din plastic asupra mediului și oamenilor? Există date culese din țările ce au fost folosite în acest sens?
– Ți se rupe inima să vezi ce s-a întâmplat acolo! Solul, apa, aerul au fost infestate cu chimicale ce produc cancer, boli respiratorii și multe alte probleme grave de sănătate. S-au distrus recolte, s-au otrăvit roadele pământului. Vă dau doar un exemplu. Dioxina și alte substanțe cancerigene au fost găsite în ouă de găini crescute în ferme apropiate gropilor de deșeuri din plastic, în Indonezia. Un adult ce mănâncă un astfel de ou ingerează de 70 de ori doza zilnică catalogată drept admisibilă. Și în Indonezia se ard deșeuri în curțile oamenilor, pe câmpuri sau în stații de reciclat. Sătenii sunt conștienți de pericol, însă arderile reprezintă pentru ei un mijloc de subzistență. Totuși, ceva s-a schimbat. Astăzi, Indonezia este una dintre țările care, alături de Malayesia și Thailanda, s-au săturat de deșeurile importate, le-au interzis și le trimit înapoi țărilor de proveniență. Însă dezastrul s-a produs deja, repercusiunile grave rămân pe termen lung.
„Țintele gunoaielor sunt țările cu corupție ridicată și fără voință politică”
– În raport, menționați faptul că România și Bulgaria ar putea deveni noile gropi de deșeuri din plastic ale lumii…
– Pericolul este cât se poate de real. Cele două țări sunt deja țintele unui influx masiv de deșeuri din plastic. Trebuie să înțelegem că la nivel global s-au schimbat foarte multe în ultimii ani. Până în 2017, China primea jumătate din deșeurile de plastic generate de întreaga planetă. Un an mai târziu, a interzis intrarea în țară a mai multor tipuri de deșeuri, printre care și cele din plastic, iar asta a dus la un efect de domino la nivel global. Asia de sud est a rămas o destinație constantă, însă ei i s-au alăturat Turcia, Polonia și țările din sud-estul Europei. Multe din ele au devenit conștiente de dezastrul ecologic și uman, și au interzis importurile, iar marile companii și rețelele infracționale au nevoie de noi destinații. Țintele sunt țările în care forțele de ordine nu au capacități de adaptare la situație, populația nu este conștientă de pericol, iar politicienii joacă un rol dublu. România este una dintre cele mai recente piese de domino care a căzut. Specialiștii în domeniu o etichetează ca țară de mare risc, în acest sens. Avem informații că, sub protecția unor politicieni, fabrici de ciment ard cantități mari de plastic aduse ilegal de peste granițe.
– După ce trece de vamă, urma unui camion plin cu deșeuri se pierde, nimeni nu-l mai urmărește, iar încărcătura este abandonată în râuri, păduri, i se dă foc sau este îngropată. Cum se pot opri asemenea crime de mediu?
– Pentru a opri aceste practici cu urmări grave asupra sănătății este nevoie de un efort colectiv al forțelor de ordine, autorităților și organizațiilor de mediu. Foarte importantă este voința politică de a rezolva problema. Un rol major îl are corupția. Se cunosc multe cazuri în care autorități portuare sau din diferite puncte vamale au primit mită pentru a accepta transporturi ilegale de deșeuri.
– România se confruntă și cu poluarea provenită din incendieri de plastice, cabluri, mașini uzate pentru obținerea metalelor…
– Poluarea provenită de la astfel de incendieri este comună în multe țări. Cel mai recent caz s-a petrecut în Italia, în luna octombrie, când autoritățile au arestat proprietarul unei stații de reciclare, ce a dat foc unei mari cantități de deșeuri periculoase, pentru a scăpa de ele, obtinând astfel un profit de 2 milioane de euro. Locuitorii orașelor și satelor din apropiere au stat săptămâni întregi cu ferestrele închise și au fost nevoiți să își distrugă recoltele. Afaceristul este acuzat de spălare de bani, evaziune fiscală, comerț ilicit cu deșeuri, incendiere. În multe cazuri, astfel de infracțiuni merg mână în mână, iar uneori traficul de droguri se suprapune cu cel de deșeuri.
– Atunci când corupția ajunge la cele mai înalte niveluri politice, poate avea societatea civilă un cuvânt de spus în combaterea acestui flagel?
– În iulie 2021, în urma unei investigații Greenpeace ce a dezvăluit că cea mai mare parte a plasticului importat nu se reciclează, Turcia a decis să interzică intrarea în țară a trei tipuri de plastic. Societatea civilă, activiștii de mediu, organizațiile non-guvernamentale pot influența în bine strategiile pentru protecția mediului și pot pune presiune pe autorități, ca să interzică importurile și să impună reguli stricte de gestionare a deșeurilor.
(Înainte de a se alătura GITOC, în 2020, Virginia Comolli a lucrat timp de 14 ani în cadrul Institutului Internațional pentru Studii Strategice din Londra și al Ministerului de Justiție al Marii Britanii. După studii despre război și trafic de droguri, munca sa actuală se focusează pe teme de infracționalitate de mediu.)
